3,489 matches
-
nu mai par necesare. Totuși folosirea curentă a unui concept nu înseamnă și înțelegere, motivată științific, de aceea, considerăm necesar să întârziem puțin și asupra termenilor sintagmei „Medicina - știință și artă“. Dacă deschidem un dicționar latin, întâlnim, pe lângă substantivul medicină = leac, remediu, doctorie, vindecare, și verbele: medeor și medicor = a îngriji, a trata, a vindeca precum și cuvântul medicus, ca adjectiv = tămăduitor, vindecător, ca substantiv = medic, același sens desemnându-l și cuvântul medenstis; iată o întreagă familie de cuvinte completabilă cu medicabilis
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
despărțirea de componenta empirico-mistică nu s-a făcut brusc, aceasta având vechimea și tradiția ei. Medicii preoți practicau medicina în temple și cei laici în popor, empiric. Bolnavii săraci erau duși direct în piețe publice, unde farmaciștii naturiști își etalau leacurile și își ofereau sfaturile. Codul lui Hammurabi legiferează în 9 articole practicarea medicinei, remunerarea, penalizarea eșecurilor în cazul pacientului sclav cu achiziționarea plătită a altui sclav. Medicina empirică se luminează și ea de o îndelungată și selectă experiență. Cifra 7
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unele substanțe având o folosință anterioară magică. Erau utilizate frunze, flori, rădăcini, sucuri, uleiuri, ceaiuri, infuzii, produse animale și reziduuri umane precum și excrementele, urina, saliva; veninuri de la reptile, piei, sângele, argilă, calcare, pilituri de metale etc. O listă deschisă de leacuri experimentate, recomandate, aplicate cu program: cantitate, oră, izolat sau asociat cu alte produse, dovedesc o terapeutică medicală evoluată, cu o tradiție tot mai decantată, mai selectată și îmbogățită și o profesionalizare școlită teoretic și practic. Pentru revigorarea articulațiilor a membrelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de aceea mitul său stă sub semnul focului cosmic regenerator, purificator. Cultul său a fost introdus în Attica în secolul VI î.Chr. Antecedența sa pare a fi imemorială, când se apela, pentru vindecare la magia albă, descântec, buruieni de leac, alifii, masaje, formule impresive etc. După secolul VI î.Chr., Asklepios a avut temple în întreaga lume greco romană și templele sale erau, ca la egipteni, clinici și policlinici. Preoții săi erau și medici. în Epidaur se afla Templul său
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
protejat de Apollo care i-a dat chiar lira sa ca, îmblânzind și fiarele, să întoarcă lumea la armonie. În acest imn, al LXVIII-lea Hygieia este care îndepărtează bolile . Poetul o invocă împreună cu întreaga fire și existență: Boala „fără leac“ la care se referă poetul poate fi orice maladie incurabilă, dar și orice boală netratată. Sintagma aceasta poate avea și o accepție umană în această „lacrimarum vale“, lume a contrastelor, a existenței scindate, lume a unei axiologii inversate în care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fiecărui individ cât și o datorie a comunității, concretizată în solidaritate și caritate. Se creează o medicină religioasă creștină, în care rugăciunea, ungerea cu ulei sfințit, poziția mâinilor sunt considerate remedii importante, la care recurg toți credincioșii, paralel cu leacurile naturiste ale preoților și călugărilor terapeuți. Ideea creștină exercită astfel o influență determinantă asupra dezvoltării medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
specializați și cadre sanitare auxiliare numeroase, farmacii, biblioteci, cabinete pentru medici. Spitalul Mânăstirii Pantocrator va ajunge cu 5 clinici bine dotate, având cadre medicale, farmaciști și infirmieri. în spitale asistenții participau ca să învețe arta și știința medicală. Farmaciile anexe furnizau leacurile; erau secții de bărbați și secții de femei, iar vizitele medicale se efectuau de două ori pe zi. Bolnavii aveau fișe medicale; existau săli de chirurgie, de consultații, săli de gardă. Modelul instituției spitalicești și al organizării sale va fi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fac loc și maladiile psihice între care ipohondria. Mulți sunt realmente bolnavi, dar printre aceștia și cei sănătoși se cred afectați. în Bolnavul închipuit (Le malade imaginaire) Moliére surprinde și acest tip de european al timpului. Specialiștii caută pentru toți leacuri. în căutarea remediilor, se confruntă idei, practici, tehnici, mijloace. Unii chimiști vorbesc de medii alcaline, alții remarcă medii acide (gastrite, ulcere). Iatro-fizicienii resping teoria umorilor și o susțin pe cea a corpurilor solide. Teorii credibile se ciocnesc sau coexistă cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Hippocrat al Angliei“, care întârzie la patul bolnavului aflând și notând cauzele, circumstanțele, manifestările, antecedentele bolii precum și capacitatea de rezistență și participare la vindecare a bolnavului. Sydenham observă direct, analizează, compară, folosește studiul și experiența și fixează diagnosticul, prescriind, administrând leacurile. Lumea îl numește un nou Hippocrat și în adevăr este, dar adaptat la spiritul secolului său. știința diagnosticului și arta vindecării îi cresc reputația. Bolile de care se ocupă sunt numeroase: pneumonia, guta, gripa, litiaza biliară, rujeola, boli metabolice, boli
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Hidropie), și Opera completă (Opera Universa). Postum va apărea o culegere de studii: Practica doctorului Sydenham. Cartea aceasta apare în limba engleză, spre deosebire de celelalte care sunt scrise în latină. Sydenham recomandă cunoașterea naturii în care se află și cauzele și leacurile bolilor. Prietenul său John Loke, filosof, medic empirist și practician, l-a apreciat mult, operele lor interinfluențându-se. Ca șef de școală și formator al atâtor clinicieni Sydenham a știut să-i fructifice selectiv pe înaintași și tot selectiv să asimileze
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a chimiei care își dobândește statutul. În 1699 Nicolas Lèmery (1645 - 1715) publică: La Pharmacopée Universelle, pledoarie pentru medicamentele universale, Joseph Pitton de Tournefort (1656 - 1708) îl va continua pe Lèmery cu Traité de la Matière Médicale (apărut postum). Relația dintre leac și compoziția chimică nu mai poate fi pusă la îndoială. Dar acesta este abia începutul farmacologiei moderne, care va triumfa, începând cu secolul XIX — întru împlinirea profeției lui Paracelsus. Nicolas Lèmery dedică în secolul său, o lucrare, special antimoniului și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organizează în București „Orfanotropia“ și se discută insistent înființarea unui spital pentru copii bolnavi cu vârste între 3 - 15 ani. Va fi inaugurat abia în 1858. Continuă să funcționeze ospiciile de pe lângă mânăstirile, Neamț, Golia. Epilepsia numită „boala copiilor“ rămâne fără leac și în acest secol. Luesul adus de soldații străini, de cărăușii comerciali ca și alte boli venerice încep să se extindă. Spitale pentru luetici vor apărea abia în secolul următor. În această perioadă s-au impus diverse personalități medicale. Cităm
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la școala de medicină, ștefan Copșa ocupând catedra care mai târziu va fi onorată de Dumitru Drăghicescu. Acesta publică un manual de „arta moșitului“. Primele preocupări pentru stomatologie apar în programa școlii de mică chirurgie de la Spitalul Colțea (1842). De la leacuri băbești și bărbieri care scoteau și dinții infectați, se ajunge pe la 1850 la prezența în provinciile românești, a dentiștilor cu pregătire. Pe timpul lui C. Davila sunt semnalați trei stomatologi (dentiști cu studii superioare) în străinătate și vreo zece cu aprobare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din sec. XVIII de medici din Spania, Italia, Franța, este boala săracilor, datorată unei avitaminoze, consideră Ioseph Goldberger (1874 - 1929), fiziolog american. în 1937 Conrad Arnold Elvehjem și Robert James Madden — biochimiști americani — asimilează vitamina PP amidei nicotinice (acid nicotinic), leacul pelagrei. Această amidă fusese izolată de biochimistul german Albert Huber încă din 1887. Scorbutului i s-a pus capăt prin consumul de legume proaspete și suc de lămâie, dar vitamina C este descoperită de biochimistul maghiar, Albert Szent Györgyi, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
realizată de Howarth și Reichstein (1933). Tot Szent Györgyi descoperă vitamina P, care asigură permeabilitatea capilară, respirația cutanee. Este constituent al coenzimei A. Lipsa ei dă hemoragii. Se află în ficat, ou, drojdie de bere. Între vitaminele liposolubile, D este leacul rahitismului. Încă din 1827, Bretonneau recomanda uleiul ficatului de pește în tratarea rahitismului. Izolarea vitaminei D însă a fost realizată în 1921 de Alvin Max Pappenheimer și Mac Collum, biochimiști americani. în 1924 Hess și în 1926 Windaus au dovedit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îi asigură perspectivele. În același timp remarcăm progresul chirurgiei maxilo-faciale, a grefelor de măduvă osoasă, tratarea hemoragiilor cerebrale cauzate de hipertensiune, ateroscleroză, rupturi de anevrisme etc. Chirurgia obstetricală, ginecologică, infantilă, cunosc un progres rapid. Destule maladii nu și-au găsit leacul. Altele noi apar. Vârsta medie de viață a crescut semnificativ, s-a dublat (aproximativ fiind de 70 ani). Morbiditatea și mortalitatea infantilă a scăzut simțitor. Conflictele armate sunt controlate. Numărul bătrânilor e în continuă creștere. Oamenii, popoarele nu se mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
esențiale. Descoperirea SIDA în 1983, a cutremurat lumea. în Suedia s-a propus izolarea bolnavilor și seropozitivilor pe o insulă la distanță de Stokholm, în Polonia au fost reacții similare; în România copiii cu SIDA sunt suspectați relațional. Boala fără leac sporește precauția oricui. Astăzi HIV e răspândit în toată lumea, medicația și întreținerea bolnavilor de SIDA depășind financiar orice imaginație. Or, medicina înseamnă sofie, știință și artă și în realizarea obiectivelor ei, nu operează cu naivități nocive prin definiție ci cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
regăsi în țesătura narațiunilor și a descrierilor. Personajul principal este Ximen Qing, în traducere, Sărbătoare la Poarta Apuseană, mare mandarin cu o viață socială marcată de corupție, avariție, violență. La început, un simplu patron al unei prăvălii de ierburi de leac, moștenite de la tatăl său, își sporește averea prin practici necinstite. Devenit bogat, își cumpără rangurile dregătorești, ocupând poziții mandarinale importante în societate, printre care și acelea de procuror și de căpitan în armată. De foarte tânăr s-a înconjurat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lucruri minunate, precum piatra topită pentru făcut cele mai tăioase unelte de piatră lustruită pentru vopsit vasele de lut ars și pentru presărat peste morți la înmormîntări ori pentru cinstirea celor mai vrednici, și chiar carapacea țestoaselor galbene, bună de leacuri, tocmai de la o Apă Mare aflată la o depărtare nemaipomenită. Sunt oameni vrednici și isteți, oamenii micilor și rarelor sătucuri din aceste locuri, cu o viață înlesnită. Au ieșit din bordeiele săpate în pământ și au învățat să-și facă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acestea, pentru pacienții care consultau oracolele, schema de acces la aceste prestații parcurgea din nou etapele fiecărui cult În parte. Intrarea În templu era precedată de purificări și sacrificii; compensația pentru tratament se transpunea În oferte către preoți; vindecarea sau leacul erau date de epifania (arătarea) zeului, care Îi apărea În somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolul al V-lea Î.Hr., a favorizat dezvoltarea auspiciului ca doctrină ezoterică În stare să furnizeze mijloacele pentru a face să vorbească semnele zeilor, inexplicabile prin definiție pentru omul obișnuit. Această trăsătură a făcut „indispensabilă”, pentru interpretare și procuratio, „leacul” acelor ostenta verificate În Urbe, chemarea la Roma a unor haruspicii din Etruria, organizați, cel mai târziu În epoca elenistică, Într-un collegium LX haruspicum cu sediul la Tarquinia, cetate sfântă prin nașterea miraculosului copil Tagesxe "Tages", Întemeietor al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persoane, lucruri, animale, fenomene naturale normale sau ieșite din comun. Semnul prevestitor sau, așa cum se obișnuiește să fie definit cu limbajul tehnic, ostentum, „semnul”, este analizat Într-un extrem de amănunțit și Într-o formă tot atât de amănunțită este căutată și procuratio, leacul, care are În primul rând scopul de a Înțelege voința divină și apoi, eventual, de a elimina cauza acelui ostentum. Cum este ușor să ne imaginăm, având privirea Îndreptată spre specifica, arhaica orânduire socială a Etruriei, o atenție specială Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi. La fel cum Isis pleacă cu barca pe apele Nilului în căutarea rămășițelor soțului defunct, căutarea Graalului a reprezentat pentru Evul Mediu creștin chiar tipul itinerariului mistic. La origini, Graalul era un cazan sacru în care celții își preparau "leacurile universale" și unde regele decăzut se îmbăia în vin sau în bere. Apoi, la creștini, acesta devine un potir de aur care se spune că ar fi conținut vinul sacru de la Cina cea de Taină și în care Iosif din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
le frère fatigué/[...] de la fumée tombant du foyer. " (Fum căzut/Fumée basse) (Miclău, 1978 : 319). Le prototype du village présenté par Blaga dans șes poèmes est son village natal, Lancrăm, que le poète désigne comme un " sat de lacrimi fără leac " : " village de larmes souffrant " (9 mai 1895/ Le 9 mai 1895) (Miclău, 1978 : 423) ; " village de larmes inconsolées " (9 mai 1895) (Stolojan, 1992 : 107) ; Ô, mon village de larmes,/ D'éternité, de pleurs, de chant ! " (Le 9 mai 1895) (Romanescu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]