6,102 matches
-
a aviației și a tancurilor. A publicat, în trei volume, lucrarea „Conferințe și aplicațiuni de tactică generală”, premiată de Marele Stat Major pentru învățămintele privind lupta în ofensivă și defensivă. După un stagiu de un an, efectuat la Divizia 19 Infanterie Turnu Severin (1 iunie 1926 - 1 iunie 1927), și de aproape un an în Marele Stat Major (1 iunie 1927 - 1 aprilie 1928), Nicolae Samsonovici a fost avansat la gradul de general de divizie, la data de 1 aprilie 1928
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
de armată român, care a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (2004-2006). s-a născut la data de 30 decembrie 1951, în satul Traian (județul Brăila). A absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Infanterie "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1973) și apoi Academia de Înalte Studii Militare, secția Arme Întrunite (1980). Ulterior, și-a perfecționat pregătirea militară urmând cursul postacademic de comandanți de regiment (1985); cursul postacademic superior (1993); un curs de perfecționare în cunoașterea
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a Transilvania și avea în subordine 22 ofițeri, cinci maiștri militari, șapte subofițeri, doi oameni din personalul militar civil, 285 gradați și soldați. Divizia respectivă a trimis la Timișoara Batalionul de infanterie pe transportor auto blindat (TAB) din cadrul Regimentului Regimentul 19 Mecanizat Arad. Bădălan a fost acuzat ulterior de presă că, în perioada 17-22 decembrie 1989, s-a ocupat de coordonarea acțiunilor regimentului dizlocat la Timișoara. În raza de acțiune a dispozitivelor
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
6 aprilie 2000, București) a fost un general român, politician comunist care a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 1976-1980 și a fost membru deplin al CC al PCR . În calitate de comandant al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor, el a îndeplinit un rol cheie în reprimarea evenimentelor din decembrie 1989, de la București. Ion Hortopan s-a născut la data de 12 martie 1925, în comuna Turcinești (județul Gorj). A ales cariera militară în anul 1948, fiind
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
Ion Hortopan este numit în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și prim-adjunct al ministrului Apărării Naționale. Deține această funcție până la data de 31 martie 1980. Este numit apoi în funcția de comandant al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor, funcție pe care a deținut-o în perioada 1980-1990. Generalul Ion Hortopan a fost ales ca membru al Comitetului Central al PCR cu ocazia Congreselor al XI-lea (noiembrie 1974) și al XII-lea (noiembrie 1979). El a
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
Revoluției din decembrie 1989, generalul Hortopan a condus personal represiunea armată la baricada de la Hotelul Intercontinental din 21 decembrie 1989, represiune ordonată de către ministrul apărării, Vasile Milea, la cererea expresă a lui Nicolae Ceaușescu. La ora 16.15, comandantul Comandamentului Infanteriei și Tancurilor, general-colonelul Ion Hortopan, a ordonat maiorului Dorel Amariucăi să mai cheme din cazarmă, la Hotelul Intercontinental, încă 100 militari, folosind 8 autocamioane de la Autobaza MApN care, împreună cu cele 10 TAB-uri ale UM 01305 București, să pătrundă spre
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
Uniune Națională. La începutul anilor '90, generalul Hortopan își dădea cuvântul de general al armatei române că nu a ordonat să se tragă la Intercontinental în decembrie 1989. Generalul de corp de armată (r.) Ion Hortopan, fost șef al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor și personaj cheie al evenimentelor din decembrie 1989 de la București, a încetat din viață la data de 6 aprilie 2000, fiind înmormântat cu onoruri militare.
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
a fost anihilată aproape în întregime, cu pierderi minime de partea musulmană. Călăreții lui Eudes, ca dealtfel și celelalte armate europene din acele vremuri, nu aveau scărițe, prin urmare nu avea cavalerie grea. Trupele erau formate aproape în întregime din infanterie. Cavaleria grea umayyadă a penetrat infanteria creștină în primul atac, după care a măcelărit francii în timp ce aceștia încercau să fugă de pe câmpul de luptă. Armata invadatoare a continuat să devasteze sudul Galiei, având ca destinație posibilă bogățiile Mănăstirii lui Saint
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
cu pierderi minime de partea musulmană. Călăreții lui Eudes, ca dealtfel și celelalte armate europene din acele vremuri, nu aveau scărițe, prin urmare nu avea cavalerie grea. Trupele erau formate aproape în întregime din infanterie. Cavaleria grea umayyadă a penetrat infanteria creștină în primul atac, după care a măcelărit francii în timp ce aceștia încercau să fugă de pe câmpul de luptă. Armata invadatoare a continuat să devasteze sudul Galiei, având ca destinație posibilă bogățiile Mănăstirii lui Saint Martin din Tours, cea mai sfântă
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
a folosit de trunchiurile copacilor din pădure pentru a da iluzia că are o armată mult mai numeroasă decât în realitate. Așadar, 'Abd-al-Rahmân și-a adunat întreaga armată, deea ce i-a dat lui Martel timpul necesar pentru sosirea veteranilor infanteriei din colțurile imperiului său. Această infanterie reprezenta speranța victoriei, majoritatea soldaților având în spate experiența a numeroase bătălii sub conducerea lui Martel, începând din anul 717. Majoritatea istoricilor de-a lungul secolelor a fost de părere că francii au fost
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
pădure pentru a da iluzia că are o armată mult mai numeroasă decât în realitate. Așadar, 'Abd-al-Rahmân și-a adunat întreaga armată, deea ce i-a dat lui Martel timpul necesar pentru sosirea veteranilor infanteriei din colțurile imperiului său. Această infanterie reprezenta speranța victoriei, majoritatea soldaților având în spate experiența a numeroase bătălii sub conducerea lui Martel, începând din anul 717. Majoritatea istoricilor de-a lungul secolelor a fost de părere că francii au fost inferiori cu mult ca număr la
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
nu mai era nici o armată creștină capabilă să apere vestul Europei. Dar Gibbon, împreună cu majoritatea istoricilor pre și contemporani, este de părere că Martel a făcut cele mai bune decizii într-o situație dificilă. Deși inferior numeric și depinzând de infanterie, fără scărițe în uz, Martel avea totuși o infanterie grea călită, care a crezut implicit în el. În plus, Martel a avut elementul surprizei și a reușit să aleagă terenul de luptă. Pe lângă avantajul terenului, francii erau pregătiți pentru vreme
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
vestul Europei. Dar Gibbon, împreună cu majoritatea istoricilor pre și contemporani, este de părere că Martel a făcut cele mai bune decizii într-o situație dificilă. Deși inferior numeric și depinzând de infanterie, fără scărițe în uz, Martel avea totuși o infanterie grea călită, care a crezut implicit în el. În plus, Martel a avut elementul surprizei și a reușit să aleagă terenul de luptă. Pe lângă avantajul terenului, francii erau pregătiți pentru vreme rece, fiind îmbrăcați cu blăni de urs și lup
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
sale și a ordonat atacuri repetate. De data aceasta însă, francii au rezistat cu succes cavaleriei arabe, care, înarmată cu lănci lungi și săbii, obținuse victoria în mai multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe infanterie. Conform surselor arabe, infanteria francă a făcut față umayyazilor, deși aceștia au penetrat liniile france de mai multe ori: "Călăreții musulmani au năvălit frecvent cu ferocitate asupra francilor, care s-au opus cu bărbăție, și mulți au căzut morți de
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
atacuri repetate. De data aceasta însă, francii au rezistat cu succes cavaleriei arabe, care, înarmată cu lănci lungi și săbii, obținuse victoria în mai multe bătălii anterioare. Francii, neavând scărițe la șei, s-au bazat pe infanterie. Conform surselor arabe, infanteria francă a făcut față umayyazilor, deși aceștia au penetrat liniile france de mai multe ori: "Călăreții musulmani au năvălit frecvent cu ferocitate asupra francilor, care s-au opus cu bărbăție, și mulți au căzut morți de ambele părți." Francii nu
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
mulți au căzut morți de ambele părți." Francii nu s-au lăsat - se pare că anii de pregătire constantă, plătiți de Charles cu banii bisericii, au dat roade. Paul Davis scrie că la baza armatei lui Martel a fost o infanterie profesionistă, foarte disciplinată dar și foarte motivată, "având experiența unei campanii în aproape toată Europa sub conducerea sa, sprijinită de unități folosite de Charles pentru a efectua raiduri și a hărțui dușmanii." Cronica Mozarabică din 754" spune: În tumultul bătăliei
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
trebuia să nu cedeze cu nici un chip acestei tactici; chiar își disciplinase trupele timp de mai mulți ani să nu rupă formația în nici un caz pentru a ieși în câmp deschis. (Vezi Bătălia de la Hastings pentru ce a rezultat în urma infanteriei atrase în câmp deschis de cavalerie grea.) Doar în urma raporturilor mai multor iscoade trimise de Martel spre tabăra umayyadă — care, conform cronicilor de ambele părți, fusese abandonată cu atâta repezeală încât corturile au rămas ridicate, musulmanii pornind înapoi spre Iberia
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
rămas ridicate, musulmanii pornind înapoi spre Iberia cu prada rămasă care s-a putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea nopții. Date fiind diferențele dintre cele două armate, mai ales că francii erau în majoritate infanterie, fără armuri, față de cavaleria berberă și arabă în armură sau în zale (berberii erau mai slab echipați), Charles Martel a luptat o bătălie defensivă strălucită. La locul și timpul ales de el, s-a împotrivit unei forțe mult superioare, și
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Totuși, în timpul războilui civil america , mai mult de 80 000 de voluntari s-au înrolat în armata Nordului pentru a-i înfrânge pe rebelii sudiști. În total, soldații din New Jersey au format 4 regimente de miliție, 33 regimente de infanterie, 3 regimente de cavalerie și 5 baterii de artilerie. New Jersey a fost unul dintre puținele state care să îl respingă pe președintele Abraham Lincoln de două ori în cadrul alegerilor naționale. Înclinau mai mult către Stephen Douglas și George B.
New Jersey () [Corola-website/Science/305638_a_306967]
-
ocupată de trupele germane și austro-ungare la 21 noiembrie 1916. În periferia Craiovei are loc celebra "șarjă de la Robănești", acțiune eroica a cavaleriei romane, unde escadromul 3 se sacrifica pentru a neutraliza pozitia turnurilor germane care atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 și 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 soldați au mai fost recuperați atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 și 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 soldați au mai fost recuperați atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-și continue marșul în acel întunecat noiembrie al lui 1916. Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. Adminstrația germană a supus orașul unui jaf sistematic prin numeroase rechiziționări
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
(n. 28 decembrie 1898, la Iași - d. 12 aprilie 1935, Cairo) a fost un pilot român, cunoscut datorită faptului că a fost prima persoană care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare. Fiul unui ofițer de infanterie, a urmat Liceul militar din Iași, apoi Școala de infanterie de la Botoșani. La 19 ani, având gradul de sublocotenent, s-a aflat în focul luptelor de la Jiu, Nămoloasa, Corbu și Mărășești, din plutonul comandat de el la Mărășești rămânând în
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
12 aprilie 1935, Cairo) a fost un pilot român, cunoscut datorită faptului că a fost prima persoană care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare. Fiul unui ofițer de infanterie, a urmat Liceul militar din Iași, apoi Școala de infanterie de la Botoșani. La 19 ani, având gradul de sublocotenent, s-a aflat în focul luptelor de la Jiu, Nămoloasa, Corbu și Mărășești, din plutonul comandat de el la Mărășești rămânând în viață doar șase soldați. Luptele aeriene pe care le-a
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
an mai târziu, o delegație a casei regale a României le-a înmânat autorilor câte o diplomă, iar lui Alexi, medalia „Bene Merente” clasa a II-a. La 1 noiembrie 1875 era militar în armata austro-ungară la Regimentul 63 de Infanterie din Bistrița. Din cauza energiei depuse în toate aceste direcții, în vara anului 1894 s-a îmbolnăvit de o boală grea, probabil pulmonară, în urma căreia a cerut pensionarea. S-a stins din viață la data de 15 octombrie 1896, la numai
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
împușcare la Penitenciarul Jilava la 1 iunie 1946. Constantin („Piki”) Z. Vasiliu s-a născut la Focșani la 16 mai 1882 ca fiu al generalului Zamfir Vasiliu, erou al Războiului de Independență. Între 1901-1903 a urmat Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, apoi, Școala Specială de Cavalerie din Tîrgoviște (1904-1906), unde se împrietenește cu Ion Antonescu. În perioada septembrie 1938 - septembrie 1940, Vasiliu a fost primar al orașului Craiova. În 1939 Vasiliu a intrat în posesia a 30
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]