3,923 matches
-
insignifiantă coamă de val pe uriașa mare pe care o formează limba. Micul număr de litere este un nimic în comparație cu nenumăratele sunete pe care le desemnează. Și chiar și sunetele sunt doar aluzii întâmplătoare și vag sezisabile la complexitatea propriu-zisă, lăuntrică, a limbajului, la multilateralitatea și imensitatea lui. Alfabetul are aceeași simplitate pe care ar avea-o harta Suediei, desenată de un turist oarecare și pusă pe hârtie după sosirea lui acasă, în Japonia. Totul ar fi în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o anumită vârstă și cu o anume poziție, totul părea și mai patetic, și mai șocant. Dintr-odată, mi-am dat seama că nu voiam s-ajung ca ea. Puteai să fii tu în locul ei, mi-a șoptit o voce lăuntrică. Cum? a întrebat o alta. Nu știu, a răspuns prima voce nedumerită. Dar știu că puteai să fii tu. Când m-am trezit din beție, mi-a venit să mor de rușine, a spus Chaquie, înecându-se. Nemulțumită cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-ar fi tras cineva un pumn în față, că mai devreme mă gândisem la Navigatul pentru începători nu la Grădinăritul pentru nenorocitele de balerine. în zilele care au urmat n-am mai primit nici un semn de la Luke. O voce lăuntrică îmi șoptea necontenit, încercând să mă liniștească: „o să te sune“. Dar Luke nu m-a sunat. Biata Brigit a fost obligată să iasă cu mine în fiecare seară, fiindcă voiam să scotocesc tot orașul în căutarea lui. Oriunde m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ne ocupăm de asta acum? Așa că am luat lista cu cretinii și nebunii pe care Angela și Chaquie ni-i lăsaseră și ne-am împărțit oamenii. După ce am început să vorbesc cu ea, am descoperit că, azvârlită în mijlocul acelui cutremur lăuntric, uitasem s-o mai urăsc pe Misty. Nu mai eram roasă de gelozie din cauza frumuseții ei pline de grație. Ba chiar simțeam nevoia s-o protejez. O căldură reținută ne-a învăluit pe amândouă. Când ne-am ridicat de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o distanță potrivită de astru, un câmp magnetic care să rețină radiația nocivă, un gigantic bulion lichid în care să răsară viața, o atmosferă prielnică și atâtea alte condiții care ridică improbabilitatea la 10-10. - Tâm-pe-nii... tâm-pe-nii... tâm-pe-nii... se auzi vocea lăuntrică a lui Homer, amplificată; părea un clopot nebun, care dă alarma într-un sat cuprins de flăcări. - Într-un fel ai dreptate, rosti hârâit și grav divinitatea centrală. A fost nevoie de acest singular concurs de împrejurări ca să vă iviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de aluat s-a Întâmplat la fel, cu a treia și a patra la fel. Din ghemulețul de cocă ieșise o plăcintă cât tava, pe care am băgat-o În cuptor. Cât am lucrat la plăcintă am avut o trăire lăuntrică deosebită, iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am Întrebat pe soțul meu. El, care Își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
părul. Acum această împărăție subpământeană mi-a devenit dragă. ("Dragă" e o exagerare, mai degrabă "suportabilă".) Și așa-zisa unanimitate a gândurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă. Pentru că mereu înregistrez opoziții lăuntrice, mereu . ascult glasuri care mă cheamă înapoi la viață. Dar sânt atât de șovăielnice și firave că nici n-ar trebui să le pomenesc. Așa am auzit-o pe mama (obsesia ei încă persistă), pe soția mea, Cecilia, și pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
expediat scrisoarea prin poștă și în clipa când a lunecat în cutie, am simțit o ușoară strângere de inimă. După aceea mi-am văzut de treburi, dar tot ce am făcut în ziua aceea a fost sub semnul unei apăsări lăuntrice. După câteva zile de așteptare răspunsul încă nu sosise. Mă întrebam: îmi va scrie Mihaela sau va veni la mine? Are să mă acopere de reproșuri amare, o să-mi arunce în față toată mârșăvia purtării mele, mă va implora să n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Fusese o fată cuminte până la mine, fusese a mea, era frumoasă, cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară. Chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce trebuie să se aștepte când se va întoarce acasă. Cu toate astea, după câteva ore, mi-am schimbat hotărârea cu alta exact contrarie. Nu aveam clar în minte mobilul ce-l urmărisem, am acționat mai degrabă datorită unui impuls lăuntric. Știu că eram foarte neliniștit și ieșind în oraș ca să scap de inerție, cel dintâi lucru pe care l-am făcut a fost să opresc un taxi. ― La sanatoriul Filantropia! Aș fi rămas de o sută de ori și aș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
faptei și timpul acesta îmi măcinase forța. Aș fi fost de-a dreptul ridicol cerîndu-i socoteală după o lună de păsuire fără sens. Scăpasem ca un neghiob frânele din mâini și acum mergeam la voia întîmplării. Cu toată furtuna mea lăuntrică arătam pe față cel mai desă-vîrșit calm. (Calmul stâncii izbită de valuri.) M-am așezat pe colțul biroului, adăugind sub mine și câteva cărți groase. De acolo, de sus, o dominam. Nu-i lipsită de semnificație nevoia acelei poziții. (Probabil
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
însă o explicație pentru cine știe s-o caute. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întîmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele și le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanșat fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister. Auzind că am constituit casa drept zestre soției necredincioase pentru a-i înlesni căsătoria cu amantul ei, oricine ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
el își vedea înzestrarea literară ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
văzu lumina fericită a tiparului. Deschizând-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă câteodată-n oameni: spiritul lor începe să se agite și să turbeze, în semn de revoltă pentru păcatele groaznice ale unei vieții duse greșit. Se știe că o veche vorbă de duh este de părere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nefaste fu ucigătoare pentru dânsa; o vreme, ea nici nu mai știu ce să creadă; pentru câteva clipe, sărmana chiar crezu că totul este doar o glumă proastă. Ea stătu complet adâncită într-o atât de uriașă stare de încremenire lăuntrică, încât aproape că și simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a și fost motivul pentru care dânsa nu auzise dintru început clipa intrării repezite în casă a lui Șerban. Abia după ce se mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care călcați, și tu, și hanuman cel din fața ta, regele încoronat al cultului nancy ma, simți că este un munte, v-ați întâlnit la mare înălțime, lupta se dă probabil nu cu arme tăioase sau de foc, ci cu puteri lăuntrice, realizezi asta foarte rapid și inspiri adânc, s-ar putea să ai nevoie de o rezervă substanțială de paradis în interiorul tău, îți întorci ochii spre uzina suflețelului tău, refaci în memorie ciclul creației tale, meditezi dacă ai făcut undeva vreo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-l întrebă nici un moment dacă sarcina i se părea dificilă sau chinuitoare, nici nu încercă să-l consoleze pe băiat. Însă Shojumaru înțelegea foarte bine, că tatăl său îi dezvolta simțul științei militare, în funcție de eveniment sau de moment. O căldură lăuntrică simțea până și în gravitatea tatălui său și se considera extrem de norocos. Kanbei își luă toiagul și porni, șchiopătând, spre cazărmi. Dar, în loc de a intra în tabără, păru să-și continue drumul singur în josul muntelui, iar însoțitorii lui îl întrebară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care Mitsuhide se baza de patruzeci de ani încoace, iar acum avea încredere în el ca în cel mai vrednic de nădejde membru al clanului. Prin urmare, cu toate că atitudinea lui Mitsuharu nu era în acord cu propriile sale sentimente lăuntrice, Mitsuhide nu putea să se supere pe el sau să încerce să-l preseze. După câteva momente de tăcere totală, Mitsuhide spuse pe neașteptate: — Hai să trimitem la noapte un grup înaintea noastră spre vasalii mei din Kameyama, cerându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceaiului în tabără. Totul, desigur, era pregătit cu simplitate - camera ceaiului nu era decât un adăpost temporar, cu ziduri grosolane de ipsos, rogojini de papură și o vază cu flori sălbatice. Scopul ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea îndura oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ingeniozitatea spre binele lui, dar, în chip regretabil, se pare că întotdeauna sunt întâmpinat cu refuzuri. Rosti apăsat aceste cuvinte din urmă, iar cei patru oameni începusă să se simtă teribil de presați. Hideyoshi continuă să-și expună cele mai lăuntrice sentimente, manifestându-și, cât putea de limpede, nemulțumirea față de Nobuo. — Am luat o hotărâre, spuse el. Îmi pare rău că voi patru ați pierdut atâția ani servindu-l pe acest om. Ca să fiu scurt, putem rezolva problema fără zarvă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părere atât de bună despre mine și vrea să facem pace, n-aș avea nimic împotrivă să-l întâlnesc. Începând cu prima bătălie de la Muntele Komaki, Hideyoshi înțelesese că Ieyasu avea să fie dificil de înfruntat. După aceea, studiase mecanismele lăuntrice ale sufletului omenesc și-i manipulase, din umbră, pe oamenii aflați în jurul lui. În cercurile interioare ale clanului Tokugawa, Ishikawa Kazumasa era privit cu oarecare suspiciune, din cauza influenței lui Hideyoshi. Astfel, când Niwa Nagahide a urmat să arbitreze, oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]