15,922 matches
-
președintelui Roosevelt, ca și acad. Dimitrie Gusti. El însuși, ca asistent al lui Gusti, cultiva „spiritul american”. Dr. D.Bagdasar a stabilit relații amicale - spunea acad. Kreindler - cu academicienii C.I.Parhon și Daniel Danielopolu, cu alți universitari, autori ai Memoriului intelectualilor români adresat mareșalului I.Antonescu, în care se cerea ieșirea României din alianța cu Germania și alăturarea de URSS, SUA și Anglia. În anul 1943, reputatul neurochirurg acceptă propunerea liderului PCdR Constantin Agiu să facă cerere de adeziune la PCR
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
care au asigurat, la sfârșitul Primului Război Mondial, înfăptuirea reîntregirii României. Ca filosofie și opțiune istorică, filologul de la „Jurnalul literar” a rămas credincios, în pofida incertitudinilor aduse de uraganul care a traversat Europa acelor ani, convingerilor dobândite prin contactul cu cei mai reprezentativi intelectuali democrați români din epocă... 11 G.Călinescu și contemporanii săi, 2, Minerva, 1987, p. 105: Scrisoarea 40, din 4 iulie 1941. 12 Gh. Țuțui, Contribuția P.N.P. la lupta pentru transformări democratice, în Analele Institutului de Istorie a Partidului, nr. 1
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
creștinismului și ale ortodoxiei. Alții poate au alte percepte. Este problema lor", ați spus încurcând ”perceptele” cu ”preceptele”. Așa cum cred că știți, telespectatorii au tendința de a lua de bun ceea ce spune întâiul om al țării. Vă întreabați oare, alături de intelectualii excelenței voastre, ce popor vom avea după ce ați fost de două ori președinte? ...inclusiv președinte de onoare al Institutului Cultural Român. Solicit răspuns scris și oral. Sorin Ilieșiu - senator PNL de Sibiu, secretarul Comisiei pentru cultură și media P.S. Nici
Sorin Ilieșiu, despre gafa lui Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36903_a_38228]
-
conceptualismul acestuia) ține de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după 1989 (Mircea Cărtărescu în primul rînd), ca și a unor politicieni în serviciul cărora s-au pus (ex.: Traian Băsescu), ieșirile vehemente împotriva idealizării „boierilor de altădată” (v. mărturiile privitoare la „botnițele” puse țăranilor culegători de
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
au declarat pro-monarhie, precum Antonescu sau Călin Popescu Tăriceanu, mișcarea președintelui se creionează drept una îndoielnică. Cea mai puternică implicare a monarhiștilor în alegeri a fost cea din 1996, susținându-l pe candidatul Convenției Democrate la alegerile prezidențiale, Emil Constantinescu. Intelectualul și-a atras simpatia acestora după ce s-a declarat monarhist și a promis că va face un referendum pentru revenirea la Monarhie, pentru a-i ”preda puterea” Majestății Sale Regelui Mihai. Susținătorii Coroanei au suferit însă o dezamăgire, monarhia regăsindu
De Ce a început Traian Băsescu să folosească monarhia în discursurile sale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36925_a_38250]
-
profesională. Rare sînt articolele în care simți că tonul discuției prinde o tentă serioasă, ca în „Onoare și transparență” sau „Prezumția de vinovăție” sau în încîntătorul „Rătăcire”, în rîndurile cărora autorul iese din logica bășcăliei și intră în pielea unui intelectual profund, atins de gravitate. Abia acum simți în Vintilă Mihăilescu un spirit descins din lectura lui Weber, Simmel, Geertz sau Mauss, și nu un miștocar care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
Stancu, Eugen Jebeleanu și Grigore Preoteasa, G.Ivașcu vorbea patetic despre șocul pe care l-a avut când a aflat despre asasinarea premierului liberal I.G.Duca. A urmărit procesul intentat asasinilor și Gărzii de Fier și a condamnat solidarizarea unor intelectuali ca Nae Ionescu și Nichifor Crainic cu asasinii, prin mărturii în favoarea criminalilor și acuzații la adresa victimei. A rostit aprecieri cu substanță juridică împotriva deciziei completului de judecată. Într-o altă împrejurare, vorbind despre crimele politice ale lui Stalin și rolul
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Școala română din Paris, dar reprezentanții partidelor de dreapta și extremă dreaptă din Universitate și de la București s-au pronunțat împotrivă.2 Această discriminare intelectuală, bazată exclusiv pe motive politice, a contribuit la solidarizarea tânărului filolog și publicist cu grupul intelectualilor de stânga, care s-a conjugat cu interesul față de procesul profesorului Petre Constantinescu-Iași, moment ce i-a întărit convingerea că Justiția din România este aservită Puterii politice, iar obediența procurorilor față de partida legionară, fascistă și prohitleristă din Universitățile din Iași
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
externă a României, el optează hotărît pentru politica titulesciană antifascistă, de alianțe militare și politice cu Puterile fostei Antante din anii Primului Război Mondial: Franța, Anglia, Rusia, dar și țările din Mica Înțelegere, în acest fel situându-se, convingător, lângă politicieni și intelectuali români precum N.Titulescu, N.Iorga, dr. N.Lupu, Petre Andrei, M.Ralea, Traian Bratu, Iorgu Iordan, M.Sadoveanu, C.I.Parhon, G.Călinescu, A.Oțetea, Radu Cernătescu, Constantinescu-Iași, Lucrețiu Pătrășcanu și alții.4 După instalarea lui G.Călinescu în postul
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Nicolae Scurtu Biografia profesorului, cercetătorului și istoricului de artă I. D. Ștefănescu (1886-1981) conține o sumă importantă de necunoscute ce se cuvin a fi clarificate și integrate, apoi, într-o carte privitoare la itinerariul spiritual al acestui autentic intelectual ce a parcurs aproape integral secolul trecut. Discipol al marilor profesori Titu Maiorescu, Const. Dimitrescu-Iași, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, Const. Rădulescu- Motru, precum și al altora, de la care a învățat multă, foarte multă carte, I. D. Ștefănescu
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
universale. Dacă însă succesivele momente ale baladei sînt opera timpului și a colaborărilor mereu anonime, valoarea ei excepțională ar reflecta geniul întregului popor și atunci n-ar mai fi de mirare că recunoscîndu-se în trăsăturile miticului cioban o întreagă colectivitate, intelectualii nu i s-au putut, ei mai ales, sensibili la sublim, sustrage. Sîntem și noi, tous tant que nous sommes,11) fascinați de ceea ce ne depășește, logic cîntărind faptele. De ce nu-și ia ciobanul, vizat și avizat, măsurile de apărare
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
timp de trei sute de ani. Și probabil că așa se va întâmpla. 7) Pe dos. 8) Bolnav, deprimant. 9) Misterul acestei atracții totale față de Goethe mă fascinează mereu. 10) Miorița e importantă mai ales prin ceea ce au văzut în ea intelectualii români de un secol încoace. 11) Atât cât suntem. 12) Fragmente dintr-un jurnal.
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
Calmul valorilor, București, Editura Spandugino, 2013, 354 pag. Virgil Nemoianu este un cărturar care nu mai are de mult nevoie de nici o prezentare. Critic literar și teoretician, filosof al culturii și gânditor politic de anvergură, profesorul Nemoianu este, dintre marii intelectuali români din Diaspora, cel mai bine conectat la circuitele culturii române de azi. Prezențele publicistice, participările la târguri de carte, festivaluri și conferințe, dar și traducerile cărților sale scrise în limba engleză i-au asigurat o bună vizibilitate și, în
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
Cluj (acesta murise înainte de nașterea mea, așa încât îmi limitez evocarea doar la soția care i-a supraviețuit 30 de ani). Deși relatările despre mamă îmi par mai lacunare, ele sunt cel puțin la fel de incitante. Părintele Marioarei, Iosif Blaga, fusese primul intelectual cu studii universitare din Lancrăm. Era văr de-al doilea cu Lucian Blaga, însă acesta îl numește în Hronicul și cântecul vârstelor „unchi”, probabil datorită diferenței de vârstă ce-i despărțea (31 de ani). În schimb, în aceeași carte, Lucian
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
infrastructura feroviară a Rusiei funcționa, în pofida deplânsei retardări de tip medieval a regimului țarist. Cu siguranță, Iosif Blaga era în misiune oficială, dar mă gândesc la barierele lingvistice sau la bulversările sociale și economice cu care această familie transilvană de intelectuali se va fi confruntat pe parcursul traversării acelor spații imense și terifiante. Nu pot decât să deplâng absența vreunei mărturii lăsate de însăși Marioara Blaga despre acea experiență. Dar asta oferă câmp liber fanteziei, iar același virtual scenarist invocat mai sus
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
poporului de dincolo de Carpați”. Articolul, semnat doar cu inițiala M., oferă o sinteză a turbulentei perioade de formare a tinerei doamne, stabilită între timp în capitala provinciei române Transilvania: „Nobilele însușiri sufletești și intelectuale le moștenește dela distina familie de intelectuali din care face parte (d-rul Iosif Blaga, directorul Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov îi este tată). Marioara Șerban și-a asimilat cultura Orientului și a Apusului Europei, nu numai din cărți, ci vizitând și observând - încă de pe când era elevă
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
vedea lumea nepoetizată și antiromantică în Pescărușul pe care l-a făcut în 1982-1983, la Teatrul din Reșița, un tip de cinism care îți taie răsuflarea. Al doilea, Michael Haneke. În oricare din filmele acestui regizor estet, filosof, muzician, un intelectual cu rasă pură, poveștile cele mai cumplite și mai insuportabile din viață sînt jucate alb de actori. Suferința și deșirarea nu sînt la vedere. De fiecare dată, și în Panglica albă, și în Amour, și în Cache sau în Profesoara
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
TRIBUNA din Cluj-Napoca a intrat în atenția lumii literare prin anumite evenimente de tip orwellian, posibile prin imixtiunea politicului în actul de cultură. Cum prea bine se știe, comportamentul noului redactor-șef, Mircea Arman, a scandalizat sute și sute de intelectuali români care au cerut retragerea sa din funcție. Însă cei de care depindea demiterea au ignorat protestul și i-au dat în continuare mână liberă protejatului lor ca să poarte cu și mai mare determinare războiul împotriva elitelor culturale din Cluj
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
prețioase privind acea perioadă istorică. Iată, de pildă, cum definește Ștefan Aug. Doinaș starea societății românești în acel moment de trecere bruscă de la „dictatura cea mai sever stalinistă din tot răsăritul Europei” la „libertatea totală”: „Eu cred că dificultatea pentru intelectualul român de după Revoluție constă tocmai în impactul cu această libertate totală, care i se oferă și pe care încă nu știe nici cum s-o folosească, nici cum să-i dea formă personală. Să precizez că vorbim despre intelectual, pentru că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
pentru intelectualul român de după Revoluție constă tocmai în impactul cu această libertate totală, care i se oferă și pe care încă nu știe nici cum s-o folosească, nici cum să-i dea formă personală. Să precizez că vorbim despre intelectual, pentru că din ce s-a observat până acum în România, din manifestările vieții politice, este clar că mulțimea, masele continuă încă să gândească în formele stereotipe, care existau pe vremea lui Ceaușescu. Așa se și explică refuzul față de partidele politice
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
sculptori, istorici. Sigur că discuția, chiar purtată numai cu scriitori, nu avea cum să rămână doar la literatură. Socialul, politicul, spectacolul cotidian al lumii, aspectele existenței personale a celor care se confesează, toate acestea se impun de la sine atenției unor intelectuali care discută liber. Un subiect cheamă altul, o idee trimite la alta. Inițiatorul convorbirilor, „dispecerul”, are de înfrânat impulsul spre divagare al mai tuturor partenerilor de dialog și o face cu abilitate, cu tact și discreție. Oricât de liberă, discuția
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
ales cu vâlva făcută în jurul episodului de către justițiarii târzii. Până la urmă, mărturisește poetul, „reflexul pedepsei s-a mutat înăuntrul meu : nu mai trebuia să fiu pedepsit de altcineva, pentru că mă pedepseam și mă pedepsesc singur”. Pentru Carmen Mușat „prin definiție intelectualul trebuie să fie critic, în primul rând cu cei aflați la putere și abia apoi cu ceilalți”. La fel socotește Vasile Ernu : intelectualul, scriitorul „trebuie să fie împotriva curentului, în răspăr, să nu predice discursurile puterii politice și culturale dominante
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
să fiu pedepsit de altcineva, pentru că mă pedepseam și mă pedepsesc singur”. Pentru Carmen Mușat „prin definiție intelectualul trebuie să fie critic, în primul rând cu cei aflați la putere și abia apoi cu ceilalți”. La fel socotește Vasile Ernu : intelectualul, scriitorul „trebuie să fie împotriva curentului, în răspăr, să nu predice discursurile puterii politice și culturale dominante. Și mai ales să fie critic”. Pentru Lucian Dan Teodorovici, autorul lui Matei Brunul, ratarea e mai profitabilă decât reușita, ca temă de
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
la postcomunism, la noile experiențe și drame, la iluzii și la dezamăgiri îl conduc pe Radu Vancu să caute în prietenie o formă de salvare, iar pe Silviu Lupescu să dezaprobe, la rândul său, „lipsa simțului critic la unii dintre intelectualii de azi, trecuți cu arme și condeie într-o tabără sau alta”. O carte mereu incitantă, această culegere de „dialoguri pe net”, înscriindu-se, cum spuneam la început, într-o serie mare.
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
guverne ale Israelului și președinte al Institutului Andelson pentru Studii Strategice din Ierusalim. A fost medaliat de Ronald Reagan. footnote>]. Pentru noi Însă nu este nevoie să mergem prea departe pentru că avem atâtea mărturisiri despre cei prigoniți În Închisorile comuniste, intelectuali, preoți, legionari, sau simpli români, despre care Încă se vorbește prea puțin sau cu teamă. Fostul președinte al SUA, Thomas Jefferson (1801 1809) susținea: „Cine Își vinde libertatea În schimbul prosperității le va pierde pe ambele”, realitate pe care o vedem
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]