3,879 matches
-
mine? În tot ce fac trebuie să mă preocupe ce vor zice alții, ce impresie le produc? ― Nu, Galilei. Aș vrea, totuși, să-ți atrag atenția că, măcar în sinea noastră, trebuie să punem între Inchiziție și noi un adevăr limpede. ― Și care ar fi acest adevăr? ― Tot ce spui în legătură cu viața e corect. Numai că, din acest fapt, perfect normal, că omul ține la viața lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să fii singurul om viu între noi, pentru că ai fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut..." Multă vreme, dimineața, nu mi-am revenit cu toate că bolta cerului era perfect limpede... XLIX ― Iartă-mă că insist, chiar n-ai șovăit nici o clipă înainte de a te hotărî să abjuri, Galilei? ― Lucrurile s-au petrecut așa... În august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimțit atunci că putea urma ceva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna Iu domnu Stere, o îndemnă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ochii Stăpânului. Și ce mai priviri avea! Gheorghe a băgat de seamă. Mai la ziuă, când se încurcaseră limbile și dase o amorțeală peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rugă: - Să nu dai! Abia se potoli. Luă maiul și i-l întinse lui Paraschiv: - Încearcă și tu! Ucenicul ridică ciocanul. Era greu. Abia îl ridică deasupra capului. Când lovi capsa, nu pocni sus. Țiganca chicoti deodată cu glasul ei limpede și ascuțit. Pungașului i se ridică sângele în obraz. O privi cum râdea în lumina primăverii cu dinții ei puternici și albi, strângând din ochi și prăpădindu-se de neîndemînarea lui. Dacă n-ar fi fost acolo alde Bozoncea, ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot tăcea. Se scărpina în cap cu tocul de lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet limpede. Pungașii îl priviră mai bine. Nu era nici tânăr, nici bătrân. Părea nedormit. Sub ochi avea două pungi vinete de grăsime. Sub pielița lor subțire se zbătea sângele în niște vinișoare albastre. Vorbi târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi iau casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a vieții elegante”, iar lui Musset i se pare că vede În dandy, la 1831, un superficial, un amator de cai și câini, un egocentric fără de suflet. Ce se petrecuse În fond? Apele dandysmului francez nu erau Încă despărțite și limpezi, cum, de altfel, nu se va Întâmpla niciodată În chip radical. Iar cei care le tulbură sunt În primul rând tinerii scriitori și artiști. La 1830 plutea În aerul Parisului duhul unei duble răzvrătiri, ideologic oarecum contradictorie. Simplificând nepermis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
epocilor de decadență”. Și tot lui Baudelaire Îi aparține primul proiect de „sistematizare” a dandysmului, le Dandysme littéraire (pomenit deja), care vrea să normeze, să clasifice, să includă sau să excludă. Lucrurile nu sunt Însă nici pe departe atât de limpezi pe malurile Senei. Din nou, diferența de stil dintre continent și insulă Își spune cuvântul. În Anglia, continuitatea monarhiei, a ideologiei sale face ca, În general, dandy-i, indiferent de ce supranume poartă, să aparțină aceleiași lumi, educați fiind În aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aș putea jura. Ce știu Însă e că pe când povestea, privirea lui, făcându-se și mai adâncă, se ațintea asupra nelipsitelor inele, lung și cu duioșie, ca și cum acele pietre ar fi cuprins taina vieții lui, oglindindu-i În ghiața lor limpede și albastră toate gândurile și amintirile”. Această „foarte scurtă clipă” când s-a lăsat ispitit de ceea ce este omenesc ne lasă să Întrezărim, ca sub o subită lumină de fulger, fondul de disperare din care e plămădită Încrederea În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care cu greu i-l puteam lua în nume de rău. Nu-l știam pe Hugo decât de jumătate de oră, dar puteam deja să-mi dau seama când îi ardea buza să facă o observație; când ochii săi limpezi și grei îi întâlniră pe cei ai lui Bill, afișă o expresie suspect de impenetrabilă. Pe măsură ce Bill ne povestea despre diferitele alimente pe care le mâncase de dimineață - suc, grapefruit, mic dejun englez, cereale, pâine prăjită - în loc să remarce că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ziarul Herald de obicei. Dar era despre o sculptură a ta, nu? Un mobil ca acestea pe care le faci pentru noi. Margery Pickett își scoase ochelarii și mă privi. Avea ochii căprui deschis, cu un machiaj atent și foarte limpezi. Și mobilul ăsta a ucis un om, nu, după ce l-ai instalat? Era atârnat unde trebuia, când i-a picat cuiva în cap și l-a omorât. *** Margery Pickett era perfect îndreptățită să facă asta. Dacă aș fi fost administrator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată. Deși e îngrozitor. Întotdeauna mi-a fost extrem de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-o? zisei eu, curioasă. Ben petrecuse foarte mult timp în compania lui Philip Cantley; probabil că-l cunoștea la fel de bine ca oricare dintre noi. Da. Era pentru prima dată când privirile noastre se întâlniseră cu adevărat și-i vedeam ochii limpezi și căprui din spatele lentilelor. Ceva nu prea era în regulă cu Philip. Înainte nu-mi dădeam seama clar ce e, dar știam că e ceva. Dar crezi că... Ar cam trebui să plec, zise Hazel, ridicându-se. MM trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a aruncat o privire când a trecut pe lângă mine. Trânti ușa în urma lui. Mă simțeam de parcă mi-ar fi trântit-o în față. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" A doua zi dimineață m-am trezit cu mintea limpede, dar cu stomacul strâns ghem. După plecarea lui Hugo nu mai fusese mare lucru de spus; chiar și așa, noi, cei rămași, am mai jonglat o vreme cu seria de posibilități, fără să ajungem la vreo concluzie. În lipsa unor certitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt frumoase... Cine le-a scris? GARDIANUL: Aruncați-le, domnule... Sunt vechi... Nu se mai aplică... ARTUR: Dar sunt foarte limpezi. De ce nu se mai aplică? CĂLĂUL: Nici nu ne mai luăm după regulament, noi ne luăm după guvernator... Vă stricați ochii, domnule. E beție de cuvinte ce zice acolo... ARTUR: Uite ce zice... După fiecare execuție călăul are dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
puțin și ia-ți, tată, Mercedes”. Persoana din lateral-spatele meu nu și-a ferit Însă privirea; dimpotrivă. Era o mininonă blondă, tipul de ingenuă din teatrul scandinav sau rusesc, prevăzută cu un surâs curat și cu ochi de un albastru limpede, care mă fixau neechivoc și cordial. - Sunteți domnul Gelu Negrea, nu-i așa? mi s-a adresat sotto voce În engleză și, fără să aștepte confirmarea, a continuat: - Numele meu este Anderson. Sonia Andreson. Și, da, sunt acea Sonia Anderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
își păstra cu regularitate locul de premiant întîi. Era un băiat de care începuse să se vorbească nu numai în Vimieiro, ci chiar în Vizeu. Atât profesorii cât și colegii ghiceau, în copilandrul palid, cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar înnobilată de meditație, - un viitor stâlp al credinței și Bisericii Catolice, atât de greu încercate. Oliveira era un elev care se distingea printr-o seriozitate lipsită de pedantism. Făcea totul cu metodă. N-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel și cu un diamant (pe ale cărui fețe limpezi, dacă aș fi știut că citesc În globuri de cristal, aș fi putut vedea o odaie, oameni, lumini, copaci În ploaie - o Întreagă perioadă a vieții de emigrant, care va fi plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte și totul În jur se Întuneca; dar chiar deasupra orizontului, Într-un spațiu limpede, turcoaz, sub un strat negru, ochiul descoperea o priveliște pe care doar un neghiob ar fi confundat-o cu piesele de rezervă ale unui alt apus de soare. Aceasta ocupa o porțiune foarte mică din cerul imens și avea acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Platz, unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții Într-un oraș bine Îngrijit, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
va prelua ea inițiativa discuției, ducând-o pe tărâmul neutru al bârfelor, mai întâi literare, apoi mondenități, va vorbi mult de Nicu Ceaușescu, încă îl admira, îl socotea singurul de cert viitor politic, vom vorbi mult, lejer, plutind pe suprafața limpede a nepăsării pe care ne îndârjim s-o ținem tot mai în afund. Vom dansa poate, o voi ține în brațe, atingerea ei mă va înduioșa, mă va înfierbânta, dar fără intensitatea dorinței, genunchii atingându-se, poate o voi călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însingurată. Mi-a dat, revenirea, puterea de a mă bucura de fiecare zi, de a crede în frumusețea Lumii, de a o redescoperi mereu, chiar atunci când trăiam în neguri, în pâcle, în noroaie. Mi-a păstrat, reîntoarcerea, sufletul curat, gândurile limpezi, puterea de a nu face rău și aceea de a ierta. Sunt convins, acum, că nu mor, că nu voi muri. Doar revin, mă voi întoarce Acasă. Citesc nu dintr-o curiozitate deosebită, ci din obligațiuni de serviciu, să fișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar soarele nu reuși să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări care nici măcar nu strigau, ca și cum liniștea din jur le-ar fi strîns gîtlejul În clește, iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]