3,672 matches
-
niște suc și niște pachete de biscuiți. A fost prins și condamnat la un an de închisoare și trimis la penitenciaru Aiud. De regulă el făcea dintr-un an șase sau opt luni de închisoare după care trebuia să se libereze. După câteva luni băiatul a împlinit optisprăzece ani și a fost scos să lucreze la o fermă din exterior, sub supravegherea paznicilor înarmați. Doi deținuți bătrâni l-au obligat să evadeze cu ei. Cei doi trebuia să-l dezarmeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla suficient de departe în spatele meu ca să nu-mi fac griji. Oricum, mi-am scos Walterul de la brâu, i l-am arătat și apoi l-am așezat lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spun eu: fiindcă noi ne-am plătit datoriile externe. Eram din ce în ce mai disperați în ’86, ’87, ’88, dar apogeul disperării a fost atins chiar în ’89 - și aici îmi amintesc o expresie a lui Dinescu pe care am răsascultat-o la Europa Liberă: „Dacă se va construi Casa Comună a Europei, ei o să-i lipsească o fereastră: România”. Eu una priveam fascinată harta de pe chelia lui Gorbi. Îmi era groază că sub țeasta lui noi suntem absenți, că-l doare-n cot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
penitenciare, câștigând chiar și un premiu pe țară, în mai 1974, cu un montaj foto în cinstea Primului Congres al Frontului Unității Socialiste, care avea loc chiar în acea lună. La amnistia de 23 august același an, Urdinare a fost liberat, romancierul rămânând în continuare să-și ispășească pedeapsa. A făcut imprudența să-l roage pe fotograf să treacă din când în când pe la soția lui, Șfița, profesoară de literatură la Liceu, și să-i mai țină de urât, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trădam pe Patrick și asta să mă fi făcut atât de ostilă față de el? Să-mi fi ascuns oare astfel adevăratele mele sentimente? Și... Încerc să-mi dau seama ce mai este în inima mea și mă surprind simțindu-mă - liberă. Toate gândurile și speculațiile astea s-au succedat în mintea mea cu atâta repeziciune, înăbușindu-se una pe alta și nelăsându-mi timp să le asimilez, încât simt că mă copleșește masa de sentimente prăbușită în avalanșă peste mine. Nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și atunci ce face? Așteaptă. Așa se menține echilibrul și infinitul nu dă pe afară ca șampania. Închis între pereții veșniciei, meditează. Și eu am înțeles atunci, Mitică, bunele intenții ale mamei. Grija raportării ei mă ținea și pe mine liberă în închisoarea mea, putând să mă scufund sau să mă ridic relativitatea sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra cu duhoarea lui în așternuturi, am înțeles și prostia locuitorilor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altfel am feștelit-o”. Pune umăru’ șî parcî era mai ușor când îl videm cum sî opintești lângă noi... ― După război ai mai aflat ceva de el? - a întrebat Dumitru. ― N-am mai știut nimica, pentru cî nu s-o liberat odatî cu noi. Mă tem c-o ramas în armatî... Sania luneca ușor. Din norii groși ce veneau dinspre târgul care se vedea deja pornise să fulguiască. La început rar, dar, pe măsură ce înaintau spre târg, a început să ningă răzbit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reciclate, revista asta m-a rupt cu totul de spital. Scriam editorialul, reportajele, cronicile teatrale și de carte. Avea și literatură, și cazuri clinice, și epigrame, și actualități medicale, și rubrică de modă, până și mica publicitate, cum numai România liberă mai avea pe vremea aia. Era emfatică, pretențioasă, o varză lansată cu pompă și petrecere. Pentru mine, petrecerea de adio. Am cunoscut la scurtă vreme biblioteci cu adevărat spectaculoase, deschise tuturor sau hiperprivate, specializate sau cu de toate pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
in deserto și cu inima la Dumnezeu, conservă încrederea că Neamul Românesc își va găsi făgașul, prin care să iasă din decădere, imitație și platitudine, îmbolnăvire, pe spirala stilizată a coloanei lui Brâncuși, a Monumentului Crucilor Înfrățite-Aiud, de unde s-a “liberat” cândva, a troițelor îngemănate suitor ale lui Ion Țuculescu, al zborului pe verticală al lui Henri Coandă și-ntr-o viteză tot a acestui deschizător român de drum comprimator de timp și a ajungerii spiritualmente ca România să se ofere
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu puterea unui spiritualism estetic” („Arta plastică românească“, în Gîndirea, anul IV, nr. 1, octombrie 1924
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alegoric, pe cînd acesta cu cele cinci prisme e complect, panoramic”), masca mobilă („este antica mască a actorilor eleni, care diferă totuși de aceea a actorilor de odinioară prin aceea că nu e fixă (...) îndepărtînd psichologic actorul de public și liberînd creatura poetică de comediant”) și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuturor lanțurile de la picioare, sfătuindu-i să se ducă spre Muntele de Foc și învățîndu-i cum să găsească drumul. Robii îl cunoșteau și nu se temeau de dânsul. Auziseră că ar fi plecat cu zeii și se lăsară cu bucurie liberați de greutatea lanțurilor, ceea ce singuri n-ar fi cutezat să facă. Dar îndemnul nu i-l ascultară. Le păru mai bine să se împrăștie spre pădure. Numai Mpunzi rămase. Marele Preot fusese văzut plimbîndu-se prin grădina palatului, singur și posomorât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arde ș-o împilă; Părea din somn că m-am trezit și te-am văzut pe patu-mi, Boțind cerșaful meu cel alb cu mâna ta gentilă; Abia al hainei tale gaz de umăru-ți se ține Și sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă Și proaspeți, albi, rotunzi și tari ei se ridic, se lasă Și ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă. La răsuflarea cald-a ta se coace-uscata gură, Se văd frumoși mărgăritari ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te-aș pune ca pe-un mărgăritar, Iar eu, eu singuratec în lumea cea pustie, "În chaos fără stele și fără de nimic, M-aș arunca - un demon - să cad o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu uita, când cineva comandă, în numele cărei dreptăți o face; și a nu uita, când cineva ascultă, virtutea sacră a celui care comandă - ce extraordinară revoluție! Este Puterea dezbărată de orice aviditate ambițioasă, de obstacole inoportune, de revoluții periculoase; este libera autoritate și respectul celui asupra căruia se exercită ea; este legea umană înnobilată de justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin ascultarea sufletelor". Iar mai departe: "Dați-ne aceste suflete transformate de spiritul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău. La școala aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei aproba fiecare vorbă a mea. Apoi a mai cerut două ginuri. Le-am sorbit tăcuți, eu foindu-mă stingherit de privirea lui adâncă, gravă. A zâmbit, într-un târziu, cu sclipiri parșive. „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a reproșat însă și că apelul său plutește în vag, că este „kitul Ikea de indignare”, că nu dă și soluții concrete. Mai radicali, cîțiva tineri români au reacționat virulent la doar cîteva ore după apariția articolului din România liberă : „Este lucru știut că stînga/socialistă/comunistă «exploatează» situațiile critice ale societății, dar nu are măsuri de îndreptare a acestora. Ca la noi, de altfel. Dacă acest socialist este așa de indignat, de ce nu îi ajută el și cei ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sosise vremea să-l elibereze, să-l redea mamei lui, pădurea. Nu degeaba lupul este considerat un simbol... simbolul pădurii ...unul fără celalalt nu se poate, lupul și pădurea sunt „una“. Dar Anuca nici nu vroia să audă... În loc să-l libereze, a fugit cu el în pădure. O zi întreagă, până noaptea târziu i-au căutat Anton și bătrânul Toma. Până la urmă... Anuca, copleșită de durere, la despărțirea de puiul de lup, după ce l-a udat cu toate lacrimile economisite până
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost marile imperii inclusiv cele coloniale. Dar pentru noi românii, a existat doar o singură cale de progres, veșnica și umilitoarea corvoadă, sub comanda altora de a ne târî spre civilizație și bunăstare, undeva pe la coada plutonului celorlalte națiuni. Europa Liberă sau Vocea Americii, nu au făcut altceva decât să ne dezinformeze și să ne prezinte ca unor copii neștiutori sistemul capitalist, ca pe unul prosper și demn. Vorbeau cu gura plină de cuvinte, despre drepturile omului, dar în cei 21
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care analfabetul care din întâmplare are bani, este văzut drept elită a societății, crima organizată, genocidul unor popoare întregi pentru a le fura bogățiile naturale, sub masca unei ipotetice democratizări făcute cu pușca, tunul și bomba. In timp ce Europa Libera era condusă de niște evrei bine instruiți, alți conaționali ai lor se ocupau în estul Europei și URSS de consolidarea comunismului. Nu a fost nici singura și nici ultima dată, când jidovimea lucra „la două capete". Când acesta le-a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chiar momentul când a spus asta În fața comisiei s-au hotărât să-l pice, dacă nu cumva chiar l-au dat afară din sală. Altfel era un băiat bun și știa să facă tot felul de meserii. Când m-am liberat eu, era șofer pe mașina comdandantului de unitate, pe urmă am aflat că trecut pe un camion. Ne-am scrirs o vreme și poate o să ne mai scriem. De la profesorul ăla al lui, omul care Îl și Îndemnase să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Casa de copii prin ’66, a venit tatăl lui și l-a luat. Nu știam noi atunci de ce trebuise tată-său să nu-l ia de acolo mai devreme. Azi putem bănui. A fost și el militar și s-a liberat de curând. Trăiește pe undeva prin Munții Apuseni și a devenit moț get-beget. Dacă nu vă mai amintiți mutra lui, poate vă aduceți aminte că v-am rugat odată să mă duceți la Stamatescu și să mă ajute să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-mă să-ți trimit scrisoarea dacă ți-am destinat-o deja ție. Te sărut lung-lung și nu mă pune să-ți scriu scrisori În duble exemplare! Plouă. Ana („Pur și simplu colind prin țară.“ „Și asta faci de când te-ai liberat din armată?“ „Nu, am fost mai Întâi pedagog la un liceu, dar mi-au pus În vedere să-mi caut de lucru aiurea pentru că n-am buletin de oraș.“ „De scenarii te mai ocupi?“, „Aproximativ.“ „Cum adică?“ „Adică, am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chiar dacă aproape fiecare pas putea Însemna o surprinză, iar noi nu reușeam s-o urmărim decât prin salturi și zig-zag-uri. Era sigur, Însă, că el avea o adevărată știință a provocării acestor salturi. „Nu mai putea fi vorba să ne liberăm curând, toată lumea vorbea de război și, ca să ne mai treacă timpul, p’ăștia care eram cei mai vechi ne-a Îmbarcat Într-o zi pe un vas și ne-a dus În aplicație pe o insulă. Aveam cu noi hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]