6,119 matches
-
Această asociație este bine poziționată în rețea și în comunitatea internațională și, având susținerea unor organizații internaționale, începe să desfășoare o acțiune semnificativă. Și guvernul actual, grație presiunii organizațiilor internaționale, a început să o ia în considerare ca pe un interlocutor privilegiat pentru politicile judiciare. Având în vedere problemele principale ce țin de reformarea sistemului judiciar din Serbia, activitatea acestei organizații, împreună cu aceea a UE sau a altor organizații internaționale, ar putea să producă într-un viitor apropiat un rezultat cu
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
de urgență pentru RFI/Serbia. 122 Președintele Serbiei era Milutinovici, care a fost apoi acuzat de Tribunalul Internațional de la Haga de crime de război. 123 Președintele Muntenegrului Djukanovic, în funcție din 1995, în timpul războiului din Kosovo s-a afirmat ca interlocutor anti-Miloșevici, atât înaintea guvernelor occidentale, cât și înaintea opoziției interne sârbe. În noiembrie 1999, Muntenegru abolește cursul legal al dinarului iugoslav și adopta marca germană ca valută internă. Apogeul conflictului este atins în 2000, atunci când Miloșevici lansează reformele constituționale (acțiunea
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
a focalizat asupra opiniei ieșenilor cu privire la prezența și accesul lor la practicile divinatorii; c) analiza și cercetarea prezenței divinației în mass-media: televiziune, presă, producții editoriale; d) paralel cu realizarea interviului s-a recurs și la o scurtă observație științifică a interlocutorilor; e) realizarea unor observații directe asupra practicii turnării cositorului ca formă de divinație, ce se vor concretiza într-un film antropologic. 5.3.1. Interviul Este de la sine înțeles faptul că persoanele care practică divinația nu puteau fi cercetate decât
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
încât au constituit pentru noi un suport important pentru analizele ulterioare. În plus, am reușit să evaluăm în paralel, pe baza observației directe, o serie de manifestări nonverbale. Din dorința de a afla cât mai multe și de a lăsa interlocutorii să se manifeste liber, am optat pentru un interviu semidirectiv. El a fost structurat pe un set de douăzeci și una de întrebări orientative care au cuprins în mare parte punctele de interes ale cercetării. Ne referim aici la aspecte legate de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de la noi. Aceasta este și motivația pentru care am evitat folosirea în chestionar și în ghidul de interviu a acestui termen. În limbajul curent cel care se ocupă cu divinația mai este numit vrăjitor, descântător, fermecător sau ghicitor. Pentru majoritatea interlocutorilor este de la sine înțeles ca un magician sau vrăjitor să știe să ghicească. Așadar, în mentalul social divinația reprezintă o dimensiune a unuia și aceluiași fapt: magia. Unele nuanțări și rețineri apar doar atunci când este vorba de a evalua din
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că "prestațiile" și "cunoașterea" masculină sunt superioare femeilor și în domeniul divinației. "Eu nu mă ocup de simple exerciții de ghicit, ci cunosc adevărate metode de cunoaștere a viitorului! Mă documentez în permanență, caut, învăț... cum să nu?" spunea același interlocutor. La polul opus, femeile consideră divinația un "har", "dar", "dar moștenit", "capacitate paranormală" și mai puțin rezultatul unei căutări, al documentării sau al unui îndelung exercițiu. El survine direct, fie pe cale ereditară, fie datorită unor conjuncturi deosebite: boală ("după ce m-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
precis etc. În plus, nereușita unor practici de acest gen ar putea atrage după sine o serie de efecte negative asupra celui care le folosește, dar și asupra familiei sale. Literatura de specialitate cuprinde numeroase exemple ilustrative. Totuși, nici unul dintre interlocutori nu a amintit ceva în acest sens. Mai curând această ultimă explicație funcționează mai mult la nivelul mentalului colectiv. Fie că le consideră persoane cu har, cu puteri paranormale, șarlatani, inițiați sau păcătoși, populația crede despre prezicători că sunt "altfel
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nonagresivă). "Eu nu fac nici un păcat și nici un rău atunci când ghicesc. Vreau numai să ajut oamenii să cunoască mai mult din ceea ce-i așteaptă ca să se ferească" ( D., 51 ani, Bacău). Afirmația se găsește în diverse variante la mai toți interlocutorii intervievați. Semnele mă ajută să știu mai multe... da' nu oricine poate face asta" (T., 48 ani, Roman, Neamț). Din cele anunțate până acum rezultă că practicile divinatorii se înfățișează în primul rând ca un sistem de semne care se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o audiență restrictivă, iar majoritarea o reprezintă cei care au aceleași interese pe forum 300. Comunicarea online poate fi perturbata de "n" factori, ca de exemplu, apariția unui nou internaut într-o conversație, întreruperea dialogului de către celălalt sau dispariția unui interlocutor în timpul conversației din diferite motive etc. În comunicarea online, internautul are posibilitatea selectării manuale sau setării în mod automat a unui status care indică activitatea pe care o face, timpul pe care îl are, disponibilitatea unei conversații sau nu. Fiind
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
latinești. Sistemul de accentuare, care În greacă ar fi putut com pensa această dificultate, nu a fost inventat decît În perioada elenistică și chiar și atunci, vreme Îndelungată, nu a fost de uz comun. De-a lungul Întregii Antichități, alternarea interlocutorilor În textele dramatice nu era indicată cu precizia pe care acum o considerăm nece sară, ci se socotea suficient să se pună o liniuță orizon tală la Începutul unui rînd sau două puncte unul peste altul pentru schimbări În interiorul rîndului
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Lipsa de exactitate a acestei metode și gradul de confuzie la care au fost grabnic reduse textele se pot vedea din starea papiru surilor care conțin Dyscolos și Sicyonios de Menandru. Nici În dialogurile În proză nu erau indicate numele interlocutorilor. O altă caracteristică a cărților din perioada preelenistică este poate și mai stranie: versurile lirice erau scrise de parcă ar fi fost proză; un exem plu este un papirus din secolul al IV-lea (P. Berol. 9875); chiar și fără acest
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
simple (rotunde). Cu cursive se notează observațiile editorului. Cu majus cule se scriu formulele juridice, actele politice și altele asimilabile lor. Paragrafele corespund cel mai adesea capitolelor; În caz contrar, este preferabil să fie puțin frecvente. Citatele și cuvintele unui interlocutor se pun Între ghilimele. În paranteze unghiulare < > se pun literele și cuvintele care lipsesc În codice și sînt adău gate prin conjectură; În paranteze drepte [ ] se pun literele și cuvintele tradiției directe expurgate de editor. O serie de asteriscuri indică
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
care acesta privește onestitatea, și susține că el "trasează un singur tip de moralitate între multe alte posibilități" (cf. Snarey 1985). În analiza sa asupra regulilor conversației, Grice (1989:27) afirmă că, atunci cînd oamenii dialoghează, ei presupun că și interlocutorii lor sînt dispuși să coopereze, și că unul dintre principiile pe care le respectă (inclus de Grice în categoria calității) este " Nu spune ceea ce știi că nu e adevărat". Paley (1825:123) vorbea despre această presupunere ca fiind de fapt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că acțiunea mea este o minciună și risc să fiu invitat și altă dată la o serată plictisitoare, din cauză că am fost imprudent. Pe de altă parte, dacă mă înșel în convingerea mea că afirmația făcută va fi considerată o formalitate, interlocutorii mei se vor păcăli în ciuda faptului că eu n-am mințit. Și dacă ei vor descoperi, mai tîrziu, care au fost adevăratele mele sentimente în privința petrecerii, vor spune că sînt un mincinos. În viziunea lucrării de față, majoritatea așa-ziselor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numește "minciuna virtuală". Aceasta e o afirmație care, privită superficial, poate fi adevărată. Însă este înșelătoare prin latura sa subînțeleasă pe care o implică, în termenii lui Grice (1989:24-26), și despre care mincinosul presupune că va fi sesizată de interlocutorii săi. De exemplu, pe timpul celui de-al doilea război mondial, Marina britanică a spus într-un comunicat că în urma unui atac, nava germană de luptă Tirpitz a părăsit locul acțiunii "într-un nor gros de fum". În acest context, implicația
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îi va determina pe ceilalți să coopereze cu încredere, fie putem decide că este în interesul nostru să provocăm reacții ostile celor din jur. În ambele cazuri avem la dispoziție și o altă variantă. Putem adopta un comportament sincer, încît interlocutorii noștri să tragă concluzii corecte cu privire la intenția noastră. Alternativ, indiferent dacă vrem să provocăm cooperare sau conflict, ne putem purta nesincer, înșelîndu-i cu bună știință pe ceilalți în privința intențiilor noastre. Orice cale am alege, succesul depinde cel puțin în parte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
altceva decît adevăruri înșelătoare, ar fi ușor să le identificăm și să aflăm adevărul, ghicindu-l în opusul a ceea ce este spus sau scris. Însă, acest opus ne-ar pune în fața a numeroase opțiuni. În plus, dacă am ști că interlocutorii vor lua drept minciuni tot ce afirmăm noi, i-am putea induce în eroare spunîndu-le pur și simplu adevărul, cu certitudinea că ei vor crede că adevărul este altul, după cum s-a văzut în capitolul 8. Presupunerile cu privire la ce s-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne este asemenea, că lucrurile ne solicită, fără de grai, compasiunea și, mai mult decît atît, participă decisiv la lărgirea orizontului ființei noastre spirituale: Fără ochi se uită-n lume purtătoarele de tâlcuri, născătoarele de lacrimi. Comuniunea cu lucrurile, mărturisește autorul interlocutorului său (care cel mai adesea este o ființă incertă Între discipol și partener erotic), este de fapt o continuă provocare din partea lor: Ascultă tu un cuvînt, ascultă ce bănuiesc despre lucruri. CÎt țin hotarele ele ne-ncearcă, ne Împresoară, ne
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la un moment dat, o valorizare peiorativă în La parole polémique, atașându-i-se o pesimistă viziune schopenhauriană: "Vrem tot timpul să avem dreptate, nu pentru a ne impune propriile convingeri, ci, în primul rând, pentru a-l califica pe interlocutor ca fiind incapabil să aibă dreptate". Demonstrația (raționamentul apodictic) reprezintă doar un element de susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel Munteanu) ajuns în situația de criză". Fiind un tip de discurs, pe de o parte orientat explicit, solicitând în special funcțiile referențială, fatică (atitudinea locutorului în raport cu interlocutorul său) și conativă (privind destinatarul), iar, pe de alta, literaturizat implicit (activând deci funcția expresivă și cea poetică), discursul polemic literar este, în esență, un act ilocuționar care tinde să se împlinească într-unul perlocuționar printr-o dublă finalitate: estetică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca să scapi" [la Arghezi] sau a unui "tu" intertextualizat, când autorul include în text un dialog imaginar sau reproduce un dialog real), atâta timp cât persoana a doua nu apare marcată deictic în text (cu excepția scrisorii deschise, unde, în timp ce ținta apare ca interlocutor dinamic, participant activ în schema actanțială, prezența lectorului este subînțeleasă). Esența, și nu prezența ei, este identificabilă în structura de adâncime, pentru că numai și numai ei i se datorează însăși existența concretă/pragmatică a textului polemic în ipostaza de discurs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică, rolurile se modifică sensibil. Polemistul (Eu) mizează pe complicitatea unui Tu căruia i se adresează oficial, aulic chiar, la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației de la om la om"58. Eminescu, după un veritabil slalom argumentativ, conchide retoric: "Să judece dar astăzi țara ce fel de oameni sunt acești onești negustori de principii liberalo-naționale, acești patrioți de industrie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]