4,420 matches
-
din lighean”! El face ceea ce fac azi în România post-decembristă și unii „noi corifei” care, voind să se salte cu un ceas mai devreme și în absența unei opere reale, în stima criticii și a publicului, neagă sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de secol! Un alt oportunism cultural, viguros și lipsit de nuanțe, semn al surpării unui sistem, e adevărat, dar și, cum o spuneam, al neîncrederii unora că pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să nu se aplice și prietenilor! Astfel, într-o bună zi, Nichita, ce n-a excelat niciodată prin discreție, a sosit la mine, unde locuia uneori, și mi-a „încredințat” ultima convorbire cu amicul nostru comun, Matei. Excedat, probabil, de insistențele cu care Nichita voia să-l determine o dată pentru totdeauna pe amicul nostru, deja critic literar de succes, să mă „accepte” și pe mine ca un viitor scriitor de prim rang, Matei i-a propus, pur și simplu, să mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
afară nu din Uniune, ci din conducerea de partid! Iar între cei douăzeci și ceva de membri ai Biroului se aflau, la acea dată, trei prieteni apropiați care au devenit membri ai acestui for, extrem de puternic în acei ani, la insistențele mele, mai ales în cazul unuia dintre ei, critic literar, ne-membru de partid, cu opțiuni clare ne-marxiste: Matei Călinescu - și doi poeți: Cezar Baltag și Nichita Stănescu. Nici unul nu a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apărute „sub comuniști”, să arate că se făcea artă adevărată „și acolo”, pentru a mă „izola” și la Paris, au lansat zvonul, murdar și ridicol în egală măsură, al unui „agent de influență”, manipulându-l cu abilitate și probabil cu insistență pe un fost amic, tânărul Dorin Tudoran, căruia i-am acordat prietenia și ajutorul meu, atât cât era posibil, câțiva ani buni. Caz absolut flagrant, jenant, încă o dată, până la ridicolul și absurdul situației, a fost faptul că romanul Bunavestire, apărut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam măsura, măcar pentru un ceas, pentru un an, cu acei eroi de hârtie, En-Ghidu și Ghilgameș, dragi lui Nichita, cu Achile și Patrocle, cu fugăritul Oreste și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noastră e bogată, din nefericire, de tinere și mari promisiuni literare care s-au frânt înainte de o expresie amplă, rotundă a acelei „energii de excepție” ce se cheamă talent. De altfel, și în psihologia modernă a carierelor a apărut cu insistență termenul de „reciclare”, în cazul mai ales al formațiilor tehnice, de înaltă specialitate. Sau carierele numite „de graniță”, încercările unor savanți de a apropia sau chiar de a „alipi” într-o strânsă conlucrare discipline care până mai ieri păreau net
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pierde procesul, dar dintr-un document din 26 octombrie 1458, vedem că satul revenise nepoților lui Stan Poiană. Ceea ce înseamnă că Ștefan nu se temuse să facă dreptate, chiar dacă era vorba de unul dintre cei mai mari boieri ai țării. Insistențele lui Ștefan cel Mare pentru a-l aduce pe Mihul în țară își au și o altă explicație. În afară de faptul că era cel mai de seamă feudal al Moldovei, Mihul era logofăt, adică un om instruit, cunoscător al problemelor de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să se disculpe în fața posterității, dovadă că ținea la o anumită probitate a sa ca om politic. Erau calități pe care Ștefan le cunoștea, fapt care l-a determinat pe voievod să-l recheme pe bătrânul boier. Dar cu toate insistențele sale, Mihul a refuzat să reintre în viața politică a țării. Pe lângă aceste calități de om politic, Mihul era periculos în primii ani ai noii domnii și pentru faptul că el putea să ajute cu sfatul, și cu averea lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conducerea lui Mihail Buceațchi, căpitanul Sniatinului. Dar, în timp ce Ștefan se gândea la luptele decisive, pe care Moldova era constrânsă prin forța lucrurilor să le ducă cu Imperiul Otoman, Cazimir își avea planurile sale, complet străine de interesele politice ale Moldovei. Insistențele regelui din ultimii ani pentru obținerea jurământului de credință din partea lui Ștefan erau dictate în parte de sistemul politic încâlcit în care era angrenat regatul polon, cu implicații în moșteniri dinastice cu mult prea depărtate de hotarele Moldovei. Cum pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de pierderi în bunuri și în oameni. Acești bani slujeau acum unor interese cu totul străine și, după informațiile culese de spionii venețieni, regele Neapolului, socrul lui Matei Corvin, ducea tratative cu turcii, poate chiar la sugestia regelui Ungariei. Insistențele venețienilor pe lângă Matei, ca să înceteze disputele cu împăratul Frederic, cu regele Cazimir al Poloniei și cu Vladislav al Boemiei, se dovediseră a fi zadarnice. În aceste împrejurări, sosea la Veneția, în primăvara anului 1477, solul lui Ștefan cel Mare, Ioan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lăsăm în ceea ce privește toate demnitățile și toate drepturile țării tale, întocmai ca pe un palatin al nostru”. După ce l-a sărutat pe voievod, regele a luat steagul Moldovei și l-a dat predat mareșalului. Boierii au aruncat steagurile la pământ. La insistențele domnului și ale boierilor, nu au fost frânte hampele steagurilor, așa cum se obișnuia, cerând să fie păstrate cu cinste, „ca o mai mare garanție a prieteniei”, urmând să fie depuse în visteria regelui. După ceremonie, Ștefan a stat alături de rege
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
despre eroul civilizator începând cu tatăl, împăratul care, în alte basme, testează el însuși limitele celui ce purcede la marele drum. Capacitatea fertilizatoare a mersului prin lume primește o emfază narativă prin repetiția cvadruplă a sintagmei ce dă numele eroului. Insistența artistică indică importanța magică a acestei înzestrări care va face întregul univers să germineze. Petre Piperiul sau Pipăruș Petru se naște prin ingerarea unui bob de piper cu voință proprie, și această geneză are rolul de „a explica și temperamentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n casă ș-aducea,/ Varga-n mână d-apuca,/ Pă vărguță ș-o lua/ Până-n câmpu cu flori dalbe./ Dac-acolo agiungea,/ Șegea gios șî hoginea,/ Flori alege, flori culege,/ Flori vânăce, mohorce” (Dobra). Timpul imperfect al relatării poetice și insistența pe gesturile aparent prozaice de dinaintea plecării pe câmpul cu flori, marcate de culoarea spectrală a trecerii (albul), construiesc clar un ceremonial mitic, care nu este cuprins în durată. Schimbarea perspectivei temporale, de la imperfectul durativ la prezentul mitic, marchează cu precizie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cununie,/ Să-mi placă și mie,/ C-o scară de fier/ Pân’ la naltul cer!” (Lacu-Sărat - Brăila). Suferința fratelui înregistrează o gradație ascendentă, care conduce la exteriorizarea chinului interior, al cărui preaplin este revărsat de oftat, la pronunțarea dorinței și insistența asupra ei, ca mărturisire pentru intensitatea trăirii. Cerințele Ilenei trasează și ele un traseu pe verticală, început cu podul din metalele durabile în plan uman, fixat de așezarea sfântă și dus la apogeu prin scara către planul uranian. Repetiția fierului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu se mai de aflase;/ Scăricele-n turnurele,/ Cum nu mai sînt ca și ele” (BrezoiVâlcea). Metalele prețioase și mătasea sunt constant asociate cu actele eroice și dezvăluie astfel că ne aflăm în fața calului ce-a biruit haosul alături de fecior. Insistența instanței lirice pe harnașamentul ornat și compoziția materialelor subliniază semnificația pe care o primește calul în plan social. Ultimul citat accentuează de patru ori unicitatea elementelor ce împodobesc armăsarul, pentru a sublinia astfel natura lui excep¬țională. Nici un alt cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
meu, Anatol Holban. Aflăm că procesul se va judeca la Deva. Plecăm pentru a asista la proces, cu mama mea și cu alt frate. Avocatul pe care îl angajasem ne comunică că procesul se va judeca cu ușile închise. În urma insistențelor acestuia ni se admite participarea. Suntem impresionați de chipul de martir al fratelui, asemănător cu cel al sfinților martirizați de pe icoanele unor biserici vechi. Mai târziu am aflat că fusese lăsat într-o încăpere izolată, în părăsire, nemaiputând suporta nici un
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
reprezenta teza pe care și-o însușea orice absolvent de școală normală în cariera sa. În august 1908, Ministrul Spiru Haret atenționa școlile de necesitatea dotării școlilor rurale cu terenuri pe care să se predea elevilor reguli de agricultură 26. Insistența lui Spiru Haret pentru a introduce învățământul agricol în școlile primare urmărea crearea unui "producător instruit", mobilizând dascălii și preoții să schimbe fața satelor 27. Școala din Bogata, grație activității dascălului său avea terenul împărțit foarte riguros, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
specializându-se, în mod autodidact, în plantarea pomilor, aclimatizarea lor și îmbunătățirea sortimentelor de pomi. În august 1908, Ministrul Spiru Haret atenționa școlile de necesitatea dotării școlilor rurale cu terenuri pe care să se predea elevilor reguli de agricultură 58. Insistența lui Spiru Haret pentru a introduce învățământul agricol în școlile primare urmărea crearea unui "producător instruit", mobilizând dascălii și preoții să schimbe fața satelor 59. Școala din Bogata, grație activității dascălului său avea terenul împărțit foarte riguros, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să fie mai mult un drum interior, al întâlnirii personale cu Isus Cristos. Doamne, ajută-mă! Grañon, 26 iulie Aseară, tânărul italian din Bolzano și-a pus rucsacul pe umeri, și-a luat cele două bastoane de lemn și în pofida insistențelor multora de a rămâne la han a pornit la drum asupra nopții. îmi spunea că simte chemarea de a pleca. Ochii îi străluceau, poate și de la vinul sau berea ce le servise la un bar din apropierea bisericii. Oricum, avea o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de aproape doi ani sectorul respectiv, fusesem deci scutit de o umilință inutilă în fața unor savanți sovietici, pentru care aveam respect și a căror opinie față de impostura de la București îmi era cunoscută. Deși știam că academicianul Ion Ursu solicitase cu insistență publicarea unui volum despre polimeri, volum elaborat de mai mulți cercetători de la ICECHIM, dar deturnat pe "căi amiabile" și însușit de locatara cabinetului 2 de la C.C. al P.C.R.. Acceptul părții sovietice pentru publicare se dăduse numai după decesul lui L.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
satisfacția mea, a fost evocată perioada sejurului în Țara Cantoanelor a ilustrului poet român Tudor Arghezi. Ambasadorul Elveției a sugerat posibilitatea de a vizita casa poetului, Muzeul "Mărțișor". La remarca ministrului elvețian că nu ar dori să deranjeze și la insistența doamnei ministru că i-ar face plăcere să vadă "Mărțișorul", mi-am permis să intervin și să le comunic distinșilor oaspeți că o cunoșteam personal pe Mitzura Arghezi, relatându-le organizarea la Moscova a marcării centenarului Tudor Arghezi și angajându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Copiii noștri erau destul de mari 15 ani, respectiv, 11 ani, cei doi gemeni. Când le-am spus prima oară despre perspectiva de a pleca pentru o perioadă de trei luni, deși prima reacție a fost o tăcere de mormânt, după insistențele noastre, ale părinților, ei au dovedit că înțeleseseră situația, inclusiv cererile mele privind responsabilitățile lor, atât în casă, cât și la școală. Plecam cu un avion TAROM spre Copenhaga, având o companie agreabilă, pe ambasadoarea României în Danemarca, doamna Filipaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru că merg acolo pentru o perioadă mai scurtă. Nu are nici o importanță. Nu aveți vaccinul, nu vă urcați în avion. Tovarășă doctor, trebuie să plec, este o călătorie oficială, la Madrid... Nu pleci, tovarășe, la nici un Madrid, îmi tăie doctorița insistența, retrageți-vă bagajele și biletele le recuperați la ofițerul de la vamă. Am încercat să vorbesc cu șeful protocolului aeroportului, Aurelian, cu care aveam excelente relații. A venit imediat și m-a convins că decizia doctoriței era pe deplin legală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
asigurat că voi verifica fiecare viză din ultimele șase luni. La prima vedere, după registru, lucrurile păreau corecte. În săptămâna următoare, pe 29 noiembrie, era ziua națională a R.S.F. Iugoslavia, unde ambasadorul, deși nu voia, trebuia să meargă, cedând la insistențele și argumentele mele, că absența sa ar putea fi interpretată la Belgrad ca un semn de inimiciție. Primisem și eu invitație, în urma unui telefon straniu pentru mine de la secretara ambasadorului, prin care se interesa dacă șeful misiunii române era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ambasador fără să aibă nici cele mai elementare calități pentru a conduce o misiune diplomatică, dar care pornise să distrugă sistematic pe toți cei care nu i se supuneau orbește și care se puteau dovedi superiori nimicniciei lui. Era diabolică insistența cu care îmi repeta aproape săptămânal că trebuie să descopăr afacerile necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din banii proveniți din taxele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]