4,594 matches
-
1749, imediat după înființarea orașului Alexandria, Virginia de-a lungul râului Potomac, George, în vârstă de 17 ani a fost numit primul topografist al ținutului nou creat Culpeper County, Virginia în interiorul coloniei. Fără îndoială, această numire i se datorează intervenției Lordului Fairfax și a vărului acestuia William Fairfax of Belvoir, arendaș și membru în Consiliul Guvernatorului.Urmasul unei familii de aristocrati englezi emigrati in America,G Washington a fost unul dintre cei mai bogati plantatori.Alaturi de Jefferson el a reprezentat
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
în Italia și Grecia au alimentat interesul, devenit aproape isterie, pentru aceste civilizații vechi, în mod special în Marea Britanie și Germania. În consecință, relațiile pederaste au revenit la modă în opera, dar și în viața artiștilor. În poezie:Walt Whitman, Lord Byron, Paul Verlaine, Johann Wolfgang von Goethe În literatură: Oscar Wilde În arta plastică: Henry Scott Tuke În arta fotografică: Wilhelm von Gloeden. Dragostea pederastă a fost însă și subiect al creației artiștilor care nu erau adepții acestei practici, astfel
Pederastie () [Corola-website/Science/298039_a_299368]
-
încă îl jelea pe prințul Albert așa că doamnelor li s-a interzis să poarte gri, liliachiu și mov. Cuplul a fost văzut în luna de miere la casa Osborne pe insula Wight de către școlarii de la colegiul Eton. printre care și lordul Randolph Churchill. Până la sfârșitul anului următor tatăl Alexandrei a urcat pe tronul Danemarcei, fratele ei George a devenit rege al Greciei, iar sora sa Dagmar s-a logodit cu Țareviciul Rusiei, iar Alexandra a născut primul ei copil. Ascensiunea tatălui
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
mutat din Palatul Buckingham în Casa Marlborough, dar și-a menținut în posesie reședința de la Sandringham. În ciuda viziunilor personale ea a suportat decizia regelui de a ajuta forțarea legii să treacă prin Parlament la cererea Primului-ministru, dar împotrivă dorințelor Camerei Lorzilor când petrecerea reformei a câștigat electoratul pentru Camera Comunelor. Nu a participat la încoronarea fiului ei în 1911 deoarece nu era obișnuit ca o regină încoronată să participe la încoronarea altui rege sau regine însă a și-a continuat acțiunile
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
ani de domnie, cu festivități care au avut loc în întreg Imperiul Britanic. În discursul său de atunci, George i-a adus un omagiu public soției sale. George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936, după ce medicul său, Lordul Dawson de Penn, i-a făcut o injecție cu morfină și cocaină care este posibil să-i fi grăbit decesul. Fiul său cel mare, Eduard, Prinț de Wales, a devenit regele Eduard al VIII-lea. Din acest moment Mary a
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
celui de-Al Doilea Război Mondial, George al VI-lea a dorit ca mama sa să plece din Londra. Deși era reticentă, Mary a acceptat să locuiască în Gloucestershire, cu nepoata ei, Mary Somerset, Ducesă de Beaufort, fiica fratelui ei, Lordul Cambridge. În 1942, fiul ei mai mic, Prințul George, Duce de Kent, a fost ucis într-un accident aviatic în timp ce era în misiune. Regina Mary s-a întors la Londra în iunie 1945, după terminarea războiului. În 1952 a murit
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
-lea al Angliei) și a primei soții a acestuia, Lady Anne Hyde. Fratele tatălui ei a fost regele Carol al II-lea al Angliei care a domnit pestre trei regate: Anglia, Scoția și Irlanda iar mama ei a fost fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași împreună cu arhiepiscopul de Canterbury Gilbert Sheldon și Ducesa de Monmouth. Ducele și Ducesa de
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
whigi" pentru că sprijineau politica lui europeană, s-au dovedit mai toleranți în chestiunile religioase decât adversarii lor și erau străini de orice iacobitism. Anna a fost insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost numit cavaler al Ordinului Jartierei și a primit rangul de
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
religioase decât adversarii lor și erau străini de orice iacobitism. Anna a fost insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost numit cavaler al Ordinului Jartierei și a primit rangul de duce. Deși Ducesa de Marlborough a acceptat binefacerea pe care afecțiunea reginei o
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
războiului de succesiune din Spania - au căpătat o influență mult mai mare după ce Ducele de Marlborough a obținut o mare victorie în Bătălia de la Blenheim în 1704. Aproape toți tory au fost înlăturați de la ministere. Deși formal șeful guvernului era Lordul Godolphin, puterea era de fapt deținută de Ducele de Marlborough și de cei doi secretari de stat (Charles Spencer, al 3-lea Conte de Sunderland și Robert Harley).
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
unui discurs al Tronului, care era necesar înainte ca Parlamentul să poată proceda la orice dezbateri sau voturi. Discursul era rostit în mod normal de către rege, dar el putea fi, de asemenea, rostit de către reprezentanți regali cunoscuți sub numele de Lorzi Comisari; nici un document nu permitea Lorzilor Comisari să acționeze cu excepția cazului în care se aplica marele sigiliu. Sigiliul nu putea fi aplicat în mod legal, fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
necesar înainte ca Parlamentul să poată proceda la orice dezbateri sau voturi. Discursul era rostit în mod normal de către rege, dar el putea fi, de asemenea, rostit de către reprezentanți regali cunoscuți sub numele de Lorzi Comisari; nici un document nu permitea Lorzilor Comisari să acționeze cu excepția cazului în care se aplica marele sigiliu. Sigiliul nu putea fi aplicat în mod legal, fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
document nu permitea Lorzilor Comisari să acționeze cu excepția cazului în care se aplica marele sigiliu. Sigiliul nu putea fi aplicat în mod legal, fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice sigiliul fără consimțământul regelui. Această ficțiune juridică a fost denunțată de către Edmund Burke ca o "minciună evidentă", ca o "absurditate palpabilă", și chiar ca un "fals, înșelăciune". Fratele Prințului de Wales, Ducele de York, a descris planul
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
că o astfel de schemă a fost necesară pentru a menține un guvern eficient. În consecință, la 3 februarie 1789, la mai mult de două luni după ce a fost convocat, Parlamentul a fost deschisă oficial de către un "ilegal" grup de Lorzi Comisari. Regele a declarat retroactiv, că instrumentul de autorizare a Lorzilor Comisari de a acționa a fost valabil. Datoriile Prințului de Wales au continuat să crească iar tatăl său a refuzat să-l ajute dacă nu acceptă căsătoria cu verișoara
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
un guvern eficient. În consecință, la 3 februarie 1789, la mai mult de două luni după ce a fost convocat, Parlamentul a fost deschisă oficial de către un "ilegal" grup de Lorzi Comisari. Regele a declarat retroactiv, că instrumentul de autorizare a Lorzilor Comisari de a acționa a fost valabil. Datoriile Prințului de Wales au continuat să crească iar tatăl său a refuzat să-l ajute dacă nu acceptă căsătoria cu verișoara sa, Caroline de Braunschweig. În 1795, Prințul acceptă și la 8
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
cenușie"), tatăl lui Eduard, Duce de York, i-a dirijat pe Lancasteri în prima bătălie de la St. Alban pe 22 mai 1455. În această luptă, au fost uciși mai mulți membrii Lancaster, inclusiv Edmund Duce de Somerser, Henric Percy și Lordul Clifford. În plus, fiul lui Somerset, Henric Beaufort Conte de Devon și Buckingham, au fost răniți grav. Aceasta a fost prima bătălie a conflictului care a devenit cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze. Afirmația Ducelui de York asupra
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
1469. În acest moment, Eduard nu a căutat să-i distrugă pe Warwick și pe George, ci a căutat loc de reconciliere. Cu toate acestea, atunci când a izbucnit un conflict privat în Lincolnshire, între Sir Thomas Burgh din Gainesville și Lordul de Welles, în martie 1470, Warwick și George au ales această ocazie pentru a se răzvrăti împotriva lui Eduard. Revolta împotriva regelui a fost învinsă și Warwick a fost nevoit să fugă în Franța pe 1 mai 1470. Acolo, acesta
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
raiduri au fost executate în special împotriva orașelor chinezești precum Shanghai, Wuhan sau Chonging, în perioada 1938 - 1943. Bombardamentele teroriste asupra orașelor Nanjing și Canton de pe 22 - 23 septembrie 1937 a dus la condamnarea publică a Japoniei în cadrul Ligii Națiunilor. Lordul Cranborne, subsecretarul de stat al Ministerului Afacerilor Externe britanic, și-a exprimat indignarea cu privire la aceste bombardamente declarând: „Cuvintele nu pot exprima sentimentele de profundă oroare cu care au fost primite veștile despre aceste raiduri de către întreaga lume civilizată. Ele au
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
văzut vreodată în film. Pentru cei care nu stiu primele părți, regizorul le aduce aminte ce s-a întâmplat cu Frăția Inelului. Forțele lui Sauron au atacat capitala Gondor din Minas Tirith în asediul suprem asupra omenirii. Păzit de un lord slăbit, regatul odinioară măreț nu a avut niciodată nevoie mai mare de un rege. Dar Aragorn trebuie să găsească puterea de a înfrunta destinul de care a fugit toată viața. Membrii Frăției se strâng laolaltă pentru a da cea mai
Stăpânul Inelelor (serie de filme) () [Corola-website/Science/312666_a_313995]
-
care interlopii colectează banii precum cea a sosirii lui Ureche în pivniță pentru a aduna sumele strânse din furat și cerșit sau cea a „tributului” dat din lustruit, filmată în fața Bisericii Stavropoleos. Unii copii manifestă înclinații către lumea infracțională precum „Lordul”, care aduce sumele cele mai mari de bani și al cărui vis este să devină milionar. Alți copii nu agreează această lume; este vorba de „Savantul”, un copil bun la învățătură care trăiește din ajutoarele oferite de colegii de serviciu
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
apară ca martor în instanță pentru a doua oară când unul dintre jucători a intentat proces de calomnie celorlalți jucători care l-ar fi acuzat că a înșelat. În același an, Eduard a fost implicat într-un conflict personal cu Lordul Charles Beresford care l-a amenințat că va dezvălui presei detalii din viața privată a lui Eduard, ca protest împotriva amestecului prințului în aventura cu Contesa de Warwick. Prietenia dintre cei doi bărbați a fost stricată iremediabil iar amărăciunea lor
Eduard al VII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312662_a_313991]
-
Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze și sfârșitul dinastiei Plantagenet. După moartea fratelui său regele Eduard al IV-lea, Richard a domnit ca regent pentru fiul lui Eduard o scurtă perioadă de timp, cu titlul de Lord Protector apoi și-a închis nepoții (Eduard și Richard) în Turul Londrei și a fost încoronat la 6 iulie 1483. A murit pe câmpul de luptă în Bătălia de la Bosworth și rămășițele sale s-au pierdut timp de peste cinci secole
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
Angliei. În noiembrie, l-a înlocuit pe William Hasting, primul Baron Hasting, în calitate de șef al justiției din nordul Țării Galilor. În anul următor, a fost numit Șambelan al Țării Galilor. Pe 18 mai 1471, Richard a fost numit Mare Șambelan și Mare Lord Amiral al Angliei. Au urmat și alte poziții precum Locotenent al Nordului și Comandantul Șef împotriva scoțienilor. Două luni mai târziu, pe 14 iulie, el a câștigat conducerea cetății Sheriff Hutton și Middleham în Yorkshire și Penrith în Cumberland, care
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
acesta era foarte apreciat. Eduard al IV-lea a înființat Consiliul de Nord ca organ administrativ în 1472, pentru a îmbunătăți controlul guvernamental și de prosperitate economică și de a beneficia întregul nord al Angliei. Richard a servit ca primul Lord Președinte din 1472 până la data aderării sale la tron. La aderarea sa, l-a făcut pe nepotul său, John de Pole Conte de Lincoln, președinte și l-a instituționalizat în mod oficial la randul de Consiliu Regal. La decesul lui
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
premieră, rolurile principale au fost interpretate de Ion Dacian (Edmond Kean), Adriana Codreanu (Floria), Cleopatra Melidoneanu (Anna Damby), Valli Niculescu (Sibyl), George Hazgan (Pistol), Bimbo Mărculescu (Solomon), Gabriel Gheorghiu (Bob), Tiberiu Simionescu (Koefeld), Toni Buiacici (Printul de Galles), N.Ionescu-Dodo (Lord Mewill). Lucrarea a fost constant menținută cu mare succes în repertoriul teatrului timp șapte stagiuni iar de-a lungul anilor au mai interpretat respectivele roluri marii artiști ai teatrului precum Valeria Rădulescu, Lilli Dușescu, Ștefi Pârvulescu, Marica Munteanu, Mireille Constantinescu
Soarele Londrei () [Corola-website/Science/312720_a_314049]