13,725 matches
-
doctorului. Se așeză În genunchi pe banca de lîngă cabina șoferului. Legănîndu-se Înainte și Înapoi, Îl urmări pe sergent conducîndu-i pe cei doi japonezi la ghereta de pază, unde soldații Își luau cina. Pe masa de lemn, luminată de o lampă cu petrol, erau sticle de bere și vin de orez. Un muncitor chinez stătea pe vine lîngă focul de cărbuni, suflînd În el, pînă ieșiră flăcări și mirosul de grăsime caldă se Împrăștie În aer. Jim trebuia să prindă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ransome să se Îndepărteze de ele. Jim păși pe podeaua umedă și sări jos. Era gata să alerge după doctorul Ransome, cînd șoferul Îl prinse de umăr și arătă spre sergentul din ușa gheretei de pază. Acesta stătea În lumina lămpii de gaz cu un sac mic, ca o măciucă grea, În mînă. Jim se Îndreptă prevăzător spre sergent, care aruncă sacul pe pămînt, la picioarele lui. Jim Îngenunche În șanțurile adînci lăsate de cauciucurile camionului și Îi aruncă sergentului cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim erau infectate și, dată fiind alimentația săracă, n-aveau să se vindece niciodată ca lumea, dar deasupra Încheieturii mîinii drepte era o ulcerație de mărimea unui bănuț, plină de puroi. Doctorul Ransome mută tava cu ceară topită de pe lampa cu lumînare. Puse să fiarbă o lingură de apă Într-un vas de metal, apoi stoarse și curăță ulcerația cu o bucățică de vată. Jim se supuse fără să protesteze. Își formase singura lui legătură strînsă la Lunghua cu doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deal spre cer. Uriașa lojă prezidențială, de unde doamna Chiang și generalissimul ar fi putut să-i salute cîndva pe atleții lumii, era acum plină de roți de ruletă, baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i buzunarele. Brusc, Îi traseră pantofii din picioare, apoi Îi aruncară pe pista de zgură. Jim stătea culcat, fără să se miște, În timp ce focurile de la depozitele de petrol de la Hongkew jucau pe deasupra tribunelor, luminînd ușile frigiderelor furate, radiatoarele Cadillacurilor și lămpile nimfelor de ipsos din loja generalissimului. Partea a III-a 32 Eurasiaticul Lumina mîngîietoare a soarelui Încălzi stadionul. Din cerul fără nori căzu o rafală de grindină, vapori Înghețați dislocați de pe aripile unui avion american aflat la vreo șase kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
următoare și mai propui să nu știe nimeni. După o noapte de taină, a doua zi, rugul este alcătuit din mici scândurele tăiate cu briceagul ce sunt cuprinse de vâlvătaie după ce le-ai stropit cu gazul furat de Oprescu din lampa de gătit. El a adus gazul, tu ai adus atomul. Va urma experiența atomică. Adică explozia. Cu mâini tremurânde așezi eprubeta veche În flăcări și fugiți de mama focului În closetul din curte. Prin gaura cheii supravegheați pe rând experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
albastră a vieții tale. Te uiți și nu poți Înțelege. Cum plouă, și ploaia Îngheață. Cum vâjâie crengile de sticlă ale plopilor. Ajungi acasă. De abia intri și lumina electrică se stinge. Pană de curent. Îndreptat spre flacăra galbenă a lămpii de gaz, prin diascop, vizionezi diafilmul Peștișorul de aur de Pușkin. Cu moșul și baba. Și baba nesătulă care vrea să fie a mărilor crăiasă. Afară, iarna albastră Își face de cap. Ești fericit. Dimineața, albul primei zăpezi va ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sucitoare, polonice, răzătoare și cratițe. Mai este și tabloul cu muntele. Și perdele. Și un sac de lână. Și trei sticle de bulion. Lâna miroase a oaie și a naftalină. Curtea s-a umplut de un fum alb, Înecăcios. Filează lampa de gătit a studentei care stă la parter. În gazdă. Ieri logodnicul ei, care citește cărți În limba rusă, a bătut-o. Cu pumnii. I-a zis: Curvă ordinară! Studenta are păr pe picioare, iar logodnicul ei este gelos. Părăsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul cu linsul ei fierbinte lăsând În urmă dâre lungi de scrum negru și șorici ars. La fel de bine ca și atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu perne de vinilin. Cilindrii de sticlă umplându-se cu gaz atunci când găzarul acționa manivele! Pâlnia pusă În gâtul sticlelor de un litru și spuma pe care o făcea petrolul lampant când acestea se umpleau ochi! Să facă lumină În lămpi, să ardă flacăra sub oale În mașinile de gătit! Mirosul de praf, balegă, fân și benzină! Amintire olfactivă din vacanțele petrecute la țară când, trece prin sat, spre arie, tractorul cu volant, care punea În mișcare dinții batozei! Găzăria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Arturo Toscanini și când se termină Înfuleci o tocană și o tulești la serviciu, astăzi ești de gardă la I.C.R.M., tot sus la Rahova, dar mai departe, undeva În spatele Fabricii de ciocolată, și descarci toată după-amiaza vagoane cu sticle de lampă, lăzi de cuie, dero și piese de schimb pentru motorete, burlane și sârmă zincată. În pauza În care vagoanele care ies și intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și se preface că doarme. Onica se-nvârte prin casă, se uită În oglindă, deschide lada, netezește cu mâna covoarele țesute În iernile fără număr - iernile de așteptare nu pot fi numărate niciodată, ele sunt Întotdeauna fără număr - suflă În lampă și se culcă Într-un târziu și Bitancu adoarme odată cu ea și nu-ntreabă. De Sfântă Mărie vine popa Banea, că-i musai să-l dai, că acum Îi mare copilu’ și se duce Bitancu la școală pe prima clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Bitancu adoarme odată cu ea și nu-ntreabă. De Sfântă Mărie vine popa Banea, că-i musai să-l dai, că acum Îi mare copilu’ și se duce Bitancu la școală pe prima clasă și știe toate celea. Serile stă la lampă după ce Onica a muls vaca, „Ho, boală, du-te-n turbare că verși laptele!” și-nvață, el știe la citire și la geografie, la socoteli Îi prost rău, dar de frica joardei Învață socotelile. Ieșind de la școală o apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În mod constant. După ce-a terminat facultatea - descoperind Între timp că lucrurile tradiționale se vindeau cel mai bine - a Închiriat o dubă Transit și, Împreună cu prietenul ei de-atunci, Dan a plecat În Marrakesh unde a Încărcat-o cu lămpi, vase, covoare, sfeșnice, bijuterii și caftane brodate, produsemarocane. La Întoarcere și-a Închiriat un stand În Camden Market 1 și și-a epuizat tot stocul În câteva săptămâni. Afacerea prospera și la scurt timp făcea excursii de una singură, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Cablajul fusese făcut. Văruiala și decorațiile de asemenea. Săptămâna trecută fusese pus parchet nou și cu câteva zile În urmă veniseră și canapelele maro din piele odată cu jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai protejat ca Într-un pântec. Era refugiul ei, adăpostul ei când trecea prin vremuri grele. Știa, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tot, acoperă partea... În sfârșit, dați-mi-o înapoi într-o manieră decentă. Alfredo a depășit deja zona filtru și a intrat în sala de operații cu brațele ridicate, asistenta îi iese înainte să-i pună mănușile. Tu ești sub lampa scialitică. Mie îmi rămâne sarcina cea mai teribilă: să o avertizez pe mama ta. A plecat azi dimineață spre Londra, știi asta, trebuia să ia un interviu cuiva, unui ministru, cred, era foarte agitată. Taxiul ei a ieșit cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
multe lucruri care acum ar suna adevărate, dar care poate că nu au fost. Nu știu adevărul, nu mi-l amintesc. Știu doar că mergeam spre ea fără nici un gând precis. Italia nu însemna nimic. Era fitilul negru al unei lămpi cu petrol, focul era în afara ei, în lumina aceea uleioasă care îmi învăluia nevoia și tot ceea ce îmi lipsea. Începea lunga stradă străjuită de copaci unde își făceau veacul femeile ce se vindeau. Farurile mașinii băteau pe corpuri mișcătoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
studiez. Ești urâtă rău. Ești frumoasă foc. Ai buze puternice, deja conturate, răsfrânte în mijlocul fețișoarei zbârcite încă, ochii umflați, pe jumătate închiși, pentru că toată lumina aceea neașteptată te deranjează. Ridic brațul să te apăr de raza puternică ce plouă de la lampa scialitică rămasă aprinsă. Este primul gest pe care îl fac pentru tine, primul cu care te protejez. În timp ce mă aplec spre mama ta. Te privește cu o expresie pe care n-o voi uita. O expresie mulțumită și mirată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asemănătoare cu celelalte, lumina era stinsă și se simțea un miros de dezinfectant evaporat în sticlele închise. Electrocardiograful zăcea într-un colț, alături de un cărucior de serviciu gol. Am pătruns în întunericul acela, am împins targa spre mijlocul camerei, sub lampa scialitică prinsă în tavan. Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a unei reclame la cârnați Hebrew National. Să fiu al naibii! Pe mine ai fi putut să mă păcălești, a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un viitor mai luminos. Canapeaua vine aici, a spus, mișcându-se prin viitoarea sufragerie. Și două scaune aici, unul pentru tine și unul pentru mine. S-a oprit. Nu e loc pentru o noptieră. Îți trebuie o noptieră cu o lampă bună ca să îți citești ziarul de seară. Și cărțile. Ca și sora ei, după ea, nu putea să treacă peste faptul că nu citisem doar Dickens și Thackeray, ci și Goethe și Schiller, în original, cum zicea ea. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
plăcere. Îmi ajunsese. — Foarte puțin, am mințit eu. Se lăsă pe spate în scaunul lui mare care îl făcea să pară și mai scund și își descheie nasturii de la sacoul unui alt costum spilcuit de-al său. Lumina slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el. Nu îmi puteam crede urechilor. Omul era un prost. Mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le urez fiicelor mele noapte bună. Madeleine probabil că era atât de absorbită de ceea ce făcea încât pierduse noțiunea timpului. Fetele deja dormeau. Am stat în prag, privindu-le în lumina slabă care se înălța ca o ceață roz-albăstruie din lampa de noapte în formă de fluture așezată într-o nișă, în colț. Abigail dormea liniștită și foarte dreaptă, ca o mumie, cu mâinile pe lângă corp, iar fața ei era o lună clară deasupra peisajului cu flori de pe păturica ei. Betsy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
i se domolise. Reflectând puțin asupra situației, hotărî că Încă nu era totul pierdut. Era doar o problemă tehnică. Din cauza cerului Înnorat și a ceții umede nu era suficientă lumină În cameră. Avea nevoie de lumină. Asta era tot. Aprinse lampa de pe birou, sperând că lucrul ăsta va aduce un nou Început articolului său, dimineții sale, vieții sale. Dar Își dădu seama imediat că lampa era defectă. Sau poate doar becul era ars? Se repezi la dulapul din hol și, contrar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]