4,125 matches
-
Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată, manifestată cu mult fast, dar glacial, starea lirică fiind cenzurată de intelect, temperată și echilibrată, atât cât trebuie și permite ieșirea în lume. Suntem în fața unei poezii de concepție în care simțim efortul de a atinge esențele: izolarea, teama de împlinire erotică îi creează spaime similare morții. În descifrarea textului vin să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al ei. * Miza acestor rânduri o constituie curajul de a interpreta lucrurile și faptele, renunțând la interpretarea interpretărilor, specifică unui anumit tip de discurs filosofic. O formă de întoarcere la nuditatea senzațiilor, transpusă pe fondul modului de-a fi al intelectului propriu, preluând inclusiv fragmentarea-i specifică. * Odată cu modernitatea, cu dispariția unei gândiri ce făcea din asemănare punctul ei tare, contemplația nu mai este posibilă deoarece nu mai avem ce să vedem, tema oricărei contemplații fiind dizolvată de raționalitatea ce-și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este cel mai inteligent dintre viețuitoare pentru că posedă mâini. Aristotel face legătura Între inteligență și activitatea mâinilor la om. Pentru el mâna este un „organ al uneltelor” (organon pro organonă. Astfel, mâna este considerată un organ sau o „unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i se subordonează. În felul acesta, ca „prelungire a trupului”, a „somaticului uman” În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prezenta În continuare principalele tipuri de persoane cu dificultăți care necesită asistență și ajutor social special. aă Persoanele handicapate reprezintă grupa principală de populație care necesită măsuri de asistență permanentă, specializată În funcție de natura handicapului (orbi, surdomuți, deficienți neuromotori, deficienți de intelect etc.Ă. O categorie specială o reprezintă persoanele cu polihandicap, pentru care măsurile de asistență sunt diferențiate. bă Copiii reprezintă o categorie de persoane dependente, care ridică probleme serioase de asistență, educație și ocrotire specială. În această categorie sunt incluși
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o categorie de persoane dependente, care ridică probleme serioase de asistență, educație și ocrotire specială. În această categorie sunt incluși: copiii orfani sau abandonați de părinți provenind din familii dezorganizate, copiii maltratați, copiii vagabonzi, cei cu tulburări de comportament, cu intelect limitat, imaturi din punct de vedere emoțional-afectiv etc. că Femeile cu probleme speciale de ordin social: văduve, femei maltratate, repudiate, prostituatele. Pentru această categorie măsurile de asistență socială vor fi diferențiate În raport cu nevoile lor. Se indică aplicarea unor măsuri protective
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și, implicit, asupra propriei mele vieți, să fac o evaluare a ceea ce am fost și a ceea ce am făcut, o evaluare morală a actelor mele psihologice, să deosebesc binele de rău. Este o dublă judecată, psihologică și morală, În care intelectul și sentimentele sunt obligate să se confrunte. Ca subiect, eu am Întotdeauna tendința de a mă autoapăra, de a-mi găsi scuze pentru cel care am fost sau pentru ce am făcut. Adesea, le proiectez asupra altuia, sau le găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu propria sa conștiință, În fața lui Dumnezeu: căința, mărturisirea și dezvinovățirea. Esențială pentru el rămâne căința, care este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel care a greșit reflectează asupra greșelii comise și vrea să Întreprindă un act de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
direct reflectate asupra copilului. În al doilea rând, când începe abuzul asupra copilului, nimeni nu poate interveni, pentru că nu cunoaște situația. În cel de-al treilea rând, atitudinea societății moderne asupra copilului duce la acest cerc vicios. Din cauza faptului că intelectul copilului se dezvoltă devreme, mai ales datorită programelor de stimulare pentru preșcolari și copiii mici, părinții par să uite că un copil nu are și aceeași dezvoltare emoțională, ci e mai instabil și mai imatur decât adultul, deși poate gândi
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
obliga organele să se manifeste prin vorbire și gest. Dacă ne gîndim la dificultatea deosebită pe care o simțim atunci cînd exprimăm altora senzații delicate sau sublime, de care totuși sîntem realmente conștienți, e ușor să înțelegem de ce oamenii identificau intelectul lor cu al altora. [...] Se spune că pe atunci un suspin doar, un cuvînt, un gest, care acum este semnul imperfect, vag sau echivoc al senzațiilor noastre, era amprenta vie, pura, completă și rotunjită a stării sufletești ce se scălda
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decît un loc de instruire, ea este o societate în miniatură, ai cărei membri sînt legați prin afecțiune și care are ca obiectiv principal educația. Școala de la Abbotsholme își propunea educarea unui om complet, căruia i se dezvolta nu numai intelectul, ci și sentimentele. Clasele erau mixte, iar conținutul învățămîntului, avînd numeroase elemente cu caracter practic, era mai apropiat de cerințele de atunci ale societății, de necesitatea pregătirii unui om capabil să conducă industria și să participe la guvernarea imperiului. Unor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru educația estetică Școala tradițională, care se mîndrise cîndva cu locul pe care îl acorda științei și cultivării rațiunii, începe, către sfîrșitul secolului al XIX-lea, să fie criticată pentru caracterul său unilateral, pentru orientarea sa aproape exclusivă spre angajarea intelectului în activitatea educativă. Pe de altă parte, procesul intens de industrializare pune în evidență unele consecințe dăunătoare ale dezvoltării tehnicii asupra ființei umane. Tehnicizarea contribuie și ea la unilateralizarea omului, îndepărtîndu-l atît de natură, cît și de celelalte surse de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a oamenilor cu cerințele vieții generale a societății. Cum viața socială cunoaște, în concepția sa, două aspecte unul spiritual și altul material -, individul urmează să fie format în vederea participării la fiecare dintre ele. Manifestarea în domeniul vieții spirituale presupune dezvoltarea intelectului, a afectivității și a voinței; în vederea participării ființei umane la viața materială a societății, procesul educației cuprinde pregătirea pentru o profesie. De aici propunerea sa de a se introduce lucrul manual în liceu. În condițiile unei educații dominant teoretice, practicate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o notă de stereotipie și de formalism care anula orice intenție pozitivă. "Depășirea" intelectualismului herbartian, spre care aspira Găvănescul, consta în propunerea unor modalități didactice menite să contribuie la antrenarea integrală a activității psihice a copilului. Dacă dobîndirea cunoștințelor stimula intelectul, "humanismul" se adresa afectivității, după cum lucrul manual, prin formarea deprinderilor practice, angaja viața vocațională. Întreita activitate psihică nu era însă simultană, ci succesivă, iar procesul dobîndirii cunoștințelor nu urma altă cale decît tot cea herbartiană (receptarea faptelor, generalizarea, aplicarea acestora
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nedezvoltat nici unul din cele trei aspecte fundamentale ale vieții psihice. Este, fără îndoială, un fapt pozitiv această orientare a pedagogiei spre viața afectivă, ajutînd-o și mai mult să se desprindă de intelectualismul herbartian. Într-adevăr, ființa umană are nu numai intelect și voință, ci și emoții, sentimente care au un important rol în învățare. Prin implicarea vieții afective în procesul cunoașterii umane se ofereau condiții obiective pentru înfăptuirea învățămîntului educativ. Pe de altă parte, momentul "activității" înceta de a mai fi
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale unor lucruri, ci rezultă din acțiunea de numărare și ordonare (experiența logico-matematică) (3, p. 36). Urmărind apariția și dezvoltarea operațiilor, psihologul elvețian a stabilit patru stadii. Pînă către vîrsta de doi ani, copilul cunoaște prin percepții și mișcări (stadiul intelectului senzorio-motor, el însuși avînd șase etape). Inteligența sa are un caracter practic, permițînd constituirea unor scheme de acțiune pe care se vor construi structurile operatorii și noțiunile ulterioare. În perioada de la doi pînă la șapte sau opt ani se formează
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tratează dirijarea, rezultă că ei adoptă un alt punct de vedere în problema relației dintre învățare și dezvoltarea mintală decît acela exprimat de J. Piaget. Pentru aceasta din urmă dezvoltarea are un caracter spontan, potrivit unor legități interne ale organizării intelectului, învățarea putînd numai să accelereze sau să încetinească ritmul formării structurilor operatorii ale gîndirii. După opinia psihologului rus, o bună organizare a instruirii, o dirijare a acesteia în conformitate cu etapele formării acțiunilor mintale ar grăbi procesul formării unor structuri operaționale și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sale pe baza unor criterii obiectivizate, apare contradicția dintre dorințele sale trecătoare, insuficient stabilizate, și modul de conduită spre care tinde; b) la nivelul al doilea, școlarul încearcă să-și însușească criteriile și valorile etice; rămînînd, mai ales, la nivelul intelectului, acestea nu determină transformări calitative în structura dorințelor și aspirațiilor sale; c) datorită dezvoltării capacității de selectare a dorințelor și aspirațiilor pe baza unor criterii obiectivizate (care tind să se interiorizeze și să devină criterii proprii), se realizează concordanța între
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ipoteza că experiența depresivă a deschis vanele imaginarului și afectivității. Aceste experiențe depresive au fost însă asimetrice. Din cîte știu, Lupasco nu a trecut printr-o asemenea experiență. În cazul lui Jung, ea avea ca fundal un prea gol al intelectului; gîndirea era ca blocată, suspendată la porțile regatului inconștientului. Una din urmele cele mai vii ale acestei experiențe este superba scriere Cele șapte predici pentru morți 5. Mărturia lui Jung însuși este prețioasă și lipsită de ambiguitate: "Anii în care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
elaborarea a ceea ce țîșnise din inconștientul meu de-a lungul acelor ani și care m-a copleșit mai întîi. A fost materia primă pentru opera unei vieți"6. În cazul lui Pauli, era vorba mai degrabă de un preaplin al intelectului. Pauli a fost un copil supradotat. La 19 ani, era deja autorul unui volum enciclopedic despre teoria relativității, volum elogiat de însuși Einstein. La 24 ani face descoperirea sa științifică majoră principiul de excluziune care îi poartă numele și care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
minim de proceduri tehnice, că orice carență În aptitudinile lor analitice este irelevantă și că un studiu de caz la va permite pur și simplu să „prezinte lucrurile așa cum sunt”. Nimic mai departe de adevăr. De fapt, solicitările impuse asupra intelectului, psihicului și emoțiilor sunt mult mai mari decât cele cerute de oricare altă strategie de cercetare. Aceasta deoarece procedurile de colectare a datelor nu sunt prestabilite. De exemplu, În experimentele de laborator sau În sondaje, etapa de colectare a datelor
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
înlocuiește exercitarea voinței de acțiune cu cea a inteligenței"151, motiv pentru care a mai fost numită și "magie contemplativă". J. Maxwell crede că divinația este mai curând o magie naturală psihologică. Dar și în aceste condiții se solicită cunoașterea, intelectul, imaginația, contemplarea și nu doar acțiunea. Eterna curiozitate umană și dorința sa de a-și depăși limitele sunt, în cazul divinației, sinonime cu dorința umană de a pătrunde tainele gândirii divine care se lasă exploatată, cercetată și înțeleasă prin mijloace
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
specific textului legislativ și altor documente oficiale care stabilesc cadrul legal/regulamentar de funcționare a unor instituții, structuri administrative, organisme, asociații etc. - Scopul cognitiv este definitoriu pentru toate tipurile de comunicare prin care se asi milează informația și se dezvoltă intelectul, conștiința, sensibilitatea. - Scopul educativ vizează comunicarea didactică și alte modalități de comunicare (cu caracter civic, cultural, religios, pragmatic etc.), menite să formeze și să dezvolte valori și principii elevate, atitudini și comportamente eficiente la nivel individual și social. - Scopul emotiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ți se oferă ceva bun. În acest sens, John Dewey notează: "Adesea aud că se apără și se proslăvesc procedee plictisitoare și exemple searbede pentru motivul că "copiilor le plac așa de mult". Da, acesta este lucrul cel mai rău; intelectul, privat de o întrebuințare valoroasă și lipsindu-l de plăcerea unei activități potrivite, se coboară la acest nivel la care este supus să cunoască și să execute și astfel devine interesat de o experiență forțată și dureroasă". (Dewey, 1977, p.
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
raporturilor lor); extinsă spre lumea interioară, ea vrea să armonizeze dorințele (care constituie o frînă pentru rațiune). Ceea ce are această instanță comun cu conștientul este previziunea; dar previziunea ei nu se referă la faptele accidentale, ca în cazul celei a intelectului. Ea abordează raporturile legale și deduce consecințele legal previzibile ale acestora, adică este clarvăzătoare. Ceea ce posedă supraconștientul în comun cu inconștientul instinctiv al animalului este siguranța. Dar siguranța aceasta nu este automată, ci intuitivă, tinzînd să devină certitudinea spiritului. Ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că misterul existenței îi depășește vrînd-nevrînd. Din această evidență spirituală definită astfel vor deriva toate expunerile din această lucrare și spre ea converg acestea, căci din ea au derivat miturile. Omul primitiv lupta împotriva spaimei provocate de mediul ambiant cu ajutorul intelectului său încă rudimentar, care nu era deocamdată decît practic și utilitar (grație căruia el putea de exemplu să-și încropească armele de apărare). Imaginației inventive existente încă de la început i s-a adăugat imaginația de natură explicativă, care nu era
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]