4,202 matches
-
mai dezbrăcat ori mai bolnav. Oferă-i! Dă-i ceva! Dă-i cât poți, ajută-l cât poți. Puțin, dar din toată inima, cu tot sufletul, și atunci inima ta se va umple de bucurie, iar preaplinul fericirii îți va inunda sufletul ca o cascadă montană într-o revărsare tumultuoasă și nestăvilită. Minunat, Mircea, grozav! Dar ia spune, Mircea, toți oamenii oferă daruri celor necăjiți? Nu, nu cred că toți semenii noștri îi ajută pe cei sărmani. Eu cred că cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
degrabă, că mi-e tot mai greu fără tine, iar copiii întreabă mereu unde ești și de ce nu vii acasă... Dragul meu Vasilică, dragul meu soț, noapte bună, noapte bună! N-a mai putut rezista: șuvoaie de lacrimi amare îi inundau ochii și se prelingeau, fierbinți, pe obrajii care nu mai erau tineri și începuseră să aibă crestături, riduri și șănțulețe, reflectând pregnant uzura fizică intensă, violentă și prematură a unei femei încolțite de necazurile și nevoile cotidiene. ...Of, mama, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
agroindustrial? Posibil. Galben, galben, galben cât vezi cu ochii... Unde ești, Van Gogh? Unde ești cu "Lanul de grâu" al tău? Milioane, sute de milioane de "Lanuri de grâu" așezate unele lângă altele, într-o revărsare mareică unduitoare și foșnitoare, inundau spațiul terestru la infinit... Toate comorile aztecilor, mayașilor și incașilor, tot aurul lui Montezuma se topise și poleise cu noblețea inegalabilă a compoziției sale întreg pământul, până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în care obiectul inventat de Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prietenii v-au marcat adolescența, tinerețile, școala? Am avut prieteni de o constanță aparte, care mi-au îngăduit multe, cărora le-am suportat multe. Pe mulți mi i-am cîștigat încă din copilărie și le port aceeași căldură care îmi inundă creierul și inima cînd îi evoc. Mark Twain, Karl May, Alexandre Dumas, Jules Verne, Daniel Defoe, Arkadi Gaidar, Petre Ispirescu, Jack London, Ion Creangă, Dimitrie Bolintineanu, Eminescu. Apoi, crescînd, am cîștigat alții, de la Blaga la Dostoievski, de la Kafka la Edgar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am mulțumit și m-am săturat cu oferta de fructe (gratuită și... vibrată!) venită de la Mukesh, căruia îi întorc toată recunoștința mea. În noaptea (ce parcă nu se mai sfârșea) ce a urmat, ne-am plimbat îndelung privirile pe rafturile inundate de lumină ale vitrinelor încărcate cu felurite suveniruri (sincer, mai nimic nu m-a impresionat: virau, majoritatea, spre kitsch), ciocolate mari și foarte mari, țigări, băuturi alcoolice și nonalcoolice, caviar, modă, cărți poștale ilustrate, CD-uri, reviste etc. - totul foarte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat că mi se terminase filmul și n-am putut să înregistrez și acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți, totuși, un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dincolo de ele. Era adorat peste măsură atât de bărbați, cât mai ales de femei, de oameni de toate vârstele și din toate categoriile, de la elite la drojdia societății. De la români la machedoni, la evrei, gardiști și comuniști deopotrivă. Cântecele sale inundau străzile Micului Paris la patefoane, copiii îi cântau hiturile prin școli și licee, era subiectul zilnic de discuție al studenților, florăresele îl fredonau la fiecare colț, cu florile pe braț, podăresele atunci când așteptau un client, îl puteai auzi la birjari
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și au adormit în taxiuri, plătind apoi de zece ori suma cu promisiunea ca șoferul să nu pomenească nimă- nui de starea în care s-a plimbat prin oraș artistul. Când s-a făcut dimineață și lumina a început să inunde salonul Capșei, toți cei rămași au luat-o la goană spre casă ca liliecii. Cu ochii umflați de oboseală și băutură, de plâns și de râs, s-au făcut nevăzuți pe străzi lăturalnice, feriți de privirile oamenilor care abia își
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu lumea, ale unei recunoașteri plenare, ale unui diagnostic pozitiv după nopți albe etc. etc., ci În unele ceasuri neașteptate, de zi sau de noapte, și, eu Însumi, trăind cu putere - și fără pricină evidentă! - această bucurie care m-a inundat brusc, am comparat-o, nu știu de ce, cu acei „mesageri” pe care unii eroi sau ființe sărmane ale vechii Biblii Îi primeau și pe care Îi numeau „Îngeri”! De care se uimeau până la spaimă, de care ascultau, modificându-și radical
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de amatori din fabrici, de pe ogoare sau din școli au fost Îndemnați, la nevoie obligați, să improvizeze tot felul de spectacole. Era o manieră de a trece intelectualitatea Într-un plan secundar (iată, oricine poate face așa ceva!) și de a inunda Într-un optimism artificial problemele din ce În ce mai grave ale societății românești. Simbolurile naționale au acoperit totul. Naționalismul a ajuns să se manifeste la fel de virulent ca antinaționalismul anilor ’50. Ideile-forță ale discursului istoric au devenit unitatea și continuitatea. O istorie fragmentată cum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mă așteptasem. Am oftat. Trebuia să iau un Xanax și să cobor în birou să termin, poate, ce mai rămăsese din gramul de coca, să mai beau o margarita și să mă relaxez de unul singur. Ăsta era planul. Eram inundat de un sentiment de ușurare și am continuat să râd de mine - la modul în care combinația dintre coca și pasăre declanșaseră ceva oribil în mine, iar sentimental acela s-a disipat complet când m-am aplecat și am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întors să ies din camera lui Sarah, se auzi un soi de cântat, clar, o voce subțire care se transformă într-o cotcodăceală guturală - venea din pat - și un val de adrenalină îmi străbătu trupul, se revărsă din mine și inundă dormitorul cavernos. N-am privit înapoi în timp ce am alergat pe coridor, aplicele pâlpâind și stingându-se în timp ce treceam pe lângă ele, iar când am năvălit în jos pe scările curbate care duceau spre sanctitatea biroului meu, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că ar trebui să fim extrem de îngrijorați. Nimeni nu mai știa ce înseamnă un comportament normal; unii erau de părere că această stare de lucruri constituia un soi de virtute și nimeni nu îi contrazicea. Nimeni nu contesta nimic. Anxietatea inunda zilele oamenilor. Eram cu toții preocupați de orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri. Cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Hm, dar vă voi înștiința cât mai curând despre posibilele servicii de protecție ale poliției... Mă ridicasem în picioare, iar genunchii îmi tremurau... și chiar nu mă simt foarte...hm, îmi pare rău, chiar nu mă simt bine. Camera era inundată de disperare, torente de disperare. Știam deja, pe jumătate beat de la votcă, trezindu-mă într-un ritm rapid, că detectivul Kimball nu va fi în stare să salveze pe nimeni și că mai multe scene ale crimelor vor fi pătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să urce încet în spatele lui. Mi-am dus mâinile la urechi și involuntar am început să lovesc cu piciorul în podea. Aparatul se opri când ajunse sus. Îl urmări pe tatăl meu intrând în baie, un perimetru spațios de marmură inundat de lumină. De-acum plângeam furibund, lovindu-mă peste genunchi în timp ce priveam, hipnotizat fără scăpare. - Ce se-ntâmplă? gemeam întruna. După care aparatul traversă holul și se opri din nou. Manifesta o certă răbdare înnebunitoare. Tata își privea chipul tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Faheida. Am convenit cum ar trebui să-l ignori pe Bret atunci când zice ceva cu ce nu ești de acord sau știi că e complet fals. - Hei! am exclamat, săltându-mă în fund. - Of, încerc, zise Jayne, inspirând, fața ei inundată de părere de rău. Dar nu-mi dă voie să-l ignor. Pentru că Domnul Vedetă are nevoie de toată atenția și n-o poate da nimănui. Își înăbuși un alt hohot de plâns, după care își îndreptă din nou furia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era travaliul său să mă transforme într-unul. Bineînțeles, gândeam eu, ne iubisem dintotdeauna. De ce-ai simțit așa în acea după-amiază din noiembrie? mă va întreba scriitorul într-un târziu. Pentru că nu exista pic de trădare în zâmbetul care inundase fața fiului meu. Dar nu îți erau ochii încețoșați de lacrimi? Aveai certitudinea că surprinzi situația obiectiv? Sau nu era decât ceva ce doreai cu orice preț să crezi că așa este? Nu ți-ai dat seama că deși te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
căldurii am avut niște vise foarte intense despre disecții, iar acum nu fac nimic, vegetez în biroul meu, cu o durere cumplită de cap și un walkman din care mă alină un Kenny G, dar lumina orbitoare a soarelui îmi inundă biroul la această oră dinainte de prânz, îmi străpunge craniul îmi ațâță mahmureala și din pricina asta nu voi mai exersa astăzi. Ascultând muzica văd cea de-a doua luminiță pâlpâind intermitent pe telefonul meu ceea ce înseamnă că mă sună Jean. Oftez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu e deloc pus în valoare. Facem câteva poze cu nedreptățitul genovez în fundal. Posteritatea, oricum, i-a recunoscut meritele. Acum, rolurile s-au inversat. America se grăbește să descopere Europa, asemenea unui strănepot bolnav de nostalgia originilor. Madridul e inundat de tot soiul de sud-americani în vacanță, dintre care remarcasem multe femei peruviene, îmbrăcate în călugărițe, dar care nu aveau nici pe departe intenții pioase. Erau hoațe de stradă. Și operau cu un aplomb de invidiat. Unii colegi de-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nimic din toate acestea scriitorului belarus, pentru a nu-i tăia elanul național eliberator de care e cuprins. „Dar vei vedea cu ochii tăi ce se întâmplă la Minsk”, îmi reamintește Andrej Fedarenko traseul Trenului Literaturii... Centrul orașului, seara, e inundat pur și simplu de lumină. „Sublimarea nopților” la Bordeaux a început odată cu alegerea ca primar a lui Alain Juppé, care a dat o nouă imagine orașului nocturn, prelungind până spre miezul nopții programul turiștilor sosiți aici. Lume în plimbare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o marfă cu mii de fețe, servită în multiple ambalaje. VASILE GÂRNEȚ: Am fost avertizați, încă de la Lille, că la Bruxelles vor fi mulți hooligans, veniți să susțină echipa Angliei la Euro 2000. Previziunile se confirmă. Centrul orașului este inundat de fanii englezi și scandinavi, masați mai ales la terasele barurilor, unde cântă, urlă, cu fețele buhăite de bere, flutură steaguri roșii cu cruce albă. Este chiar periculos să stai lângă ei, poți să încasezi o labă peste figură. Ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după filmele horror, de duzină. Marienburgul de altădată a devenit azi un simplu orășel turistic, iar urmașii cruciaților s-au topit în mulțimea de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu mai contenește. Stăm la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un alt „amănunt” de care a râs Saint-Beuve -, Balzac a „inventat” personajul memorabil ce „trece” de la un roman în altul, axând în jurul lui intrigi și tipologii, punând și în acest fel bazele foiletonisticii epice, a acestei „psihologii de lector” care inundă și secolul nostru care abia începe. Mă aflu - o mărturisesc cu umilință și uimire! - în situația pitorească a acelui ucenic vrăjitor care, în absența magistrului, manevrează „manetele” creației fără să fie stăpân pe „tehnica”, pe „mecanica” lor de funcționare. Cel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici cei puțini care încă mi-erau aproape, în ciuda „exuberanței mele excesive ideatice” sau a „gafelor mele sociale”. Nu, nu numai că nu m-am plâns - fapt rar într-un climat social și cultural în care văicărelile, justificate sau nu, inundă cămările istoriei, împiedicându-ne, adesea, de a judeca și vedea limpede ce ni se întâmplă! -, dar nu am fost niciodată și nu sunt ceea ce se cheamă un om nefericit! Nu ignor faptul că au existat în literele noastre moderne destule
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]