3,605 matches
-
măsură/până la un anumit punct, gelozia seamănă cu invidia, dar ea gelozia implică întotdeauna trei persoane. De asemenea, suntem invidioși/ invidioase pe fericirea, pe reușitele sau pe bunurile altora, dar suntem geloși pe ceea ce dorim să păstrăm. Prin urmare, dacă invidia este centrată pe ceea ce a realizat/obținut celălalt, gelozia este centrată pe riscul de a pierde (mai ales în dragoste) (Lelord, André, 2008). Vom analiza, în continuare, gelozia și ura, emoții strâns legate și interinfluente. Gelozia și ura Gelozia. Ca
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
centrată pe ceea ce a realizat/obținut celălalt, gelozia este centrată pe riscul de a pierde (mai ales în dragoste) (Lelord, André, 2008). Vom analiza, în continuare, gelozia și ura, emoții strâns legate și interinfluente. Gelozia și ura Gelozia. Ca și invidia, gelozia este incapacitatea unei persoane de a se bucura de fericirea alteia/altora. Vrem și noi să fim precum celălalt/cealaltă protejați/e și satisfăcuți/e. Implicând competiție, rivalitate, cele două sentimente sunt înrudite. De multe ori, ele se suprapun
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se bucura de fericirea alteia/altora. Vrem și noi să fim precum celălalt/cealaltă protejați/e și satisfăcuți/e. Implicând competiție, rivalitate, cele două sentimente sunt înrudite. De multe ori, ele se suprapun; nu înseamnă că sunt și identice. Spre deosebire de invidie, care dorește cu ardoare "să-și apropieze ce au alții, gelozia se referă la ceea ce considerăm a fi al nostru de drept, dar ne-a fost furat sau este pe punctul să ne fie" (Holmes, Holmes, 2001 p. 135). Gelozia
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
bucuriei, Fr. Nietzsche în Omenesc, prea omenesc, vol. II reține: "Bucuria malignă provine din aceea că cineva nu se simte în largul său din diverse motive de care este conștient [...] Răul care-l lovește pe celălalt îl despăgubește, reconciliindu-i invidia" (apud, Braud, 2008, p. 31). Este un lucru știut de cei mai mulți că "dezvăluirea abjecției care mânjește o reputație îi bucură pe toți cei care suportau agasați superioritatea cuiva" (ibidem). Bucuria sadică, răuvoitoare se hrănește din judecăți și aprecieri subterane, întemeiate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
31). Este un lucru știut de cei mai mulți că "dezvăluirea abjecției care mânjește o reputație îi bucură pe toți cei care suportau agasați superioritatea cuiva" (ibidem). Bucuria sadică, răuvoitoare se hrănește din judecăți și aprecieri subterane, întemeiate pe tradițiile străvechi ale invidiei și geloziei. Un sentiment disimulat de inferioritate își află compensația momentană în eșecul suportat de un rival", explică Ph. Braud (2008, pp. 30-31). Precum știm cu toții, ruda bucuriei este buna-dispoziție. Ea este acea stare emoțională mai puțin intensă, dar mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de deschidere (mutuală). T. Nørretranders (2008) consideră că ne îndreptăm către o comunitate în care cooperarea devine la fel de importantă precum competiția (p. 13). Dacă însă concurența presupune încrederea în forțele proprii, manipularea relațiilor în direcția satisfacerii propriilor interese (individuale) și invidie, cooperarea implică încredere în celălalt, satisfacerea motivațiilor ambilor parteneri, bună-credință, fidelitate. Relațiile de cooperare depind în mare măsură de încrederea reciprocă. Reciprocitatea este cheia acestui tip de relații (sau ceea ce biologul nord-american Robert Trivers a numit altruismul reciproc). În actualele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de competiție, ci de organizare și cooperare; toată credința în utilitatea competiției a devenit un anacronism. Și chiar dacă competiția a fost utilă, ea nu e admirabilă în sine, de vreme ce emoțiile de care este legată sunt cele de ostilitate și de invidie. Concepția societății ca un tot organic este foarte dificilă pentru aceia a căror minte este blocată de ideile de competiție" (p. 111). Relațiile interpersonale au "în mod porențial capacitatea de a genera emoții", notează R.S. Lazarus (2001, p. 468). Ele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
problemă, în loc să căutăm reconcilierea autentică, scuzele încetează să mai fie sincere", ne atenționează autorii (idem, p. 153). 52 A. Adler (2009) este de părere că "a fi invidios este simptomul unui sentiment de inferioritate. Cu toții avem o anumită cantitate de invidie în structura noastră, dar o cantitate mică nu face niciun rău. Trebuie să ne asigurăm că acea invidie servește unui scop util. Trebuie să se reflecte în muncă, în perseverență și confruntarea cu problemele noastre" (p. 80). 53 Uneori, a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
A. Adler (2009) este de părere că "a fi invidios este simptomul unui sentiment de inferioritate. Cu toții avem o anumită cantitate de invidie în structura noastră, dar o cantitate mică nu face niciun rău. Trebuie să ne asigurăm că acea invidie servește unui scop util. Trebuie să se reflecte în muncă, în perseverență și confruntarea cu problemele noastre" (p. 80). 53 Uneori, a fi invidioși este ca și cum am fi îndrăgostiți: suntem de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 80). 53 Uneori, a fi invidioși este ca și cum am fi îndrăgostiți: suntem de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem (Holmes, Holmes, 2001). 54 Am mai putea adăuga mândria și ambiția... 55 Potrivit lui Fr. Savater, concurența și invidia "își au originea în caracterul nostru social, care pot deveni și o amenințare pentru societate" (2008, p. 175); vom vedea, mai departe, în ce condiții... 56 Este un fapt exploatat fără milă de mass-media. De altfel, întreaga industrie a reclamelor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
amenințare pentru societate" (2008, p. 175); vom vedea, mai departe, în ce condiții... 56 Este un fapt exploatat fără milă de mass-media. De altfel, întreaga industrie a reclamelor poate fi văzută ca pe o "vastă și complicată mașină de creat invidie" (Epstein, 2008, p. 27). 57 J. Epstein (2008) remarcă, în context, faptul că, pe lângă alte ocupații și cerințe de natură să faciliteze apariția invidiei, viața universitară este un domeniu "greu încărcat cu minele de câmp ale invidiei" (p. 25). Se
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întreaga industrie a reclamelor poate fi văzută ca pe o "vastă și complicată mașină de creat invidie" (Epstein, 2008, p. 27). 57 J. Epstein (2008) remarcă, în context, faptul că, pe lângă alte ocupații și cerințe de natură să faciliteze apariția invidiei, viața universitară este un domeniu "greu încărcat cu minele de câmp ale invidiei" (p. 25). Se simte în aer mirosul invidiei la Harvard, Yale, Princeton, Chicago, Berkeley, Stanford, Oxford sau Sorbona... 58 În celebra ei carte Condiția umană, H. Arendt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mașină de creat invidie" (Epstein, 2008, p. 27). 57 J. Epstein (2008) remarcă, în context, faptul că, pe lângă alte ocupații și cerințe de natură să faciliteze apariția invidiei, viața universitară este un domeniu "greu încărcat cu minele de câmp ale invidiei" (p. 25). Se simte în aer mirosul invidiei la Harvard, Yale, Princeton, Chicago, Berkeley, Stanford, Oxford sau Sorbona... 58 În celebra ei carte Condiția umană, H. Arendt (2007) consideră că invidia și lăcomia sunt alături de voința de putere viciile celor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
57 J. Epstein (2008) remarcă, în context, faptul că, pe lângă alte ocupații și cerințe de natură să faciliteze apariția invidiei, viața universitară este un domeniu "greu încărcat cu minele de câmp ale invidiei" (p. 25). Se simte în aer mirosul invidiei la Harvard, Yale, Princeton, Chicago, Berkeley, Stanford, Oxford sau Sorbona... 58 În celebra ei carte Condiția umană, H. Arendt (2007) consideră că invidia și lăcomia sunt alături de voința de putere viciile celor slabi (p. 169). 59 Prin urmare, nu este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un domeniu "greu încărcat cu minele de câmp ale invidiei" (p. 25). Se simte în aer mirosul invidiei la Harvard, Yale, Princeton, Chicago, Berkeley, Stanford, Oxford sau Sorbona... 58 În celebra ei carte Condiția umană, H. Arendt (2007) consideră că invidia și lăcomia sunt alături de voința de putere viciile celor slabi (p. 169). 59 Prin urmare, nu este vorba numai de spectacolul lăcomiei nelimitate, dar și de mirajul puterii nelimitate... 60 Negând finitudinea, imperfecțiunea și limitele ființei umane, oamenii timpurilor noastre
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și înrădăcinat în atmosfera ideologică a epocii noastre, acest tip de ideal generează stres, instabilitate sufletească, vulnerabilitatea stimei de sine. Invidia stă la orice pas să ne tulbure, să ne dezechilibreze, să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în cele mai ascunse fibre ale existenței și actelor noastre. Ni se cultivă și ni se întărește în și prin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne îngrădește dezvoltarea. Printr-un soi de inversiune, societatea de excelență se transformă inexorabil într-o societate a depresiei" (pp. 156-157). Avem sentimentul că ne găsim mereu la capătul puterilor, la limita resurselor noastre energetice, mentale, psihice. Desigur că și invidia capătă proporții devastatoare, greu suportabile. Împreună cu depresia și cu dezamăgirea de sine, ea elimină orice aromă și orice savoare a vieții (libere, împlinitoare prin ea însăși); ele ruinează orice încercare de a ne exprima pur și simplu pe noi înșine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 157). Înțelegem faptul că într-o lume a hiperconcurenței, a hipertehnologizării, a hiperindividualismului, a turbo capitalismului (Schrenk, 2010, p. 87) pare greu de conceput că va fi urmată o atare filosofie... Prin urmare, există o (foarte) mare probabilitate ca invidia să se hiperextindă social și să se adâncească în inima noastră. Viitorul este însă întotdeauna greu previzionabil... Putem redescoperi oricând măsura... 61 În cele mai frecvente situații, invidioșii sunt sensibili la lingușire și dețin arta lingușirii. Nimic nu le domolește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dețin puterea de către cei veroși și oportuniști. Este uimitor cât de facil poate fi succesul oportuniștilor! (Braud, 2008, p. 129). Invidioșii au cu ce se mândri... 62 Fr. Lelord și Ch. André (2003) au stabilit că există următoarele forme ale invidiei: a. invidia depresivă, destructivă și angoasantă; b. invidia ostilă (malignă): forma care ne face să-l urâm fie și numai pentru câteva secunde pe cel care ne depășește într-un domeniu oarecare sau care s-a bucurat de un anumit
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de către cei veroși și oportuniști. Este uimitor cât de facil poate fi succesul oportuniștilor! (Braud, 2008, p. 129). Invidioșii au cu ce se mândri... 62 Fr. Lelord și Ch. André (2003) au stabilit că există următoarele forme ale invidiei: a. invidia depresivă, destructivă și angoasantă; b. invidia ostilă (malignă): forma care ne face să-l urâm fie și numai pentru câteva secunde pe cel care ne depășește într-un domeniu oarecare sau care s-a bucurat de un anumit succes; această
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
uimitor cât de facil poate fi succesul oportuniștilor! (Braud, 2008, p. 129). Invidioșii au cu ce se mândri... 62 Fr. Lelord și Ch. André (2003) au stabilit că există următoarele forme ale invidiei: a. invidia depresivă, destructivă și angoasantă; b. invidia ostilă (malignă): forma care ne face să-l urâm fie și numai pentru câteva secunde pe cel care ne depășește într-un domeniu oarecare sau care s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze într-o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze într-o permanentă sursă de nemulțumire. Riscăm să ne înveninăm definitiv relația cu cei apropiați, de acasă, cu prietenii sau cu cei de la locul de muncă; c. invidia admirativă: este forma care, deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică și pozitivă a invidiei" (p. 151). Remarcabilii psihologi francezi țin să precizeze faptul că reacțiile noastre de invidie sunt rareori pure; cele trei forme ale invidiei se pot combina sau pot succede una alteia (2003, p. 70). 63 În acest context poate fi consultată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică și pozitivă a invidiei" (p. 151). Remarcabilii psihologi francezi țin să precizeze faptul că reacțiile noastre de invidie sunt rareori pure; cele trei forme ale invidiei se pot combina sau pot succede una alteia (2003, p. 70). 63 În acest context poate fi consultată și interesanta lucrare a lui Cristophe André intitulată Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică și pozitivă a invidiei" (p. 151). Remarcabilii psihologi francezi țin să precizeze faptul că reacțiile noastre de invidie sunt rareori pure; cele trei forme ale invidiei se pot combina sau pot succede una alteia (2003, p. 70). 63 În acest context poate fi consultată și interesanta lucrare a lui Cristophe André intitulată Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine, 2010, Editura Trei, București. 64
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]