8,051 matches
-
pe abatele Brown..." Fii liniștit, nu m-am pierdut cu firea. Nici nu mi-a trecut prin gând. Desigur, ideea aparține domnului maior Cristescu. Doar el putea să-l pună pe urmele mele. N-am recunoscut nimic. Nu, nu, Mirciulică, jur că nimic! Ei nu trebuie să cunoască micile noastre năzdrăvănii. Și asta, mai ales acum, când punem la cale o combinație... Cum zicea bietul Lupu, deși el n-a fost niciodată un bărbat prea isteț: "Dragă Melania, dacă ai de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
siguranță în plasa ta căci este îndeajuns de inteligent ca să înțeleagă că altfel nu are nici o șansă. Hai, fetița mea, ia carnetul unde ți-ai notat numărul lui de telefon. După aceea, te vei simți extrem de ușurată. Și... pot să jur că în scrin mai sânt trei marțipane. Două cu fistic și unul cu migdale. Dar asta nu înainte de a fi vorbit la telefon. Degetele îi tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
exersa la orgă pe un motiv de Bach. Melania Lupu își muie degetele în apa sfințită și se închină. " Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, să-ți asiguri prieteni pretutindeni." " El este, fetițo! Puteai să juri că va veni și iată că nu te-ai înșelat." Ochii Melaniei Lupu poposiră cu satisfacție pe silueta bărbatului. Avea cam 35 de ani și părea extrem de degajat. " Siguranța! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele lungi, castanii în dreptul buzelor: "Mi-era teamă... Aveam sentimentul că dorm în același pat cu un gangster. Îmi strecuram degetele sub perna ta ca să găsesc stiletul... Aveam coșmaruri..." "Interesant. Aș fi jurat că sânt pe gustul tău." "Te înșeli, dragul meu. Nu-i suficient să te vopsești și să umbli pe jumătate goală ca să te dai în vânt după senzații tari. Ești fascinant, o cred și astăzi, dar nu într-atît încît să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înțeleaptă! Să medităm acum puțin la scrisorica găsită de domnul Dascălu. Nu zău, arată-mi un singur om căruia i-ar putea trece prin minte că hârtiuța a ajuns în vestibul dusă de curent și mă dau bătută! Toți vor jura că a fost strecurată sub ușă căci, ți-am mai explicat, e chestiune de psi-ho-lo-gie. Șmecheria asta n-o va ghici niciodată domnul maior. Îți spun tot eu ce i se va părea ciudat: lipsa biletului. De ce a dispărut și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an de spital! Nu-i o cursă, fetițo, poți să juri că fiecare cuvânt e adevărat. Deci pentru povestea aceea veche nu mai ai de ce să-ți faci griji. Atunci? De ce a mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o nici toporul, nici mobila făcută ferfeniță. Și atunci animalul i-a cerut banii. Fiți atent! Banii pentru ceea ce consumase la restaurant. Atât și atât friptura, atât vinul. I-a pretins până și un leu pentru două chifle. Aia se jura că a mâncat doar una, fiindcă e în cură de slăbire, ăstălalt o ținea morțiș cu leul lui. ― Și până la urmă? ― A plătit și bacșișul chelnerului. ― Uluitor. Bătrânul scuipă într-o parte. ― Ăsta-i bărbat?! Și ăsta își îngăduie... Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toți, încercați să mă convingeți că individul s-a sinucis. De ce? De ce nu acceptați, cu titlul de ipoteză măcar, altă formulă? De ce domnul Matei, în ciuda disprețului față de dumneavoastră... ― Vă asigur că e reciproc, interveni bătrânul. ― Știu. Și totuși poate să jure până în pânzele albe că nu sînteți capabil de crimă. Dumneavoastră, apropo de reciprocitate, procedați la fel. La fel procedează și doamna Melania Lupu. ― Cu alte cuvinte, vă deranjează faptul că ne-am permis să fim obiectivi. ― Altceva mă deranjează! Dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
AȘ VREA SĂ PLECI PE DOUĂ LUNI. S-AR PUTEA SĂ TE RECHEM MAI ÎNAINTE, DAR NIMIC NU E SIGUR. ÎNTRE TIMP, POȚI TRANSMITE CONSILIULUI ARSENALULUI URMĂTORUL MESAJ: "CEEA CE AM DE GÎND SĂ FAC NU LEZEAZĂ CÎTUȘI DE PUȚIN ARSENALELE. JUR PE ONOAREA MEA." HEDROCK NU RĂSPUNSE IMEDIAT, CI RĂMASE CU PRIVIREA AȚINTITĂ ASUPRA EI. ÎN CELE DIN URMĂ SPUSE CU BLÎNDEȚE: \ VOI FACE O DECLARAȚIE DE MARE IMPORTANȚĂ. NU AM NICI CEA MAI MICĂ IDEE DE CEEA CE FACI SAU AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Greer: ― Și unde i-ai lăsat pe Kershaw și pe ceilalți? INDIVIDUL IZBUCNI ÎNTR-UN ȘUVOI DEMENT DE VORBE, TRĂNCĂNIND CEVA DESPRE EXISTENȚA A ȘAPTE PLANETE LOCUIBILE ÎN CONSTELAȚIA ALPHA CENTAURI, TREI DIN ELE CHIAR MAI PLĂCUTE DECÎT PĂMÎNTUL... \ ȘI JUR CĂ I-AM LĂSAT PE UNA DINTRE ACESTEA. N-O SĂ LI SE ÎNTÎMPLE NIMIC RĂU. O SĂ-I CULEAGĂ DE ACOLO PRIMA NAVĂ STELARĂ. N-AM DORIT ALTCEVA DECÎT SĂ MĂ ÎNTORC AICI ȘI SĂ VÎND INVENȚIA. E O CRIMĂ, BINEÎNȚELES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DĂDU SEAMA CĂ CINEVA \ SECRETARUL CURȚII \ RECITĂ O LISTĂ DE MĂSURI CARE TREBUIE LUATE PENTRU A ÎMPIEDICA LUMEA SĂ AFLE CĂ A FOST ATACAT PALATUL. NU SE ÎNGĂDUISE TRANSMITEREA NICI UNUI FEL DE REPORTAJE ORI RELATĂRI. TOȚI MARTORII FUSESERĂ PUȘI SĂ JURE \ SUB AMENINȚAREA UNOR PEDEPSE SEVERE \ CĂ-ȘI VOR ȚINE GURA. PÎNĂ ÎN ZORI AVEAU SĂ SE FACĂ TOATE REPARAȚIILE, FĂRĂ A LĂSA CEA MAI MICĂ URMĂ, IAR APOI, DACĂ MAI TRANSPIRA VREO POVESTE, AVEA SĂ PARĂ DOAR UN ZVON NERUȘINAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care au ucis și au înșelat. Obiectul inanimat îndeplinește ultimul act din scenariul scris de Salomon Horaz odată cu săvârșirea crimei din deșert. Paznic al comorii, locomotiva Baldwin este călăul ce împarte dreptatea divină. Salomon moare de mâna celei care a jurat să o răzbune pe Sheeba, sub cerul Marelui Război. Psihedelică și carnivoră, istoria povestită de Koinski este parte din istoria pe care oamenii preferă să o uite, fascinați fiind de statuile pe ale căror socluri se înalță idolii lor de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întîmplase, aș fi găsit poate tăria să mă căiesc dacă mi-ar fi zis pe nume. Dar nu mă striga, de multă vreme, "Daniel". Evita. De parcă se jurase să nu mai rostească nici un alt nume de copil în casă în afară de cel al lui Dinu; sau, poate, ținea să-mi arate și în acest fel că socotea ziua mea de naștere o zi de doliu și că numai de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la care visam și pe care nu le zăream decât printre scândurile gardului. N-a vrut. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: "Vă mulțumesc, domnule, sînteți prea bun cu mine". Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întîi am jurat în sinea mea să ajung, într-adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele mele, am înțeles mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblînzită, în conflict cu toată lumea, și că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu noroiul, care se transforma până la urmă în destin. Încât, văzând cerbii afundați până la gură în mlaștină, vânătorul își putea găsi chiar o scuză: că-i salva de o moarte încă și mai scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întîlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau. Pe urmă împușcau cerbii fără să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cumva totul și m-am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Danie] Petric! așa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a dus, dragule". Dacă aș povesti cuiva ce se întîmplă nu m-ar crede. Sau m-ar disprețui. Poate și merit. 25 mai N-am plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se mai aflase ceva? De obicei se repetau lucruri vechi. Domnul Andrei se mai jura o dată că dăduse cândva mâna cu Bătrânul. "Ehe, e mult de-atunci", ofta el cu ochii aburiți de amintiri nebuloase pe care nimeni nu le putea confirma, nici dezminți. Aproape sigur venea iarăși vorba despre faptul că Bătrânul ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de Stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: "Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți". Dar îmi era frică. Erau atât de întărîtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când unul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce eu am ratat ținta. A, da, în cazul că aș fi reușit, atunci aveai șanse să parvii, pentru că te-aș fi făcut colaboratorul meu cel mai apropiat, jur, intimul meu. Te-aș fi primit uneori seara în sala cu oglinzi, ți-aș fi oferit prilejul să dormi o noapte în cortul de tuareg, ca să te poți lăuda cu această cinste, și, cine știe, aș fi procedat poate ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din casa Martei... Mi-a venit să râd. Vasăzică... Probabil, Marta se chinuise să mă târască în pat după ce mă îmbătasem. "Frumos din partea ei", m-am gândit cu recunoștință. M-am răsucit s-o mângâi, s-o trezesc, să-i jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era gol. "S-a dus, poate, afară", mi-am zis, pregătindu-mă să aștept. Nu putea să întîrzie prea mult. Din moment în moment trebuia s-o aud lipăind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știu foarte bine, dar ea ne privește pe toți. Trebuie luată așa cum este. ― Dar eu nu sunt de aici! ― Începând de acum, din păcate, veți fi de aici, ca toată lumea. Celălalt se aprindea: ― E o chestiune de umanitate, v-o jur ! Poate că nu vă dați seama ce înseamnă o despărțire ca asta pentru doi oameni care se înțeleg bine. Rieux nu răspunse imediat. Apoi spuse că el credea că își dă seama. Din toate puterile dorea ca Rambert să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]