4,107 matches
-
vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care o adoram. Îmi sărutai mâinile cu drag, îndreptându-mă spre Bianca și Maria. Bianca și Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat. Nu pot să le sufăr îmbrăcate. Îmi place să le văd goale, zburdând ca mânzele, cu tremur în carne, cu icnitul iepelor isterice în fața armăsarului cu nechezat în flageoletă, ce-și bate pe pântec obada pornită din gura desagului negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
celor doi copii pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la „societate” a ridicat-o într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trecură cu zgomot asurzitor de fierărie ciocănită pe macazuri, până ce, în sfârșit, privirile ne alunecară de pe ultima cisternă înnegrită de țiței. La capătul ei, un frânar înălțat deasupra tampoanelor învârtea manivela, cu privirile fixate înspre o umbră de om, ce legăna, departe, un felinar cu licăr verde. Seara vânătă ne întâmpină, întovorășindu-ne până la primul felinar aprins de lângă gară. Această carte cuprinde a doua parte a romanului B A G A J... Mențiuni critice despre B A G A J... Ignoranțele grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lausanne, unde William, care era În vacanță sabatică de la Harvard, Își petrecea vara Împreună cu Alice și cei patru copii, dintre care doi foarte mici, pe care Henry nu-i văzuse niciodată, În timp ce tânărul Harry și Peggy crescuseră considerabil de când Îi legănase pe genunchi, cu ocazia ultimei sale vizite În America. Luat prin surprindere de plecarea lui William Într-o excursie, nu mult după sosirea lui - intervenise o Încurcătură În planuri -, Își scurtă vizita după zece zile, timp și așa suficient pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capacitatea de a Întreține conversația triunghiulară și ulterior se scuză, pretextând că are de lucru. Și Într-adevăr, uneori mai lucra preț de o oră după cină, parcurgând și revizuind ceea ce scrisese dimineață, Înainte de a se retrage și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sfârșitul precoce. De-ar mai exista acel jurnal, el ar fi în orice caz interesant pentru fetișiștii fragmentului. Nu mi-a trecut prin minte să-i las pe toți acei sugrumați, decapitați, arși și sfârtecați, să las toate acele cadavre legănându-se de crengile stejarilor ca hrană pentru ciori să-și facă de acum apariția ca fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu fantome. Dar s-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ulterioară. De vreme ce, privind în urmă, mă văd totuși pe de o parte ca pe un băiat timid, mângâindu-și stăruitor poftele difuze și pe de altă parte ca pe un cinic îmbătrânit timpuriu, care văzuse morți sfârtecați și infanteriști spânzurați legănându-se în copaci. Ca un copil marcat ce eram, căruia orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine în pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevoie, câștigam ocazional ca decorator de vitrine sau ca cioplitor în piatră pe șantier. Și mai desenam, la serbările cu trageri la țintă pe malul Rinului, portretele grașilor băutori de bere și ale nevestelor lor atât de fericite să se legene: două mărci bucata. Asta îmi ajungea ca să-mi plătesc abonamentul lunar la tramvai, biletul la cinematograf, biletul la teatru, petrecerile dansante la sfârșit de săptămână și - totuși, până la urmă - tutunul. Sau poate că am devenit fumător abia atunci când fondul ortacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca bani de călătorie mi-l câștigasem ca pietrar pe șantier și, prevăzător, lucrând în ultima iarnă la dotarea cu personaje a carelor pentru carnaval: șpăcluiți cu ghips pe plasă de sârmă și pânză de sac, pe carul nostru se legănau braț la braț Adenauer și Ulbricht, o pereche pentru întreaga Germanie. Șlagărul pe atunci îndrăgit al carnavalului îmi sună și acum în urechi: „Cine plătește asta, cine are bani...“ În principal, însă, îmi câștigam siguranța pecuniară cu montarea de plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
L-au săltat la Montevideo, și acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno, la dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-a părut, nici una, nici două, hăt departe. Ședeam Întins pă dușamea; mâinile Îmi mergea În doru lelii, răsucind foița unei fumigene. Ieram dus și făceam ochii roată dă moară. Atunci am lămurit, În balansoaru dă răchită, dă să tot legăna ușor, ce-o spăimise pă căprioară de mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut Încotro și m-am râs chiombindu-mă la chestia aia simplă care dă la ea mi se trăgea desperarea. Mai Întâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
00. Avu nevoie de ceva timp ca să-și dea seama că asta Însemna de fapt ora unsprezece seara. „Peste Încă nouă ore, Își spuse el, vom Începe coborârea“. Apoi adormi. ÎN ADÂNCURI COBORÂREA În lumina dimineții, submarinul Charon V se legăna la suprafața apei, susținut de o platformă-ponton. De culoare galben-strălucitor, arăta ca o cădiță pentru copii, așezată pe o punte din butoaie de motorină. O barcă pneumatică Zodiac Îl transportă pe Norman, care se urcă pe platformă și strânse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de spus. Norman Își simțea propria inimă bătând. Acum, afară era de-a dreptul Întuneric; cadranele instrumentelor de bord străluceau Într-o lumină verde. Pilotul aprinse lumina roșie de interior. Coborârea continua. — Adâncimea: o sută douăzeci de metri. Submarinul se legănă și se deplasă ușor Înainte. — Am ajuns la râu, anunță pilotul. — Care râu? se interesă Norman. — Ne aflăm Într-un curent de apă cu salinitate și temperatură diferite, care se comportă ca un râu În ocean. Prin tradiție, ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se culce În camera lui. Și Beth zisese că va merge la culcare, dar rămăsese lângă monitoare, Împreună cu Tina Chan și cu Norman. În sala monitoarelor, scaunele erau confortabile, cu spătare Înalte, și Beth se cuibări Într-unul din ele, legănându-și picioarele. Privea În gol, jucându-se cu părul și făcându-l inele În jurul urechii. „E obosită“, Își spuse Norman. „Toți suntem obosiți“. O privi pe Tina cum se mișca fără Încetare, cu aceeași ușurință, reglând monitoarele, verificând semnalele senzorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În Honolulu. — Tu ești din Honolulu? — Mozart ar fi mai potrivit pentru cină, sugeră Barnes. Sau Beethoven. Ceva cu viori. Muzica asta de orgă e tristă. — Dramatică, preciza Ted, apăsând pe niște clape imaginare În aer, În ritmul muzicii, și legănându-și corpul asemenea lui James Mason. — Tristă, repetă Barnes. Se auzi declicul intercomului: — Oh, ar trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds zăcea În fața habitatului, culcat pe fundul mării, legănându-se ușor În curent. În materialul costumului se vedeau mici găuri zdrențuite. Afară, Barnes și subofițerul șef, Teeny Fletcher, traversau zona În lumina puternică a reflectoarelor, purtând rezervoare suplimentare de aer. Ridicară trupul lui Edmunds; capul se lăsă flasc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe sub stâlpii de susținere, Înspre partea mai Îndepărtată a habitatului, cu ochii Întredeschiși din pricina luminii puternice. — Uite-acolo! spuse Beth. La trei metri deasupra lor, o siluetă Într-un costum albastru atârna de consola unui suport de reflector. Corpul se legăna În curent, casca galbenă izbindu-se când și când de peretele habitatului. — Poți să vezi cine e? Întrebă Beth. — Nu. Lumina Îi cădea direct pe față. Norman se cațără pe una din grinzile de sprijin masive care ancorau habitatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și apoi Barnes ateriză peste el, mormăind și Înjurând. Încercând să se ridice, Barnes se sprijini cu mâna de fața lui Norman; acesta alunecă din nou pe podea și un monitor video se sparse lângă el, Împrăștiind scântei. Habitatul se legăna ca un bloc la cutremur. Se prinseră de console, de panouri și de uși ca să-și mențină echilibrul, dar pe Norman cel mai tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți din temelii. Creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se ferea, o văzu pe Beth izbită și aruncată Într-o parte. Tina țipă terorizată. Aburi puternici de amoniac le ardeau ochii. Tentaculul oscilă Înapoi, către Norman. Acesta Își ridică mâinile Într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]