3,897 matches
-
căpătase el însuși un chip monstruos și fusese abandonat ca atare într-o fundătură. "Haisămmmm er gemmmm" îi mugeau feroce în timpane cuvintele banale "hai să mergem", ale căror consoane nazale rezonau grotesc în noi și nebănuite firide ale spațiului lăuntric, căscate hâd în ființa-i aprig cutremurată. În cele din urmă, țandăra metalică de pe acoperiș fusese forțată cu o rangă zdravănă afară din rosturile ei, și numai așa putuseră să-l ducă la spital, de unde maică-sa îl recuperase apoi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fost în stare să le-întoarcă pe dos cu așteptarea-i obstinată. Fetița se temea că, dacă privirile li s-ar fi întâlnit, ar fi putut fi smulsă din ascunzătoare și dusă departe fără nici o violență, doar printr-o desprindere lăuntrică survenită în ea la contactul vizual cu el. Pentru ea, fantoma stăpânea secretul chirurgiei cu laser și-ale ei nesfinte puteri de redefinire. Tatăl îi explicase că, în legendă, Olandezul putea fi salvat numai de-o iubire neclintit de fidelă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ori pe săptămână vreme de câțiva ani buni îl îndrumase să se raporteze altfel la propriile-i traume, astfel încât să nu mai vadă în ele maleficii umane, ci simple accidente ale unei deveniri impersonale. De pieptănarea asta asistată a turbulenței lăuntrice depindea chiar posibilitatea liniștii, dar în același timp liniștea lui devenise extrem de vulnerabilă la incursiunile depresiei. Deși detesta recursul la adevăruri de larg consum, se refugie previzibil pe poziția comună de erou civilizator vizionar, pătruns de necesitatea renunțării la violență
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în buzunarul lui cel mai secret, și nu ca să-i șparlească ceva, ci ca să-i îndese pe șest o imensă bancnotă de încredere în sine. Și-acum acest membru-fantomă al ei se pusese pe clintit din temelii toată zidăria lui lăuntrică, întorcându-i lumea cu susu-n jos. O imperceptibilă atingere reverberată nefiresc de spațiul lui interior, intrată în rezonanță prin galerii neexplorate ale sinelui și amplificată primejdios. Ce modificare de densitate aduce un membru-fantomă scufundat în lumea cuiva străin ca-n
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
relegioasă (în funcție de profilul jurnalului și nu numai!) care se bazează întotdeauna pe complicitatea cititorului. Nu vom găsi prea des în ziarele de scandal, citatul livresc. Prin citatul bazat pe un model cultural, adevăruri general-umane înnobilează ca într-un basorelief, ființa lăuntrică a receptorului. Este o formă rapidă de interacțiune cu cititorul, care generează o încărcătură morală, purtătoare de inteligență, învățăminte, valențe umoristice etc. Structura elaborată, lectura lungă a paratextului obosesc cititorul preocupat de informații noi, citatul erudit îl instruiesc. Rolul presei
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
trădate, furate. „Fericit este slujitorul care nu se grăbește să se dezvinovățească de păcat, ci îndură mustrarea cu smerenie și rușine... Credincios și înțelept este slujitorul (Mt. 24, 45) care nu întârzie să se pedepsească pentru lipsurile sale, în mod lăuntric, prin remușcări, iar în exterior prin mărturisirea și îndreptarea lor”. Cuvintele sunt sfinte și ele vin de la Dumnezeu, pentru a ne reaminti veșnic de prezența Lui, față de care noi avem datoria să ne mărturisim credința prin propria noastră viață. Sfântul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
printre propiile pericole, dar trăia într-o lume mult mai păcătoasa - se scuzăƒ ea - și știa precis că ,,păcatele" ei erau dublate de virtuți, așa încât n-ar fi putut fi eliminatăƒ fără a slăbi puterea acestora din urmăƒ . Eul ei lăuntric, care era de esență lirica, o urmărea pretutindeni, chiar și aici, peste hotare, dar ea ținea la profesor, căci relația lor se baza foarte mult pe empatie, pe identificarea unuia cu celălalt și tocmai de aceea erau atât de fericiți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
existenței devenea o pedagogie a luptei pentru viață.” Prin intermediul opțiunii pedagogice inspirată din filosofia bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist vitalist se împotrivea nu numai tuturor concepțiilor statice despre țelurile educației, oricărui ideal educațional impus, ci și oricărei voințe de a preciza metodele de acțiune, deoarece
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
decât o carte. Acest pomârlean - botoșănean,devenit ieșean prin adopție, se dovedește un fiu devotat exemplar orașului căruia i-a devenit parte. Fără a se cosidera obligat - în sensul obișnuit al cuvântului - pictorul și scriitorul,deopotrivă,trăiește cu febrilitate îndemnul lăuntric de a-și manifesta, în chip înalt și profund,dragostea față de Iași. Și ce alt mod de concretizare a sentimentelor,mai util și mai durabil,ar fi putut el fără decât cel ce i se potrivește cel mai bine: să
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
654). Femeia lezată în sentimente are aceeași violență ca și animalul ucigaș, agresivitatea izvorând din puterea iubirii ei pentru soț și copii, o dată ce gelozia e o formă a acestei forțe (IV, p. 654). Cum spune și ea, dezlănțuirea energiei sale lăuntrice riscă să fie distrugătoare și de necontrolat : s-ar putea să vină o vreme când negura din mine [...] să nu mai țină cont de mine, și să facă din mine să fac ce vrea ea (IV, p. 658). Conștientă de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la baza actului comis de Oreste, iar personalitatea eroului se desprinde ca formă de sine stătătoare pe fondul voinței absolute (p. 275). Conflictul dramatic culminează cu scena întâlnirii dintre mamă și fiu în care succesiunea rapidă a replicilor traduce concentrarea lăuntrică. Ezitând în fața poruncii destinului, Oreste ar vrea să știe dacă are dreptul să-și ucidă mama. În această îndoială se manifestă conștiința umană, care prin fapta tragică se descătușează de legea oarbei determinări : ea duce la formularea limpede, rațională, a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și le pune când se naște în el conștiința personală (p. 323). Interogațiile lui - „Am eu voie să ucid o mamă ?”, „A lovit ea sau n-a lovit ?”, „Am ucis-o eu pe drept ?” - trădează o îndoială cercetătoare, ruptura echilibrului lăuntric și conflictul (p. 323). Tragedia depășește mitul prin adâncirea raportului dintre om și voința insondabilă de care el depinde (p. 323). Personajul legendar împlinea orbește voința soartei. Eroul tragic opune rezistență forței străine și se definește ca entitate de sine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau somnolând lungită pe canapea. Atunci, imaginea farului luminând la intervale regulate o mare fără lună i se strecoară pe sub pleoapele pe jumătate închise sau chiar între paginile cărților. Mereu la fel de limpede și la fel de obscură. Fragment nomad, călătorind prin cosmosul lăuntric ca o țandără de stea explodată. Timpul și spațiul s-au micșorat mult. Și cu cât mai tare se apropie orizontul, cu atât mai în forță revine trecutul. Ca într-o călătorie de-a-ndoaselea, cu o mașină al cărei parbriz s-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
începe să strige cu o voce neliniștită: Bijou, Bijou! Christine, Bijou, Christine! Disperarea în stare pură. Nici Bijou, nici Christine, nici nimeni altcineva nu vine s-o vadă pe bătrâna doamnă. II Se trezește în mijlocul nopții sub presiunea unei porniri lăuntrice. Ce e? Farul, știi, farul pe care-l vezi în visele tale e farul din Bugaz! Îți amintești, Bugaz? Ah, Bugaz, da, îmi aduc aminte. Vise, amintiri și fantasme se amestecă între ele, dar nu trecutul se întoarce, ci se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
culca; nu știa cântece de leagăn, de altminteri se purta cu el ca și cu un adult, deși avea doar patru ani când a rămas pe mâinile ei. Niște mâini lungi, ale căror degete, cu vârfurile puțin ridicate, trădau nesiguranța lăuntrică. Asemenea mâini percep lucrurile doar aproximativ, dar mult mai sigur înțeleg abstracțiunile sunetelor numite muzică de obicei. Cânta minunat la pian. Și totuși, ea, lunatica de bunică, și nu realistul lui tată, a fost mai aproape de realitate când a intervenit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o țară necunoscută, a cărei limbă se chinuiau în zadar s-o descifreze, dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el ca pe o moștenire redutabilă. Când se stinse, odată cu ultimele note ale melodiei, viziunea acestui tărâm lăuntric, care poate că nu era decât Creta eternă, cu spirala vertiginoasă a patimilor nebune și a ispitelor de neînchipuit, mesenii, stânjeniți să se vadă atât de tulburați, se feriră să se uite unii la alții. Constantin, care deținea secretul de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fetei, soarbe o înghițitură: "Excelentă, unde or fi găsind-o?" Cântăreața își tremură veselă, cu capul dat pe spate, sânii înapoia microfonului. El îi aruncă o privire amuzată: "Are temperament!" Încă o sorbitură. Trăsăturile i se destind, semn de relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ales din prietenie sau chiar din iubire? Iar perioada patimilor ideologice nu le-ar fi putut pune pentru totdeauna pe una împotriva celeilalte? Da, probabil, răspunde mohorâtă rațiunea, aceea care funcționează la nivelul realităților și prieteniilor obișnuite, pe care conflictele lăuntrice sau exterioare sfârșesc prin a le distruge și, câteodată, a le transforma în ură. Asta-i viața, se spune. Dar există și o altă rațiune, mai puțin tristă, mai luminoasă, care nu exclude din câmpul posibilului forme mai apropiate de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i încuraja pe oameni să facă din existența lor o asimptotă, ducându-și aspirațiile și exigențele spre acele sumumuri ale ființei care sunt Iubirea și Prietenia. Sau, cel puțin, să-i facă să zărească, fugitiv, acele eterne figuri ale cerului lăuntric, pe care nori sumbri, agitați de vânturi potrivnice, cel mai adesea li le ascund. Nel nu a avut timp să-i spună că era pe picior de plecare. Dacă Dorina M. a telefonat, cum promisese, nu a mai găsit-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Filip. El este ea, ea este el. Reconstruindu-l, a început ea însăși să prindă formă. Căci ori te descarci, ori te aduni în tine. Atitudinea a doua e preferabilă. Cu condiția de a urmări, de-a lungul acestui exercițiu lăuntric, căutarea ardentă a celuilalt, ai toate șansele să devii tu însuți. Filip și Dorina M. rămân de nedespărțit, de la început până la sfârșit. Strâns asociați la trezirea eului ei cel mai adânc, i-au dat vieții, cu încărcătura lor de embleme
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de înscăunarea puterii totalitare. E de necrezut câte fire dintre scrierile anterioare ale Georgetei Horodincă se întrețes în canavaua celei din urmă cărți, Visătoare, ca un avertisment că reconstituirea faptelor văzute la lumina zilei e dublată, fortificată de o viziune lăuntrică, sfredelitoare, ce le amplifică ecourile, trăgând înțelesuri imprevizibile din asocierea cu umbrele nocturne. Înaintea ambiției de a trimite fascicole de lumini spre propriile căderi sub zodia întunericului definitiv, naratoarea fusese tentată să tatoneze perimetrul unui întuneric premonitoriu. Încă în volumul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca o revelație întârziată hărăzită urmașilor, pe când zarurile, absurd aruncate prin voia destinului, aveau să consfințească limanul tuturor zbaterilor, brusc concentrate într-un unic cuvânt: EXIT. Constantele referiri la muzica lui Mozart vor fi fost, în intenția scriitoarei, proba impulsului lăuntric de a remite cititorilor acordurile grave ale requiem-ului personal. Geo Șerban În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): E. Uricaru, Michel Pincon, 1784. Vreme în schimbare ▪ Magda Szabo, Abigel ▪ Magda Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lumii întregi nu doar ca o apropiere de locurile teofanice, o încercare de iluminare prin atingerea sacrului și de însușire a Harului prin proximitatea Sfințeniei, ci mai ales ca un model cultural și spiritual, de înnoire și ridicare a omului lăuntric, de cunoaștere și armonizare a propriului sine cu ceilalți, cu lumea și cu Dumnezeu. Ambasadorul cel mai de seamă al acestui model este de departe florilegiul de texte intitulat „Mărturisirea unui pelerin despre lucrarea plină de har a Rugăciunii lui
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
trăitorii dintre coline și de pe malurile Bahluiului sunt "condamnați" la un asemenea privilegiu, dar media culturală, determinată de gradul cunoașterii, ne demonstrează că așa stau lucrurile, că în adevăr se poate vorbi de perceperea revelației care permite saltul la cunoașterea lăuntricului. Pornind de la aspectele palpabile, ieșeanul nu a rezistat și nu rezistă (din nefericire prezentul înregistrează o diluare a acestui tip de rezistență, fenomen pe care îl dorim cât mai repede trecător) de a colinda la rând librăriile, bibliotecile, muzeele, teatrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]