6,186 matches
-
casă, fiecare ungher. Aș încerca să refac pe pânză întregul miragiu. Și pe cei câțiva oameni de aici. Nimic nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de mult culorile sumbre. Fiecare tablou va trebui să plângă. La Balcic, grație, capriciu, prea multe podoabe adunate. Aici numai câteva linii dure, ca și cum adevărurile esențiale se exprimă simplu, fără contorsiuni. Dar în timp ce la Balcic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decembrie 2003 Ca acasă, nu-i oriunde, Poți de-a dura să te dai Chiar de-n valuri ori în unde Vine-amorul cu alai. 31 decembrie 2003 VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ Ce strașnic este gândul Cu dorul de etern! Dar lutul slab, blamându-l, Îl ține subaltern. O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
omul care-n vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-un miracol nu va fi Chiar de-o cere să se-amâne, Ceasul dat spre-a se jertfi. De sămânța este bună, Nu se prinde-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Eu n-am știut a da un rost La ce-am primit cu carul. Acum, din cel mai nobil post, Mi se retrage harul. Și, spre liniștea eternă, Eul a pornit timid; Visul a ajuns în bernă, Versul este invalid. Lutul doar rămas în cale E-ngrozit la gândul trist Că de sub negre mantale Va sluji un ceramist. Astfel voi ajunge mâine Oală mare sau ulcea Să duc apă pentru pâine Celui pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ținem seama de toate elementele sale, înțelegem de ce anume consacrarea unui teritoriu echivalează cu cosmicizarea lui. Într-adevăr, înălțarea unui altar în cinstea lui Agni nu este altceva decât reproducerea, la scară microcosmică, a Creației. Apa în care se înmoaie lutul este asimilată Apei primordiale; lutul din care se face temelia altarului reprezintă Pământul; pereții laterali reprezintă Atmosfera și așa mai departe. Construcția este însoțită de rostirea unor cuvinte care arată limpede care anume din regiunile cosmice este creată (Shatapatha Brahma1a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sale, înțelegem de ce anume consacrarea unui teritoriu echivalează cu cosmicizarea lui. Într-adevăr, înălțarea unui altar în cinstea lui Agni nu este altceva decât reproducerea, la scară microcosmică, a Creației. Apa în care se înmoaie lutul este asimilată Apei primordiale; lutul din care se face temelia altarului reprezintă Pământul; pereții laterali reprezintă Atmosfera și așa mai departe. Construcția este însoțită de rostirea unor cuvinte care arată limpede care anume din regiunile cosmice este creată (Shatapatha Brahma1a, I, IX, 2, 29 etc.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfios fața, din spatele păturii învolburate de nori. Audbert se întoarse în casă aproape imediat cu plosca de hidromel și umplu paharul de lemn al femeii, cornul său gol, pe care îl luase din traista atârnată de șa, și cănile de lut pe care, între timp, cei patru huni le desprinseseră de la centură, unde le purtau după obiceiul neamului lor. Odolgan întrebă pentru cine să închine. — Pentru cine ne îndrăgește! propuse Audbert, ridicând cornul plin și străduindu-se să se arate degajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au intrat ceva mai înainte. Brusc, se ridică. — Acum trebuie să plec, spuse. Ești sigur că nu vrei să mănânci? — Cred că n-aș putea înghiți nimic acum. Mai târziu, poate. Lidania încuviință. îi întinse fetei un vas mic de lut: — Pune-i unsoarea asta pe gât și pe celelalte vânătăi. Ceva tot o să-i facă. întorcându-se din nou spre Sebastianus, îl salută: — Mâine dimineață vin să mai văd ce faci și o să-ți aduc de mâncare; Mandzuk a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vacă, gol pe dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lipseau nici friptura, nici sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În care timpul curgea tumultos, amestecând de-a valma oameni și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
astfel, În tăcere, Încercase să Îi transmită un mesaj, să Îi insufle putere. Dar, după cum s-a dovedit ulterior, o pregătise pentru moarte fără s-o Împărtășească. Ea fusese omorâtă, el nu. Ea absolvise cursul, el nu. Groapa se adâncise, lutul și pietrele Poloniei, locul lor de naștere, se căscaseră. El tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o farfurie de argint pe masa unui sălbatic dintr-un trib amazonian. Acum zice că s-a dus să doarmă puțin. (N-a dormit bine azi-noapte.) Dar îmi dau seama, după scârțâiturile podelei de deasupra capului meu, că lucrează în lut în camera nepoatei ei. Se duce de multe ori acolo după-amiezile. A fost camera ei atunci când era mică, se pare. Stă ore întregi și se joacă cu jucăriile fetiței - aranjează sticluțele cu sclipici și lipici din seturile de artă, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o mică discuție despre ce era olăritul - acel prim impuls creativ pe care îl reprezenta și rolul important pe care îl jucase la începutul civilizațiilor. După asta, avea de gând să-i lase pe copii să se joace puțin cu lutul. Le-ar fi cerut să facă un bol - orice fel de bol ar fi vrut ei - și indiferent ce ar fi produs, ea ar fi ars obiectul în cuptor, ca să fie gata pentru ora următoare. Când a sunat clopoțelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de chiulangii, când a trecut pe lângă pavilionul de arte și a auzit din atelierul Shebei ceva ce semăna cu o răscoală. Când a intrat să vadă ce se întâmplă, a găsit atelierul fierbând. Toată clasa a opta se bătea cu lut. Câțiva dintre băieți erau dezbrăcați până la brâu. Doi dintre ei erau gata să dărâme cuptorul. Samuel a găsit-o pe Sheba ghemuită în spatele catedrei, în lacrimi. În zece ani de profesorat, n-am mai văzut așa ceva, a povestit el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
repede. Exact. Te dă peste cap, aveți dreptate. Apoi s-a pregătit să plece. Sheba i-a spus că poate să treacă și să-i aducă desene oricând. — Poate data viitoare când vii o să avem răgazul să facem ceva cu lut. Connolly a dat din cap, dar n-a mai zis nimic și Sheba s-a temut să nu fi întrecut măsura. Cum Connolly n-a apărut nici marți, nici miercuri, nici joi, Sheba a tras concluzia că într-adevăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ce ar putea să atragă mai mult cumpărătorul. Mult timp însă, Sheba n-a observat nimic din toate astea. Nu i-a trecut prin cap că vorbele de duh școlărești spuse de Connolly sau pasiunea lui pentru cuptorul de ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să facă curat în clasă, iar Sheba a acceptat oferta. Până la urmă băiatul își ceruse scuze, și-a spus ea; ar fi copilăresc din partea ei să țină supărarea. Connolly continua să dea tururi de clasă, adunând bucăți de hârtie și lut cu un zel impresionant. Când curățenia a fost gata, el s-a așezat la biroul ei și a început să se uite într-un album de Manet. Sheba l-a orientat înspre o reproducere pe două pagini a tabloului Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dimineața asta. N-a mâncat mai nimic și imediat s-a ridicat și s-a închis în dormitor „să lucreze“. În ultimul timp se plânge că îi lipsește atelierul ei, așa că ieri am adus în casă un sac enorm cu lut de modelat pentru ea. La început a făcut mutre, deși aproape îmi rupsesem spatele cărându-l în și din mașină. Se pare că nu e exact materialul cu care e ea obișnuită să lucreze. Când a ieșit din camera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici de hârtie, bucăți de lut și haine murdare. O conservă de fasole mâncată pe jumătate era pe jos, în mijlocul camerei. Sheba lăsase fereastra deschisă în timpul nopții, plouase și covorul lângă geam era inundat. Am găsit și manuscrisul. Îl lăsase pe masă. Tocmai începusem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]