14,092 matches
-
pentru vânzarea în localul din Str. Tătărași No. 4 a unor băuturi spirtoase (rachiuri de fructe și bere). În acest document sunt cuprinse referiri la condițiile de depozitare a mărfii și la aspecte care constituiau elementele de componență structivă ale localului. Astfel, potrivit brevetului amintit, în 1950, Gheorghe N. Chirilă deținea un imobil în Strada Tătărași nr. 4 din orașul Iași construit din cărămidă și alcătuit din 2 camere de 6/6 și 5/4, iar băuturile spirtoase erau depozitate în
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era cam vechi, casa de bani o ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga pe majordom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
an, cum era și de așteptat. L-au trîntit fiindcă umbla mereu murdar și era foarte slab la carte, dar la urmă l-au primit iar la școală, fiindcă taică-su a binevoit să facă o donație importantă pentru noul local al colegiului. Martinto era la fel de simpatic și de murdar ca Înainte, dar din pricina faptului că erau În clase diferite n-au mai fost atît de apropiați unul de altul; În anul următor s-a Împrietenit cu unul năsos și alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cel care nu asculta ipso facto. Se Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un Ave Maria la culcare pentru ea, ca să poată suporta clima din Lima. Pe măicuța cea nouă o chema Mary Trinity și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea simte că nu se va putea dezlipi de el, nu se va putea lipsi de felul lui de a fi, n-ar putea trăi fără a-l vedea triumfînd, fără a-l vedea ieșind Întotdeauna treaz după bețiile de la localurile unde negrii cîntă În fața lui ca pe vremea cînd erau sclavi, pînă și ei Își dau seama cine e și Îl admiră, e un domn În toată puterea cuvîntului, oriunde s-ar afla, fie la Londra, fie la chefuri. „Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ardei iute și murături preparate de negresa Concepción de los Reyes, care robotise timp de șaptezeci de ani Într-o bucătărie din Malambito și pe care un spaniol, eu, Martin Romero, am descoperit-o și am convins-o să mărească localul, să facă un restaurant de lux pentru turiștii care se dau În vînt după mîncărurile noastre, trăiască dubla naționalitate! În curînd veți avea ocazia să savurați delicioasele gustări!... A venit În carne și oase, au adus-o cu un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intră domnul ăsta la care se uita acum Julius, un domn fără nevastă și cu doi domni exact la fel cu el, dar mai tineri, băieții lui fără Îndoială și Împreună cu ei intrară două fete care distonau puțin cu atmosfera localului, probabil că erau iubitele lor. Se instalară toți cinci, aprinseră cinci țigări și zîmbiră satisfăcuți În timp ce dădeau drumul la fum, fură acoperiți de o perdea de fum, Își schimbară poziția, mai Încercară o dată și acum fumul nu le mai intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau foarte la locul lor, simbolul bărbatului interesant și al virilității, după părerea ei. Stinse ultima țigară, coborî din MG ca să-l aștepte și să intre Împreună. Voia să bea un whisky ca să poată privi paharul În lumina palidă a localului, cu acordurile muzicii pătrunzînd printre rotocoale de fum, voia ca el să-i vorbească puțin și cu miez și ea să se Întoarcă din cînd În cînd ca să se delecteze privindu-i ceafa bronzată, Împodobită cu argint și mătase. Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar pe urmă, văzînd că senzația persistă, Înțelese Încetul cu Încetul că era mai Înalt. Intrase Într-a treia primară, era unul dintre elevii mari ai școlii, de aceea cimentul de pe jos era acum mai departe de privirile lui și localul i se părea mai mic, sînt unul dintre elevii mari. Rămăsese În ochii lui un local enorm, dar totul părea acum mai la Îndemînă, totul era mai ușor anul asta și cu toate că ferestrele erau tot uriașe, probabil cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-a treia primară, era unul dintre elevii mari ai școlii, de aceea cimentul de pe jos era acum mai departe de privirile lui și localul i se părea mai mic, sînt unul dintre elevii mari. Rămăsese În ochii lui un local enorm, dar totul părea acum mai la Îndemînă, totul era mai ușor anul asta și cu toate că ferestrele erau tot uriașe, probabil cele mai mari din cîte văzuse În viața lui, de acum Încolo n-o să se mai poată speria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd În cînd Întorcea capul ca să admire profilul lui Rosemary. Acum singurul lucru care lipsea era să meargă la madame Nanette și s-o găsească pe Sonia, trebuie să fie ea, cu toate că purta alt nume. Sonia era probabil numele pentru local. Îi strînse mîna lui Rosemary și ea se Întoarse să-l privească zîmbitoare: „Bobby, Îi spuse la ureche, sînt foarte bucuroasă că sînt iubita ta.“ „Și eu“, Îi spuse el, apropiindu-se și mai mult ca s-o sărute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să chem? Ce fată-mi plăcea? Cu care mă pot culca? Dar pentru Lester pe cine găsebe? La ce plajă te poți ducă aici? Ancón? Herradura? Las Gaviotas? El Waikiki? Ei, o să se lămurească el Încet-Încet, mai important era un local de noapte deocamdată, era trecut de unu. — Unde se poate dansa? Îl Întrebă pe Bobby. — Depinde... Mai există Freddy Solo’s? — Da. — Deschide, Îi porunci Santiago lui Abraham, care În clipa aceea ieșea din palat și trecea pe lîngă Volvo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se culcase cu o mulțime de femei la Acapulco și ultima oară cînd fusese Începuse să se plictisească de Acapulco. „Nu e nimeni“, zise Santiago, Împingînd telefonul ceva mai Încolo și apucînd paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimeni“, zise Santiago, Împingînd telefonul ceva mai Încolo și apucînd paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor și se ducea la o altă masă, Îngăduindu-i doamnei să se așeze bine de tot pe scaunul ei comod. Cha cha cha și Gloria Symphony ajungea la o altă masă și la Încă una, pier-zîndu-se apoi În capătul localului pînă ajunse În dreptul Vlăjganului, care-i strigă: „Așa, zîna mea, zi-i Înainte!“ Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine Și În timp ce spunea cha cha cha se Întorcea spre estradă azvîrlind de pe ea, rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a nenumăratelor lovituri ușoare și neîntrerupte, cu un gîdilat cumplit care o furnica făcînd să tremure frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
caz o duc mai bine decît Vlăjganul, fiindcă el n-are bazin În apartamentul lui“, Înota fără nici o grabă. N-a mai fost o noapte la fel pentru Bobby. S-au Întors la programul obișnuit, halterele, plaja, cazinoul din Ancón, localurile de noapte pentru dans. O dată sau de două ori a nutrit speranța că va gusta iarăși din deliciile acelei nopți de pomină, mai ales cînd Îl vedea pe Vlăjgan apărînd la Saratoga sau la Freddy Solo’s, dar degeaba: hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajungem. I-am spus că sunt dispus să rămânem prieteni și tot bla-bla-bla-ul care se spune în situațiile astea. Țin minte că eram în acel mo ment undeva pe lângă Schitul Măgu reanu și că mâncam niște clătite la un mic local. Ea se oprise din mâncat și se uita la furculiță. După ce-am ter minat cu discur sul meu stângaci și artificios, a tăcut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca pentru ea. „Ce-ai spus?“, am întrebat-o, uitându
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui, cât și prin viața romanescă pe care a dus-o. La Vulpea roșie toată lumea venea pentru Cris tian Vasile, așa cum Zavaidoc, altă glorie a momentului, făcea să prospere Înge rașul, faimosul local al Vio ricăi Athanasiu. Cei doi mari nu se iubeau. Za vaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună, vorbiră ore-n șir (ce-și spuseseră nu vom ști nici odată), se apucară de mână
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mă duc să-ți cumpăr cartea aia nenorocită. Se apropie de cercul de bărbați și le umplu ceștile de cafea. Flirtau cu ea fără pic de rușine, glumind pe seama vaselor ei fierbinți, fără fund. Aceleași glume de care erau pline localurile din Long Island, glume pe care Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui ținut. Ea se aplecă spre grupul de bărbați și începură să discute cu toții, cu voce scăzută. Despre el, cu siguranță. Specia extraterestră. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sunt plecat. În Nebraska. N-am... —Dumnezeu să te aibă în pază. Cum e acolo, tot mai comunică prin semnale de fum? — Nu, sunt sigur că au... Doar că n-am... —Gerald. De ce vorbești în șoaptă? — Păi, sunt într-un local. Privi în jur. Nimeni din restaurant nu se uita la el. Nici n-aveau de ce. —Gerald Weber! îl interpelă celălalt, afectuos, dar nemilos. Nu mă suni la ora asta doar ca să mă întrebi cum merg treburile? — Păi, nu chiar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care nu știi. Ar trebui să facem niște teste. Lui Mark și prietenilor lui le plăcea la nebunie să conducă peste șaptezeci de kilometri pentru aceeași carne nenorocită de vită pe care ar fi găsit-o într-o grămadă de localuri de lângă Kearney. Karin nu înțelesese niciodată ce avea Farmer’s Daughter atât de special, dar de data asta perspectiva drumului o bucura. Mark, ostatic, avea să stea lângă ea, adâncit în gânduri, mai bine de o oră. Așezat în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe locul unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș și bucăți de unelte agricole ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta, insistă Mark, odată ajunși în separeul lor. Nu știu. E refăcut. Înainte era mai nou. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]