5,277 matches
-
compozitorul și bateristul Serghei Malagamba, venit tocmai din îndepărtatul Chișinău, care debutează în 1937, schimbându-și pe scenă numele rusesc în Sergiu, iar în doar câțiva ani faima sa va depăși hotarele, fiind socotit în scurt timp nu doar pionierul jazzului românesc, dar și un baterist de renume mondial. Datorită felului neobișnuit și nonconformist de a se îmbrăca, va lansa și o modă vestimentară ce-i va purta numele ani buni. Este și motivul pentru care va fi arestat pentru indecență
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ascuțiți la gleznă și cu manșetă sau cămăși cu croială a la Malagamba, iar nu în ultimul rând școlile de dans încep să-și facă reclamă, anunțând în ziare și pe afișe, scris mare : „Predăm dansul Malagamba !“. Tinerii împătimiți de jazz, confundați adesea cu „mala- gambiștii“, caută să pară cât mai neglijenți, își cumpără pantaloni care să nu acopere întreg piciorul, ci să le pună în evidență ciorapii tot mai colorați, poartă cravate ori prea mari, peste curea, ori prea mici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Prestațiile sale sunt mulțumitoare, dar nu la fel de gran- dioase ca în anii trecuți. Publicul nu vede asta, dar el știe că nu este la capacitate maximă și nu dă tot, iar asta îl mâhnește și mai tare. Și nu din cauza jazzului, nici a tensiu- nilor vremurilor, ci pentru că înăuntrul său mirosul morții deschisese răni vechi, pe care le credea de mult vindecate. Violența de pe străzi îi amintea de anii războiului, de anii fără casă, care i-au răpit tatăl și totodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
natura care reînvia și colora peisajul, clădirile moderne și casele vechi, cochete, toate păreau purtate într-un dans fragil, pe ritmurile noii melodii a lui Cristian Vasile, care, la rându-i, renaște, umplând din nou saloanele până la refuz și lăsând jazzul să-și mai aștepte momentul de grație, oferind o lecție de loialitate și onoare multora dintre colegii săi de generație, care se grăbiseră pentru câțiva bani în plus să se lepede de trecut ca de o boală. Și nu doar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu au avut încredere în el, majoritatea membrilor preferând să rămână la Vișoiu, știind că acesta va face rost cât se poate de repede de o nouă stea. Și așa a și făcut, aducând imediat grădinilor sale sunetul proaspăt al jazzului, prin orchestra Joe Reiniger, dar și pe Maria Tănase împreună cu Grigoraș Dinicu la Bufet, unde mai veneau să cânte și alți artiști, pentru a diversifica serile. Imediat gurile rele au început să născocească zvonuri care mai de care mai indecente
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-ar fi putut fi o minunată călăuză printre musoni și ritmuri de jazz lusitan! Intru cu Andrei Bodiu și VITALIE CIOBANU într-un cochet magazin de CD-uri din Piața Restauradores. Ascult ultimul Sting - Brand new day, formația Era, muzică gregoriană. Nu lipsește Amalia Rodrigues, marea interpretă de fado, de curând dispărută. Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încât tot ce vom vedea sunt case noi, blocuri din beton și sticlă, ridicate după 1945 cu o fervoare și o dorință de recuperare impresionante. În gară, când ieșim pe peron, avem surpriza unei primiri insolite, zgomotoase: o trupă de jazz care ne cântă piese dansante și bluesuri, nu marșuri militare. În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe un ton prefăcut-indiferent (așa am intuit), că avem o „viză colectivă” și, deci, să nu-și mai bată capul cu amănunte, să nu caute complicații. VASILE GÂRNEȚ: În gara din Vilnius, ni se propune spre audiție și vizionare un Jazz performance: Sonatină pentru Patru poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus cu trăsături mongoloide. Se interpretează o piesă dodecafonică pe mai multe voci. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lasha Bugadze e entuziasmat, ceilalți nu mai prididesc, și ei, cu laudele. Constat că am devenit foarte pretențioși și întocmim, fiecare, câte un „clasament al ospitalității” de-a lungul traseului străbătut. Urmează un concert susținut de un excelent trio de jazz și o solistă cu remarcabile calități vocale. Ne întoarcem târziu, cu autobuzul, la hotel. Alții preferă să facă drumul pe jos, deși e destul de mers. O primă impresie: foarte puțină lume pe străzi. Adrian Popescu spune că e ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
costă oare să închiriezi castelul pentru o noapte?). Acum sunt invitați și scriitorii la o masă a seniorilor. Descopăr vin românesc și moldovenesc. Cineva mă felicită pentru calitatea vinului, deși nu am nici un merit în aceasta. Un concert susținut de jazz band-ul P. Vysniauskas. Câțiva ruși naturalizați printre cei șase ghizi care ne arată castelul. Vorbesc lituaniană, pentru că altfel nu ar fi obținut cetățenia și ar fi trebuit să se întoarcă în deșertul din Rusia. Nu e o noutate, constat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Wagner și Felicitas Hoppe, echipați ca pentru un picnic - e destul de rece în seara aceasta -, mă privesc cu o expresie poznașă. Alături de ei, letonul Roald Dobrovenski rupe cu dinții vârful unui trabuc. Rumoarea glasurilor amestecându-se cu sunetele orchestrei de jazz, pentru buna noastră dispoziție. Jazzul ne-a însoțit pretutindeni la Vilnius. După fanfarele militare de la Kaliningrad, a fost asemenea unei convalescențe muzicale europene pentru timpanele noastre puse la grea încercare. Revăd la Trakai câteva personaje de prin zonă, prezente și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca pentru un picnic - e destul de rece în seara aceasta -, mă privesc cu o expresie poznașă. Alături de ei, letonul Roald Dobrovenski rupe cu dinții vârful unui trabuc. Rumoarea glasurilor amestecându-se cu sunetele orchestrei de jazz, pentru buna noastră dispoziție. Jazzul ne-a însoțit pretutindeni la Vilnius. După fanfarele militare de la Kaliningrad, a fost asemenea unei convalescențe muzicale europene pentru timpanele noastre puse la grea încercare. Revăd la Trakai câteva personaje de prin zonă, prezente și la recepția de ieri, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poți să ajungi în oldtown traversând un pod lung peste râul Daugava. Vreau să merg pe jos, să traversez podul, dar plouă neîntrerupt. Ploaia este acompaniamentul acestei zile. La Vilnius am simțit că nu mai ies din ritmul muzicii de jazz - au fost tocmai patru concerte! -, aici, la Riga, răsună neîntrerupt „menuetul” ploii. Excursia în oraș cu autobuzul e compromisă. Ca și planurile cu scăldatul la Dubolta - renumita stațiune balneară de la Marea Baltică. Orașul e frumos, traversăm mai multe poduri, mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca și tine, căci de dimineață, de la micul dejun, n-ai mai pus nimic în gură. Oferta e bogată: salate, friptură, sosuri de mai multe feluri, bere, vin, desert. Încăperea de dedesubt e complet full. Tot aici cântă și un jazz bandul. Așadar, o croazieră de plăcere. Până la urmă, ca să anticipez, s-a dovedit o călătorie pe cinste. Îți încărcai farfuria cu mâncare și urcai sus pe punte, în bătaia vântului, unde e mai plăcut - poți admira malurile îndepărtate ale râului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Necesară dancingurilor pare a fi și coafura. Dansatoarele originale cu care vorbim n-au împletit niciodată cozi și abia acuma s-a văzut ce mare dreptate au avut. Fiind nevoie de asemenea costum, de asemenea coafură și de muzica de jazz, sexul slab vrea să ne convingă de un întreit adevăr: 1. Că plimbările cele mai higienice se fac cătră ora 5. Tovărășia noastră nu-i necesară. Ne putem duce la club; 2. Că economia este mama virtuților domestice și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În stare de rău. Oamenii profitau de cumsecădenia lui, cerîndu-i pe datorie, iar la alt vînzător se duceau cu banii jos. George a făcut trei ani și cînd a ieșit, a refuzat să mai facă pe dealerul. Trăgătorii branșați pe jazz și cu figuri În cap nu se arătau pe Strada 103. Băieții de pe 103 erau toți veterani - fețe trase, pămîntii, guri strîmbe, amare, degete Înțepenite, mișcări studiate. Există o mișcare specifică trăgătorilor, așa cum Încheietura moale la mînă e caracteristică poponarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apă. Închisoare la care există o secție pentru dezintoxicare. Tinctură de opiu, utilizată În medicină la calmarea durerilor. H - heroină; M - morfină. În original hipster, termen care, În argoul vremii, are atît sensul de „tînăr al anilor ’50 interesat de jazz” (George Volceanov, Ana-Dolores Doca, Dicționar de argou al limbii engleze, Nemira, 1995) - prin extensie, tînăr la modă din punct de vedere muzical, vestimentar ș.a. -, cît și pe cel de toxicoman. În continuare am folosit termenul „branșat”, care conservă parțial această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cilindrii de ceară moale; repede popularizat și intrat, cu pâlnia lui multicoloră și cu răsunetele lui barbare de clanaret și de manele orientale, În zaiafetul de duminică al mahalalelor, iar de aci, și mult mai târziu, cu plăcile lui de jazz și hot, În restul lumii melomane. Primul zbor În București al lui Blériot (eroul „sublim, scria Charles Maurras la 1909, al primului zbor peste cei treizeci de kilometri ai Canalului Mânecii), la 20 de metri deasupra pis tei de alergări de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nimeni dintre noi, cei de la Noua Revistă Ro mână (1915); după „expresionismul“ lansat, de asemenea fără succes, prin revista noastră Ideea Europeană (1919); după „arta neagră“, ajunsă până la noi cu motanul de piatră al Miliței din holul casei mele; după jazzul negrilor, violent și sincopat, zbucnit, să-ți taie respirația!, din cutia mea de radio și trezind În simțurile noastre veștede, Înspre sfârșitul veacului trecut, o emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Învățătură, la fel cum am crescut și eu, urmărindu-i discret pașii de-a lungul liceului și Politehnicii, fără să mă alarmez de cori jențele lui, cât și de anii „pierduți“ mai Întâi la Facultatea de Mine și apoi În „jazzul Politehnicii“, cunoscând din expe riența mea proprie că nici un an de viață nu poate fi socotit ca pierdut, nici chiar cei din puș cărie, de spital sau de stagiu militar, pe care William James, filozoful pragmatic american, Îi prețuiește ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de per manenta minciună a vieții conjugale; prodigiosul ei dar Înnăs cut, leneș și capricios, cu care interpreta pe clasici și romantici, sau improviza variațiuni pe orice teme, sau trezea, sub degetele ei și În ritmica duhului sălbatec al jazzului afroamerican, pe toți morții din somnul lor adânc și consternat; sau, În sfârșit, gustul ei nepervertit pentru tot pitorescul, farmecul și ineditul acestei vieți, cum și, ce să mai spun?, aplicațiile ei măiastre În pregătirea pilafului cu raci prinși pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toată prețuirea mea, 11 iunie 2003 Aurora Barcaru (cu promisiunea ca următoarea carte să fie editată la prestigioasa dv. editură) - Fluviul de foc, Editura Plumb, 2003; Cu deosebit respect: domnului Cornel Galben 27.10.1999 (Alexandru Cazacu - Rumegușul orelor de jazz, Editura Amurg Sentimental, 1999); Lui Cornel Galben, această carte pe care nu o va citi. Viorel Savin Bacău, 5 iulie 2010 (The Old Lady and The Thief, Editura Valman, 2010); Domnului Cornel Galben cu cele mai bune gânduri din partea autorului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
orașului. Era instrumentist de muzică rock și-și câștiga acum existența oferindu-le nebunilor audiții muzicale. Asta de când autoritățile interziseseră apariția în public a formațiilor rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
m-am stabilit și eu la București s-au cimentat relațiile dintre noi. Singurul lucru pe care-l țin minte din copilărie este că veneau mereu la noi colegii lui de liceu, iar odată Richard a dat un spectacol de jazz, la două piane, împreună cu colegul lui, Sergiu Celibidache, care pe-atunci locuia cu familia la Roman. „N-aș putea trăi în America. În Anglia, în schimb, da“ R.P. Ce mai face masca africană pe care ați primit-o cadou de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
germană, engleză, rusă, si italiană, fapt care-i ușura mult muncă în proiectare, deoarece multe documentații cu noutăți erau în limbi străine. Era un pasionat de literatură, arta, cultura, știința, istorie, avea ca hoby:artă, cultura, șahul, turismul, muzică clasică, jazz-ul etc. În anul 1990 se pensionează și lucrează în turism că ghid turistic național și internațional. Din anul 1993 participa la activitățile Asociației Francois Mauriac, devenind membru al acesteia, în Franța, Polonia și România. A fost căsătorit și avut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93328]