5,860 matches
-
o blondă grasă care a plecat imediat după ce a sunat. M-am ridicat, am pus o mână pe caietul ei. A rămas așezată, nu părea grăbită deloc. Ieșiseră toți elevii, În clasă se făcuse liniște. Țineam caietul ei În mână. Izbuteam chiar să citesc câteva cuvinte: „Remember... infernul...” M-am așezat lângă ea, am pus caietul pe masă, dar n-am reușit să vorbesc. Am rămas așa, În tăcere, pe puțin un minut. De mai multe ori mi-am cufundat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate amestecată cu țărâna, părea o grămăjoară de mâzgă. Am Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar a doua zi, cu prietena mea. Despre oamenii aceia, n-am mai auzit niciodată nimic. — N-ai citit articolul din Paris Match? — Nu... Christiane părea surprinsă; Bruno făcu o pauză, ceru două cafele, apoi continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era convins; și el era gata, la acel sfârșit al lui 1976, să Îmbrâncească oricâți inși În oricâte piscine va fi necesar; dar tot ce izbuti, În anii următori, fu să participe ca basist suplimentar la Înregistrarea câtorva discuri (niciunul n-a avut nici un succes). În schimb, continua să placă mult femeilor. Exigențele sale erotice crescură, Își făcu obiceiul să se culce cu două fete deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o pradă de soi, pentru că estetic eram ireproșabilă și erau mândri să iasă cu mine la restaurant. O singură dată am crezut că trăiesc ceva serios, m‑am mutat la un tip. Era actor, avea un fizic interesant, dar nu izbutea să se impună - În fapt, cheltuielile pentru apartament le plăteam mai ales eu. Am trăit Împreună doi ani, am rămas Însărcinată. Mi-a cerut să avortez. Am făcut-o, dar Întorcându-mă de la spital am știut că totul se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
hal. Nu pot să accept. 19 În mijlocul sinuciderii occidentale, nu aveau nici o șansă, era clar. Continuară totuși să se vadă, o dată sau de două ori pe săptămână. Annabelle consultă un ginecolog și Începu să ia din nou pilule contraceptive. Michel izbutea s-o penetreze, dar cel mai mult Îi plăcea să doarmă lângă ea, să-i simtă trupul viu. Într-o noapte visă un parc de distracții din Rouen, pe malul drept al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spermă de pe obrajii ei. Nu-i nimic, Îi spuse ea cu blândețe, nu face nimic. Vrei să plecăm? propuse ea puțin mai târziu. El Încuviință Întristat, excitația Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede și plecară imediat. În săptămânile următoare, Bruno izbuti să se controleze mai bine; fu Începutul unei perioade bune, o perioadă fericită. Viața lui avea acum un sens, limitat la weekendurile petrecute cu Christiane. La raionul medical de la FNAC, descoperi o carte scrisă de o sexologă americană, care pretindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simți cum cade pe spate; capul i se izbi violent de sol. Lucrătorii Îl ridicară cu grijă. „Plângeți! Trebuie să plângeți!...”, Îi spuse cel mai vârstnic dintre ei cu o voce insistentă. El clătină din cap; știa că nu va izbuti. Trupul Christianei nu va mai putea să se miște, să respire sau să vorbească. Trupul Christianei nu va mai putea să iubească, nici un destin nu mai era posibil pentru acest trup, iar asta doar din vina lui. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim. Între 1905 și 1915, lucrând aproape singur, cu cunoștințe matematice limitate, Albert Einstein, pornind de la intuiția inițială care era principiul relativității restrânse, a izbutit să elaboreze o teorie generală a gravitației, a spațiului și timpului ce avea să exercite o influență decisivă asupra evoluției ulterioare a astrofizicii. Acest efort temerar, solitar - Înfăptuit, după expresia lui Hilbert, „spre cinstea spiritului omenesc”, În domenii aparent fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să plutesc; iar dacă mă țineam de bulumac cu amândouă mâinile, puteam chiar să scot capul afară din apă. Dar, tot mi-era frică. M-am uitat la Enkim cu luare aminte și m-am luat după el - curând, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog, și cum fuseserăm Împresurați de uriașii aceia și cum puseseră ei mâna pe mine. - Vreau să-l scot din mâinile lor, Încheiase el. Runa nu scosese o vorbă și Începuse să-și facă de treabă prin casă, dar nu izbutise să ducă nimic până la sfârșit. Plecase după apă, dar se Întorsese cu burta din piele pe jumătate goală. După o vreme, se așezase lângă Enkim și rămăsese pe gânduri. Apoi zisese: - Voi avea prunc. Știu. De-aia m-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe stâncă. Grăbiți, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care ne salvase - abia dacă se mai țineau Într-un morman de pământ pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceea ce fusese culcușul lui Enkim care, Încă legat de bulumac, se Împotmolise Într-o limbă de nisip. Nu Îndrăzneau să se apropie de lucrul acela nenumit și am Înțeles că se chiorau după urmele noastre pe care, cum altfel, nu izbuteau să le găsească. Nu trecu mult și câțiva, uriași și femei laolaltă, porniră spre malul celălalt, călcând apa care aici, era mult mai molcomă. - Proști, le-am șoptit alor mei când m-am Întors. Se miră că nu dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
laolaltă În toate viețile noastre puse cap la cap. La Răsărit, hăt, peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri și păduri. La Apus, cale de vreo două zile de mers, se zărea Marea cea mare, al cărei capăt nu izbuteam să-l găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În viața mea. Pfuuh, ar fi putut să mă lase oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
furtună? mă Îmboldi Logon deodată și, plini de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de sânge cu ei, măi Krog, măi. - Și ce ne facem dacă, În timp ce ne luptăm cu vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim să-i ajungem din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar atât de mare ca Gemenii, apare tare rar. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
m-am uitat la Logon. - Sute? Optzeci? Săptămâni? Luni? - am repetat. Gupal râse și chemă o femeie. - Ceai, Îi spuse. Repede, te rog. Logon Își drese glasul. Începu să se lingă pe buze, după cum făcea ori de câte ori Îl Încurca ceva. - Ceai? izbuti el să rostească. - Ceai, spuse Gupal când femeia ne aduse un fel de scoici din pământ, pline cu apă fierbinte. Vedeți să nu vă opăriți! ne spuse el. Prea târziu. Buzele ne luaseră foc parcă și abia dacă reușirăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât că Scept avea niște iscoade foarte dibace, care Îi spuneau ce și cum făcea Krog și pe unde o luase. Ajunseseră și ei pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele nu mai izbutea să apună și, cu toate că nu se zărea nici o urmă a trecerii noastre, Scept continua să-și conducă vânătorii drept Înainte, fără să se abată nici Într-o parte nici În cealaltă, de parcă tot timpul ar fi știut ce cale luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel ce plecase singur la drum, lăsându-și neamul acasă. Ticălosul era tovarăș cu Scept, care se sfătuia cu el mai mereu așa că, aveam de la cine să tragem cu urechea. Într-o seară, au părut să Înebunească amândoi și nu izbuteam să aflăm de ce. Ne-au pus să pornim pe cât puteam de repede și, mai mult am alergat peste gheață și zăpezi, doar ca să ajungem Într-un loc plin de vetre de foc de-ale voastre. Pândarii au adulmecat de jur-Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cranian care era capul lui pleșuv. Brațele, niciodată prea bine dezvoltate, și‑au pierdut În curând tot ce mai era mușchi. În primele zile ale infecției cu virusul Barré, nu a fost În stare să‑și folosească mâinile. Totuși, a izbutit să ne comunice că dorește să fumeze. - Nu cât timp ești sub masca de oxigen! O să sară În aer toată șandramaua. Nu știu cum, dar mereu mă găsesc În rolul de supraveghetor și păzitor, pledând pentru cel mai precaut mod de precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
recepta asemenea revelații. Alte penetrații de copil În lumea exterioară: Pe Roy Street, În Montreal, calul care trăgea un camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]