4,083 matches
-
câteodată pe acolo și extrăgeam cartea mea din fundul raftului, ca s-o expun la vedere, doar-doar s-o găsi cineva să dea banii pe ea. Cu câteva colaborări jalnice, neplătite mă mai pot lăuda. Mai sunt încă student la Jurnalism, dar nu prea trec pe acolo decât ca să am unde pleca la o bere cu colegii. O facultate unde, vorba unui profesor cu un simț al autoironiei destul de dezvoltat, ca să ai restanță, trebuie să faci cerere. Acum sunt în spital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
întrebarea. Când nici măcar nu sesizez care, din ce mi se întâmplă, e faptul esențial și care e umplutura. Când mereu am plecat într-o direcție și am ajuns în alta. Am tocit să dau la Drept - și am ajuns la Jurnalism. Am încercat să mă fac jurnalist - și-am ajuns să fac proză. Vreau să fac proză - și rezultă un fel de antropologie la mișto. Asta e. Uite, odată, când m-am operat, când doctorii mi-au extirpat o tumoare; pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să-i redai părerea, să i-o restitui. Să pui porecle membrilor comisiei. Nici urmă de bibliografie, pentru că, dintre profesori, puțini mai pun mâna pe o carte. Și pentru mulți profesori e mai important ca să lucrezi într-o facultate de jurnalism să publici la Practic în bucătărie decât la o revistă literară. Și, oricum, apropo de citit, profesorii universitari citesc extrem de puțin. În mare parte, lucrări de-ale studenților, teze de licență, devin un fel de funcționari universitari care citesc lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism. Îi spun ca un bou, ca și cum să ia aminte, că io, la București acolo, sunt mare, cum zicea și bătrânul Moromete, am tăiat Bucureștiul pe din două, jumate e al meu. Am scos și o carte, îi zic, dar văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de la mână și să-i luăm ceva. Are o singură pereche de blugi, cu care vine mereu la școală. Blugi cârpiți, nenorociți. - Vreți să mă corupeți? D-aia mă invitați la masă. Nesimțiților. La mârlănesse oblige! Mă rog, facultate de jurnalism. Știți care e definiția mass media? Studentul dă masa, profesorul trece media! Hai că vin, că mi-e silă să merg acasă. Mă rog, până la mine, în Progresul, fac o oră cu tramvaiul. Îmi iau la mine hrană rece. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îi place să spună, cu fraze parcă întoarse cu cheia. A și scris câteva cărți reușite, dar acum, după Revoluție, în lenea sa valahă, se mulțumește să coafeze textulețele unor tipi netalentați, cu figuri de murături degerate, care dau la Jurnalism și Comunicare. Dacă nu-i ziceau Comunicare, ci altcumva, uite, în sensul ăsta Bogza propunea să nu se mai spună ministru, ci făcăleț, atunci mai mult ca sigur că numărul de candidați s-ar fi redus la jumătate. Așa, Comunicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la un moment dat obligați să se dezică de "neam" (un concept extrem de problematic, recunosc) ca mijloc de recunoaștere profesională și de reușită deplină. Cine i-a obligat? Sunt în permisie. Concurență acerbă între mine și un tânăr star al jurnalismului din România, pentru a atrage atenția, privirea și inima frumoasei feministe sexy Cosmina, la rândul ei un star (numai staruri!) al micii lumi a mobilității universitare românești, doctorandă la Geneva. Ne găsim într-un bar underground bucureștean, pierdut într-un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
principal talk-show-uri social-politice pe teme de actualitate. În 1996 a câștigat Premiul MEDIAFEST la secțiunea „Talk-show radiofonic“ pentru un dialog realizat la Radio Total cu filosoful Andrei Pleșu. A predat cursuri și seminarii de relații publice la Școala Superioară de Jurnalism și este membru fondator al mai multor ONG-uri (Societatea Academică din România, Asociația pentru Ajutorarea Căminelor de Copii din România, Alternativa 2000). În 1986 a publicat la Editura Univers traducerea din limba germană a volumului Cununa de primăvară a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca număr cât și ca importanță. Ba în unele genuri de publicații, revista literară de pildă, Iașul a acuzat, până acum câteva zeci de ani în urmă, o superioritate evidentă. Dar aceasta n-a putut dura prea mult timp. Progresele jurnalismului în cursul ultimilor 50 de ani au impus ziarului de azi o organizație tehnică și condițiuni de existență care nu pot avea loc decât în anumite centre, mai ales în centrele mari. Din această cauză, chiar presa bucureșteană s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
naufragiu. Dar descoperirile noastre n-au preț decât pentru noi. Cui altul i-ar putea spune ceva? De altfel, important în toate aceste e faptul în sine, numai el, în semnificația lui simplă și pură, faptul de a fi făcut jurnalism la 14 ani, în orele libere și uneori în orele pe care ni le făceam noi libere smulgându-le îndatoririlor școlare; faptul de a putea spune cu orgoliu: "nouă nu ne-a pus nimeni condeiul în mână", adică inițierea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în orele libere și uneori în orele pe care ni le făceam noi libere smulgându-le îndatoririlor școlare; faptul de a putea spune cu orgoliu: "nouă nu ne-a pus nimeni condeiul în mână", adică inițierea noastră în materie de jurnalism ne-am făcut-o singuri, prin propriile noastre mijloace, poate (cine știe!) din cauza vreunui vițiu psihic, a unei tare de origină obscură (căci sunt convins că un om "normal", psihic și moralmente normal, adică bine echilibrat în toate, moderat, decent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mele, procesul meu cu justiția umană. Defectul acesta e poate mai puțin grav, și întrucâtva mai acceptabil. În lucrarea sa cu totul recentă "Journal", care nu cuprinde alta decât o serie de articole de ziar, François Mauriac spune: "Eu concep jurnalismul ca un fel de jurnal pe jumătate intim; ca o transpunere pentru uzul marelui public, a emoțiilor și a gândirilor pe care actualitatea le provoacă în sufletul nostru". Dar îmi pare că și Mauriac e puțin cam în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
89, aveam o presă anormală, un instrument de propagandă. După Revoluție, prima care sa liberalizat a fost presa scrisă, dar liberalizarea aceasta sa realizat pe două paliere: cel al senzaționalismului de tipul găinilor violate (Eve nimentul Zilei) sau cel al jurnalismului de opinie și umoral politic, de tipul „Jos/Sus Iliescu!“ (România liberă, Baricada, Expres, pe de o parte, și Adevărul, Azi, Dimineața, pe de altă parte). În domeniul televiziunii, adevărata liberalizare a venit mult mai târziu - în decembrie 1995, când
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
liberalizare a venit mult mai târziu - în decembrie 1995, când a început să emită ProTV. Până atunci, Televiziunea Română continua să facă ceea ce învățase înainte de Revoluție, SOTI era vizionat de foarte puțini telespectatori și, oricum, discursul acestui post era calat pe jurnalismul de tip „Jos Iliescu!“ (ca reacție la atitudinea dominantă de la TVR, carel ridica în slăvi pe președinte), Antena 1 transmitea filme de serie B, Tele 7 abc ratase un start bun, iar postul Amerom nu era cu mult diferit de o televiziune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în slăvi pe președinte), Antena 1 transmitea filme de serie B, Tele 7 abc ratase un start bun, iar postul Amerom nu era cu mult diferit de o televiziune de cartier. Ei bine, ProTV a încercat, întro primă fază, să facă un jurnalism de calitate. Avea, să ne amintim, și emisiuni de dez 54 batere politică, economică sau culturală, sa implicat și în campanii responsabile, cum a fost campania ProNATO, iar Andreea Esca nu prezenta atâtea știri despre accidente, violuri și hăcuiri. Din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
turate la maximum, așa că, pentru a avea profit, Adrian Sârbu a trebuit să se replieze. Acum, emisiunile de analiză serioasă au dispărut de mult timp de la ProTV, iar postul din Pache Protopopescu a devenit cel mai de semă promotor al jurnalismului de tip tabloid. (2008) Presa instant Televiziunile se află întro continuă goană pentru a fi una cu un pas înaintea celeilalte. Nu contează ce dai, ci să fii primul care a difuzat știrea. Să te afli la fața locului înaintea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
abordeze lumea numai întrun singur mod - așa cum o fac și cu vedetele, marile noastre vedete dâmbovițene. Cine cu cine sa mai cuplat, ce mașină scumpă mai are blonda X, unde a petrecut vacanța de vară cuplul Y. Stilul acesta de jurnalism, adaptat la lumea politică, dă naștere unor discuții interminabile în jurul declarației unui personaj, aruncată pe holurile Parlamentului, transmisiuni în direct de la nu știu ce escapadă la cumpărături a președintelui sau de la ședințele foto pe care le face cu mulțimile, aluzii despre amantlâcurile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ministerului produce panică printre părinți. Există însă și o excepție - și sunt iarăși pus în situația să laud emisiunea România, te iubesc de la ProTV. Acolo, am putut vedea o excelentă radiografie a bolilor din sistemul de învățământ românesc. Asta înseamnă jurnalism responsabil! - iar cu emisiuni ca România, te iubesc, ProTV își spală multe pă cate. Întrun sistem devenit iresponsabil, actul jurnalistic bine făcut poate să mai ofere o speranță. (2012) Minciuna publicitară De fapt, nu se numește „minciună“, ci „marketing“ sau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la prestațiile lui de-acum, de la televiziunea lui Voiculescu, pentru a avea un portret al profesionistului și al deontologiei lui. Cu un ase menea Învățător, ce ne mai mirăm că presa de astăzi e așa cum e? Un alt guru al jurnalismului românesc postrevoluționar este Mihai Tatulici. Și el, firește, un as al profesiei, care șia do vedit, dea lungul timpului, calitățile. Ce calități? Păi, spre exemplu, faptul că toate instituțiile mass media pe care a pus mâna sau dovedit un fiasco
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care a născut pui vii, a afirmat cu această ocazie că încă o consideră o știre. Admite că nu e adevărată, dar recunoaște că lui ia plăcut. După cum spuneam, a fost un dulce - un băiat de zahăr, nu alta! (2009) Jurnalismul de cumetrie Mam întrebat de mai multe ori, în cadrul rubricii „Cultura pe sticlă“, ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeași nedumerire șiau exprimat, în repetate rânduri, și alte voci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
propriile noastre comportamente, în propriul limbaj pe măsură ce aflăm cât suntem de caragialești. Există un întreg repertoriu eticist care circumscrie o vulgată a ceea ce înseamnă „Caragiale - contemporanul nostru”. Am putea constitui un manual al utilizatorului mediu, în special cel care face jurnalism, al acestei vulgate revelatoare : Caragiale (omul și opera) turnesol al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în vulgata „Caragiale - contempora- nul nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
presa culturală are impact în propriile cercuri, rămânem o țară de politicieni, jurnaliști, afaceriști, cântăreți și fotbaliști. Lecția acestei lecții este lipsa cronică de profesionalism în presă și mai ales în audiovizual. Jurnaliștii vin, în cazuri fericite, din școli de jurnalism și în cazuri ultrafericite, din școlile bune de acest tip. De regulă nu au astfel de școli în trecutul lor. Au părăsit alte zone din cauza decăderii domeniului propriu sau fiindcă nu se descurcau decât slab sau mediocru acolo. Presa, mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în comunicare, dar rar și în conținutul acesteia. Cei mai mulți nu au respect pentru alte profesii pentru că nu știu mai nimic despre ele. Rar întâlnești cazul unui bun specialist (sociolog, politolog, jurist, economist, medic, pedagog etc.) să aibă studii postuniversitare de jurnalism și să fie jurnalist specialzat. Oamenii media intră adesea în cercul vicios al diletanței spectaculoase și învață de la maeștri genului ce importă și ce nu pentru marele public, adică: fotbalul, politica, muzica „lejeră”, vedetele, spectacolul, banii. Unii știu că „spectaculos
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu cunoaște altă publicație. Pentru Moldova, însă, el citează: Letopisețele, Uricariul, Cronica lui Șincai, Baladele lui Alecsandri, Teatrul lui Alecsandri, Poezii de Sion, Istoria lui Laurian, Poezii de Bolintineanu tipărite la Iași, vreo trei publicații periodice etc. 1 "Romînia literară", Jurnalismul românesc în 1855, p. 66. 2 Scrieri, I, p. 335, 339 ăScrisoarea XXXIIÎ. III Recunoașterea necesității criticii. Cauzele pentru care spiritul critic apare în Moldova Influența unei culturi străine înseamnă influențarea în obiceiuri, în forme politice, în morală, în organizarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
rusești - și turcești - ce se perindau pe aici. Iar boierii, clasa conducătoare a nației, căreia îi revenea rolul să se opună, pe cât se putea, acestei umiliri, nu-și făceau datoria, bineînțeles ca clasă, căci au fost și excepții fericite. 1 Jurnalismul românesc, "Romînia literară", p. 67. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 194. 3 Probabil el. Vezi P. Haneș, Alexandru Russo, p. 95. Acești boieri, zice Kogălniceanu, se prăpădeau după străini. Unul a declarat că, "dacă ar ști că are
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]