3,719 matches
-
în sicriu, cu brațele încrucișate pe piept, îmbrăcată în alb, înconjurată de flori. Șocul inițial era urmat de vestea îmbucurătoare că actrița e în viață, dar e convinsă că bărbații sunt seduși de imaginea femeii frumoase pe veci adormite. Masacrul inocenților Teorii năstrușnice sugerează că, în secolele trecute, din cauza mortalității ridicate în rândul copiilor, implicarea emoțională a părinților în relația cu ei era atent gestionată, pentru a controla, pe cât posibil, dezastrul ce se abătea mult prea des în familiile lor: până în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
alta și cu puțină practică se va realiza strecurarea bilei de la o persoană la alta, fără a privi la activitatea în sine. Jucătorul „special” va da un semnal și își va deschide ochii. Cine dintre toți acești jucători cu fețe inocente are bila la el? Dacă jucătorul „special” va detecta ceva suspicios pe fața unuia dintre jucători, el va merge la acela și îl va atinge pe mâini. Dacă mâinile celui vizat sunt goale, jucătorul „special” va continua acțiunea. În acest
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
a-i adapta pe oameni la diferitele ecosisteme planetare care ar urma să fie explorate și colonizate. Un bun exemplu de tratare a problemelor sociale și politice îl găsim în Minunata lume nouă a lui Huxley (1932). Data nu este inocentă: e epoca ascensiunii nazismului, cu fantasmele lui eugenice. Realitatea economică a clonării apare aici pe deplin rezolvată; de altfel, convingerile din epocă o făceau verosimilă, dacă nu posibilă. În plus, prezentarea, în această scriere, a laboratoarelor dintr-un viitor nedefinit
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul e firește agresiv , va să zică natura se repetă în fiece esemplar în astă privință și escepțiile ei sunt tocmai femeile agresive . Este o nespusă gentileță în modul cum o femeie ce iubește și care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz, cine știe prin ce, sau și mai pudic și mai copil decât ea. Cum vezi nu vorbesc de curtizane , de femei a căror esperiență este călăuza amorului, ci tocmai de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pudic și mai copil decât ea. Cum vezi nu vorbesc de curtizane , de femei a căror esperiență este călăuza amorului, ci tocmai de agresiunea inocenței femeiești.” Este semnificativ însă faptul că Euthanasius o înfățișează pe femeie sub semnul unei agresivități inocente care sugerează o Veneră candidă. Cezara oferă o ipostază a iubirii pasionale asociată cu voluptatea panteistă. Contesa Bianchi este o ființă care ascunde sub înfățișarea angelică, năvalnice pasiuni telurice. Dragostea sa este cu atât mai agresivă cu cât în calea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
sale sunt lipsite de consistență individuală, de „realitate interioară”: spunând „eu”, ele o spun ca și cum s-ar referi la altcineva. Fluxurile conștiinței lor „se identifică cu datele senzoriale, legate și comentate de o gândire detașată”, ce operează cu „un cinism inocent”. Mircea Eliade e un „intelectual pentru care gândirea e o funcție vitală, ca și respirația”; orice „divagație” a lui este „o excursie aventuroasă pe firul unei reflecții”. Demne de reținut sunt și unele notații cu caracter general. Aliteratura „neagă literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă să intre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții (Deut 18, 20); lui Iosua să-l dea morții pe Acan, mânjit de furt față de Domnul, cu toții copiii săi, băieți și fete, care erau inocenți și toți izraeliții i-au ucis cu pietre și după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat pe Iefte care, reîntorcându-se la Mițpa, după o bătălie în care fusese
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apologeticum, 30, 4, scoate în evidență rugăciunea creștinilor pentru împărați, înfăptuită cu mâinile întinse (manibus expansis), adică printr-un gest de neputință în fața lui Dumnezeu, Ființa supremă, fapt pentru care cel care se roagă nu ascunde nici o înșelătorie, având mâinile inocente de orice impuritate, omuciderea inclusă. Rugăciunea pentru a avea o armată puternică (exercitus fortes) nu comportă vreo aprobare a militarismului, fiind făcută pentru a păstra o lume liniștită (orbem quietum), interpretabilă în contextul orizontului escatologic al Bisericii timpurii în care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sâmbătă, au preferat mai degrabă să expună trupurile lor nude loviturilor dușmane, decât să lupte și astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face apel la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a fost identificată în atitudinea ireconciliabilă a procesului de la Ierusalim, în condamnarea superficială și nedreaptă a lui Ponțiu Pilat (10 a.Chr.-39 p.Chr.) și în moartea inocentului Isus. După condamnarea lui Clement și a soției sale Domitilla, Domițian a privit cu alți ochi creștinismul infiltrat în aristocrația sa și chiar în familia imperială, continuând și amplifi-cându-și suspiciunea începută în timpul lui Nero. Datorită suspectării că dușmanii guvernării sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alegeți între aceste două cazuri: a fi creștini ori este un delict, ori nu este. Dacă este un delict, de ce nu-i ucideți pe toți cei care se mărturisesc astfel? Dacă nu este un delict, atunci de ce îi persecutați pe inocenți?. În fragmentele martirice citate asistăm la transparența scriitorilor creștini care, în redactarea Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mod deliberat sau nu, cu stângul, având în vedere modalitatea în care își începe declamația, invitând pe cei de față să își asume o vină în privința căreia, înainte de a fi expuși mesajului conținut în discurs, se simt, cu siguranță, total "inocenți". În termenii lui Edwin Black, gestul "solitar" al lui Chapman, acela de a invita, într-un mod abrupt și recursiv, publicul "să vadă crima drept americană, mai degrabă decât coatesvilliană, [...] trebuie să fi fost suficient de inconfortabil, din punctul de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care Black enumeră "cele două războaie mondiale, [...] distrugerea orașelor, [...] tentația imperialismului, [...] căderea zeului Progres"164 creează posibilitatea ca "abia acum adresa de la Coatesville să își găsească publicul capabil să o înțeleagă"165, public a cărui dimensiune crește cu trecerea (ne-inocentă) a fiecărei zile în toate zonele pământului. Mai mult, apreciază Black, inexplicabilul "apetit pentru vină"166 al generației curente garantează accesul lui Chapman la un public din ce în ce mai larg. O altă, majoră, realizare a adresei de la Coatesville, după Edwin Black, constă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
proceda absolut identic într-o situație similară viitoare. Prin urmare, premisa majoră ("viitorul va semăna cu trecutul"), trecută sub semnul tăcerii în discursul președintelui, legitimează argumentul logic al entimemei "retragerea imediată din Vietnam va duce la pierderea de vieți umane inocente". Ce poate fi mai dezastruos decât o astfel de consecință? Desigur, așa cum precizează Hill, mai există o entimemă strecurată subtil în chiar raționamentul pe care l-am parcurs, împreună, adineauri, una care, de această dată, este bazată pe apelul lui
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care poate fi folosit în vederea oricărui scop: limbajul. Or, Kenneth Burke este departe de a își pune astfel de probleme, specifice, mai degrabă, "modernității estetice", în termenii profesorului Ilie Gyurcsik 344. Criticul Burke exprimă o perspectivă cât se poate de "inocentă" în privința limbajului, decretând, cum ne amintim, că acesta este realitate și, mai mult, este acțiune. Prin urmare, multe dintre presupozițiile teoretice ale dramatismului burkean interzic orice "decalaj" între "realități" concurente, din care, necesar, una sau mai multe ar trebui să
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de distrugere în masă au fost însoțite și de o creștere a intervenției statale în întreaga lume, în special în ceea ce privește coalițiile conduse de SUA ce acționează în Afganistan și Irak. Cu fiecare nou atac terorist, statele care se consideră victime inocente au fost încurajate să intervină unele în afacerile interne ale altora uneori chiar preemptiv. Preempțiunea, dezarmarea statelor despre care se presupune că dețin arme de distrugere în masă, schimbarea de regim, umanitarismul și răspândirea democrației au fost invocate ca justificări
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reprezintă pentru marxism fundalul dezvoltării societăților moderne și al organizării relațiilor lor internaționale. A patra temă, care a apărut mai întâi în critica adusă de Marx economiei politice liberale, este că explicațiile vieții sociale nu sunt niciodată la fel de obiective și inocente pe cât par. Aplicat politicii internaționale, argumentul spune că analiza realităților fundamentale și imuabile poate ignora mult prea ușor relațiile de putere și inegalitate nu între state, ci între indivizi. Curentele marxiste dominante au adoptat opinia că una dintre pricipalele funcții
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
frontierelor nu este un act nevinovat, precedent politicii. Este un act politic, cu implicații politice profunde, deoarece este fundamental pentru producerea și delimitarea spațiului politic. Așa cum afirmă Gearóid Ó Tuathail (1996: 1), "geografia se referă la putere. Deși deseori considerată inocentă, georgrafia lumii nu este un produs al naturii, ci un produs al istoriei luptelor dintre autorități aflate în competiție pentru puterea de a organiza, ocupa și administra spațiul". Nu există niciun spațiu politic precedent trasării frontierelor. Frontierele au în lumea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
morale, atunci iertarea acordată «celor care nu știu ce fac» e, În primă instanță, inacceptabilă. Numai că păcatul comis fără conștiința păcatului e distinct de păcatul comis cu conștiința corectitudinii, respectiv a Îndreptățirii sale. Trebuie, cu alte cuvinte, să deosebim Între păcatul inocent și păcatul care se ia drept virtute. Cel dintâi nu știe că e păcat: el poate fi iertat, căci lasă loc deschis unei iluminări corective. Cel de-al doilea știe că nu e păcat: știe, deci, sub amenințarea incorigibilului și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
morala socială, Îl poate face până la urmă să ajungă să trăiască un sentiment de regret pentru ceea ce a făcut și să dorească să se schimbe). Μ O conștiință care nu știe să se Întoarcă, din când În când, la vârsta inocentă a copilăriei se Încarcă tot mai mult de neliniște și durere. Μ Unii nu pot realiza prietenia din teama față de confesiunile și secretele pe care ea le presupune adeseori. Pentru a Înțelege și consola e nevoie, Într-adevăr, de curajul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
măsură, o recuperează, dar nu-l întoarce nici măcar poeziei mai vechi decât ea. Este ca și cum postmodernismul s-ar redefini printr-o dorință de înglobare a trecutului și s-ar referi la toată poezia scrisă înainte (...). Poetul modern este de obicei "inocent" în raport cu tradiția: se scutură de ea ca de o povară inutilă. Vrea să facă altceva decât înaintașii săi. Sentimentul lui este unul de libertate împinsă până la anarhie. Pentru el, tradiția este o povară purtată cu grație, asumată critic sau ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și cu și fără ghilimele) au reflexul de a se întoarce în trecut. Ehei, ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]