4,059 matches
-
de la noi. Citind acest capitol mi-am adus aminte de aforismul lui Alberto Moravia care scria: Viața este făcută din obișnuințe, până și cinstea nu e decât o obișnuință, și din momentul în care obișnuința se schimbă, viața devine un infern, iar noi niște diavoli dezlănțuiți, care nu mai avem respect nici față de noi înșine, nici față de alții “. Autoarea abordează, glisând obiectivul observației în ambele sensuri, originale “compartimente “ din viața japonezului, în contexte multiple și arealuri geografice diferite, creând o imagine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: OMUL. CUVÂNT ÎNAINTE Spre surpriza multora, literatura memorialistică de dată recentă, cea care a avut și are în vizor experiența de infern trăită de autori în Gulagul românesc, nu și-a epuizat tulburătorul filon. După "boom"-ul din anii '90, când au apărut cel puțin două capodopere, fiecare pe palierul ei (și mă refer la "Închisoarea noastră cea de toate zilele" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prietenii plecați la îngeri ar putea să se întoarcă pe Pământ, pe cine ați dori să revedeți? Sincer, nu cred în viața de apoi și nici în paradisul care-i așteaptă, acolo sus, pe cei vrednici. Sunt sigur însă că Infernul e aici pe pământ, cu toate grozăviile lui. Poate acolo sus e doar acea bibliotecă în care Borges vedea paradisul. Pentru mine marii prieteni nu au plecat cu adevărat căci spiritul lor continuă să ne fie aproape. Cărțile lor au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-se cu fructele laurului, se transforma într-un magnific păun. Visul a fost interpretat în fel și chip de biografii lui Dante. Chiar marele poet face dese referiri la el și la mama sa atunci când îl însoțește pe Virgiliu în Infern. A.B.Să fie astfel visul un mesaj al vieții din amnios? Greu de răspuns cu da sau nu. Jung sau Freud ne-ar fi lămurit cumva. Un fapt este cert: totdeauna astfel de semne (eu le numesc mitosemne, o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
arta dialogului, te-aș suspecta de diletantism. De unde să știm noi unde se duc poeții după ce se duc? Singurul răspuns ni l-a dat Dante, însoțindu-l pe Virgiliu în călătoriile lor prin cele trei stări ale Lumii de dincolo. Infernul, Purgatoriu și Paradisul. Să-l acceptăm pe Dante și vom avea astfel un răspuns. Paulina Popa Literatura noastră cea de toate zilele este cea care m-a salvat în orele de singurătate, este cea care nu m-a decepționat niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rămas bun, vă rog să îmi citiți un poem... V-aș ruga să mă scuzați, v-aș îndemna să citiți "Testamentul din strada Nisipuri", care implică aventura unor poeți pe tărâmurile ezoterice ale comunismului din secolul de pomină XX, în Infern, Purgatoriu, Paradis. Vă veți întâlni cu unele personaje interesante ale celui mai groaznic răstimp de 100 de ani căzut vreodată ca un blestem pe capul întregii omeniri. Voi transcrie două scurte poeme, fără nici o legătură, ca un fel de încheiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și condamnat la 5 ani închisoare, ani pe care i-a petrecut muncind la Canalul Dunărea Marea Neagră, la minele de plumb din Cavnic și Baia Sprie, apoi la Periprava, unde se recolta, în condiții foarte primitive, trestia. Munca în aceste infernuri moderne i-a provocat o hepatită ce s-a răzbunat pe trupul lui slăbit și i-a cauzat moartea peste câteva decenii, în 1986; poetul a murit din aceste cauze în exil, în Elveția, la Lousanne. După întoarcerea sa de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doua zi vizităm În primul rând cea mai mare grotă de stalactite și stalagmite din SUA. Stalactitele sunt unite cu stalagmitele. O cale ferată Decauville, cu câteva vagonete, conduc vizitatorii În adâncul grotei. La lumina electrică, interiorul dă impresia unui infern dantesc. Moșul care ne conduce pare a fi un Charon, a cărui luntre e Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vagonete, conduc vizitatorii În adâncul grotei. La lumina electrică, interiorul dă impresia unui infern dantesc. Moșul care ne conduce pare a fi un Charon, a cărui luntre e Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată Într-o stranie pădure care a Încremenit aidoma ca În basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sa trebuia să devină prima generație amnezică a noii societăți. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între 'a fi în Infern' și 'a face parte din Infern'. Banu Rădulescu numește Piteștiul drept 'cea mai oribilă crimă închipuită vreodată de mintea omenească' și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
amnezică a noii societăți. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între 'a fi în Infern' și 'a face parte din Infern'. Banu Rădulescu numește Piteștiul drept 'cea mai oribilă crimă închipuită vreodată de mintea omenească' și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei motive pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste Tavernier, înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni din Kerman, „pline de imagini mici, stângace, reprezentând modul în care păcatele omului vor fi pedepsite în infern”4. Încercările lui Hasdeu sunt cu atât mai relevante cu cât semnificația spațiului literar persan sau iranofon pentru cercetările autohtone de folcloristică a devenit în general un loc comun, dar gol. Romanele orientale ca Sindipa și Halima ar fi ajuns
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
perfect, încât o altă vizită nu va mai fi niciodată la fel. Căci n-aș îndrăzni să cred că Chicago este cu adevărat paradisul terestru, așa cum mi-a apărut în timpul zilelor din februarie... E adevărat, paradis înconjurat de un mic infern de locuri rău famate, dar în orice caz paradis. Cred că pot să vă felicit pentru faptul că lucrați acolo, mai ales cu un așa excelent asistent cum este dl Kitagawa 1. Aici nu ați avea nici aceleași clădiri, nici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
În sfârșit, Haskell Lectures terminate, cea de-a șasea și ultima conferință a avut loc pe 27, de atunci am ținut conferințe la Madison și Nashville, dar asta e tot; am refuzat alte invitații. Dar te asigur, a fost un infern să vorbesc în engleză - în principiu, sunt un conferențiar prost și nu voi învăța niciodată engleza, acum o știu. În schimb, studenții au fost foarte drăguți, instruiți, fără îndoială, de prietenii noștri Eliade, Kitagawa și Charles Long, care au făcut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ce nu va fi deconspirată pînă la declanșarea reeducării prin tortură neîntreruptă. Studenții de la Jilava, dar și de la alte închisori, vor fi afluiți la Pitești, o închisoare complet izolată de oraș. Nimeni din cei adunați acolo încă nu știa ce infern se va declanșa începînd cu 6 decembrie 1949. Reeducarea se producea în patru etape. Prima era denumită demascarea externă în care deținutul își afirma lealitatea față de partid și O.D.C.C., mărturisind tot ce reușise să nu spună în timpul anchetelor de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu numai cei trecuți prin sindromul Pitești, de obicei tac și-și refulează amintirile. Din punct de vedere psihologic e cea mai proastă soluție. Ei ar trebui să povestească, să facă mărturii măcar prietenilor intimi sau duhovnicului, epuizînd astfel tot infernul acumulat în suflet. Spovedania are un miraculos efect purificator. Important este totuși că, în finalul finalului, experimentul Pitești, pentru cei care nu s-au dereglat grav, a eșuat. Treptat, mai devreme sau mai tîrziu, cu infime excepții, foștii "reeducați" și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vreme cît nu vom fi în stare să ne asumăm (în cunoștință de cauză) trecutul; să percepem, corect, cinstit, prezentul nu vom avea dreptul la viitor" ne avertizează Paul Goma, în paginile ce însoțesc cartea lui Costin Merișca (trecut prin infernul reeducator de la penitenciarul Pitești), Tărîmul Gheenei. Și autorul Gherlei continuă: "Deci, la statutul de popor și nu de populație cum sîntem, oricît de sfîșietoare ne-ar fi constatarea. Un adevărat popor se recunoaște înainte de toate prin memorie: cei care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Paul Goma subliniază un adevăr care, la scară națională, se încearcă a fi obscurizat, denaturat, desconsiderat, marginalizat pînă la uitare de către cei interesați, mai exact foștii călăi și cei care i-au instrumentat: "Închisoarea comunistă a fost o Gheenă; un Infern; O Casă a Morților iar printre cei care au vărsat sudoare și lacrimi și sînge și pișat, acolo au fost apropiați, rude, chiar părinți ai celor care au construit o "istorie literară" a unei Românii normale cînd România era anormalizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unul dintre ei. L-au identificat mult mai tîrziu, după 1989. Piteștiul a continuat ca axă a degradării omului în detenția politică și uneori la scara întregii societăți comuniste". (L.H.L.) Securitatea, partidul comunist și NKVD-ul au coordonat incredibilul, dantescul infern de la Pitești, ceilalți au fost direct sau indirect instrumentele lor. Deportările și dislocările de populație au debutat pe 13 ianuarie 1945, circa optzeci de mii de persoane, femei cu vîrste între șaptesprezece și treizeci de ani și bărbați între șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost insula cea mai odioasă, în care s-a experimentat reeducarea prin tortură pe loturi de studenți. Botoșani, închisoare politică din 1960, sediul pentru deținerea reprezentanților partidelor politice, țărăniști, liberali, social-democrați. Aici s-a practicat reeducarea non-violentă prin convingere. Un infern a creat Goiciu pentru țăranii revoltați din Vrancea, dar și pentru liderii țărăniști, foame, frig, izolare, solitudine. Între anii 1945 și 1956, Mislea este închisoarea centrală a deținutelor politice din România, renumitele carcere de la Secretul Mare erau destinate viețașelor. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1949-1950 pleacă primele loturi, recrutate de la Aiud, dintre cei cu condamnări mai mari de zece ani, cu destinația Baia Sprie. Unul dintre foștii deținuți, arh. Nicolae Goga, își amintește în episodul Noaptea de înviere în minele de plumb: "Subteranul reprezenta infernul, nu este exagerat. Dar, în acest infern, am avut și satisfacții. Prima era că personalul MAI: gardieni, ofițeri, nu intrau în subteran. În subteran nu intrau decît deținuții, iar acolo îi așteptau maiștrii civili recrutați din comuniștii verificați, care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dintre cei cu condamnări mai mari de zece ani, cu destinația Baia Sprie. Unul dintre foștii deținuți, arh. Nicolae Goga, își amintește în episodul Noaptea de înviere în minele de plumb: "Subteranul reprezenta infernul, nu este exagerat. Dar, în acest infern, am avut și satisfacții. Prima era că personalul MAI: gardieni, ofițeri, nu intrau în subteran. În subteran nu intrau decît deținuții, iar acolo îi așteptau maiștrii civili recrutați din comuniștii verificați, care s-au angajat să facă această treabă". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neînfricatul militant pentru drepturile omului, despre muncitorul angajat, cu modestele sale forțe, să preschimbe sindicatele compromise în sindicate libere, numai din emisiunile postului de radio Europa Liberă. Marile cotidiane titrau: Dosarul Paraschiv, Cazul Paraschiv, Tragedia unui Walesa român, Coborîrea în infernurile lui Paraschiv. Alături de el se situau marile conștiințe românești, de la Doina Cornea la Monica Lovinescu, de la Paul Goma la Eugen Ionescu" (L.H.L.). Vasile Paraschiv, în semn de protest față de abuzurile și nedreptățile regimului, se retrage din noiembrie 1968 din partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
episcopi deveniți măturători la Sighet și de academicieni aruncați în șantierele morții de la Canal". În primele luni de montaj, împreună cu un experimentat editor, am început să lucrăm la imagistica filmului: porți, cătușe, zăbrele, foișoare, sîrmă ghimpată, toate au trecut din infernul penitenciarelor și au devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]