10,420 matches
-
are FLORI, covorul nu e plantă. Cu toate că perseverența dă întotdeauna ROADE, ea nu e pom.Toată lumea știe că munca este IZVORUL bunăstării, dar cine și-a umplut ulciorul din răcoarea ei fierbinte? Deși vecinul, într-o stare de iritare, își mângâie vecinul cu eticheta unui animal de tracțiune, s-a dus vreodată să-i pună hățurile și să-i dea o strachină de grăunțe?De multe ori lăsăm lucrurile BALTĂ. Am pescuit vreodată în ea?A pus cineva JUGUL otoman pe
CE NOROC! de JANET NICĂ în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356992_a_358321]
-
întoarcă de sărbători din străinătate. Și într-adevăr, dimineața, se trezește în brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea darului lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama ale cărei mâini sunt foarte frumoase. Dar în același timp, i se nasc întrebări nechemate în minte: de ce oamenii fac atâta rău cu aceleași mâini cu care
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama ale cărei mâini sunt foarte frumoase. Dar în același timp, i se nasc întrebări nechemate în minte: de ce oamenii fac atâta rău cu aceleași mâini cu care mângâie? Și tot la mămica ei află răspunsul: „Mama fu surprinsă de întrebare. Stătu puțin pe gânduri, apoi începu să povestească: ,,Când Dumnezeu a făcut omul, a stat mai mult timp atunci când i-a modelat mâinile. I-a făcut cele cinci
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
mai colindă Vă-nalț la rang de talisman Căci am de partea mea norocul Eu care-n fiecare an Pierdeam la roata vieții jocul Mă uit și parcă-mi vine-a râde Că-n jur, e-atâta sărăcie Și vă mângâi adesea. Ci e un timp sordid de trai. Și hâd e Și vă implor pe fiecare Să-mi creșteți voi măcar prestanța Cînd judeca-mă-va instanța Lumii acestea bârfitoare! V-am dat cu seu, vă dau cu Gladys De parcă
FRUMOASE GHETE DE BOVINE de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356549_a_357878]
-
catarg de disperare Face pasărea să zboare De pe un copac nedemn Vino muză și veghează Turnul meu de ametist Te-am visat. Am plâns. Sunt trist N-am o inimă vitează! Te-am visat și tot mai cred Că mă mângâiai dormind Floare albă de pe grind, Ca iubirea lui Tancred Vino rază de argint Ca regina suverană Pune-mi tu balsam pe rană Și pe lacrimi, un alint Vino frunză de omăt În chilia mea stingher Cu petalele-ți de ger
DRAGĂ MUZĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356570_a_357899]
-
trecând prin rădăcini. Colinele-mi tot pleacă-ncet spre tine În sclipitoare fluvii de argint, Jivinele tot rod amurg din mine Remodelând statui de hiacint. Te văd acum scăldată-n praf de lună Prin valea înserărilor din cânt, Și îți mângâi cu gândul meu jivină Trup violin de hiacint și vânt. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: amurg hiacint / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de
AMURG HIACINT de LEONID IACOB în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356577_a_357906]
-
eu la tine, nu am trecut printr-o asemenea experiență. De ce acum?” Parcă niciodată nu pusesem întrebarea: “De ce acum? Ce să fie?” Chiar că nu vedeam nici o ieșire, nici o soluție la toată chestia asta. Dar Dumnezeu era cel care mă mângâia, în tot necazul acesta, și îmi spunea foarte clar: „Nu te încrede în om, ci încrede-te în Mine! De la Mine îți va veni vindecarea!” Citeam dar nu înțelegeam. Aveam nevoie de încurajare de la soțul meu, de la prieteni, de la părinți
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356557_a_357886]
-
să semăn iertare- Unde există îndoială, să semăn credință- Unde există disperare, să semăn speranță- Unde există întuneric, să semăn lumină- Unde există tristețe, să semăn bucurie. O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult Să fiu mângâiat, cât eu să mângâi pe alții Să fiu înțeles, cât eu să înțeleg pe alții Să fiu iubit, cât eu să iubesc pe alții. Pentru că, Atunci când dăm, primim, Atunci când iertăm, suntem iertați, Iar atunci când murim, Ne naștem pentru viața eternă
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
există îndoială, să semăn credință- Unde există disperare, să semăn speranță- Unde există întuneric, să semăn lumină- Unde există tristețe, să semăn bucurie. O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult Să fiu mângâiat, cât eu să mângâi pe alții Să fiu înțeles, cât eu să înțeleg pe alții Să fiu iubit, cât eu să iubesc pe alții. Pentru că, Atunci când dăm, primim, Atunci când iertăm, suntem iertați, Iar atunci când murim, Ne naștem pentru viața eternă. Sau poate Sfântul Francisc
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ARBORI DE AER Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aer tăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat ucenicia mângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azi ca o liniște în pântecul pieptului a început să bată vântul în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]
-
doamnă e podoabă a naturii În orice anotimp, și chiar în toamnă. Transpune armonia uverturii Ca fumul nestatornic ce îndeamnă O fantezie însă și înseamnă Impuls al amăgirii aventurii. Ci poleiește luna cald porticul, Risipă face și de fantezie - Cum mângâie o adiere spicul. Îngână noaptea boare argintie, Ușor în tresărirea lui, Ciricul ... Iar clipa fredonează castanie. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Truveră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TRUVERĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356642_a_357971]
-
viețuitoarele până târziu în noapte, sub privirea îngaduitoare și bucuroasă a spiritului pădurii. Neobosiți, se rugau să-i mai lase puțin în compania celorlalți copii. - Este târziu! Nu avem ingăduința, să depășim miezul nopții. Au aplecat privirile triști. Spiritul îi mângâie: - Nu fiți necăjiți! În fiecare an ne vom întâlni! Plângeau și mână în mână se îndreptară spre căsuța lui Peter Pan. El văzu lacrimile din ochii fetei. Încercă, să o înveselească: - Uite, căsuța din copac e locul meu secret. Îl
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
Nu te voi părăsi! - Am fost în oglindă..eu...fetița ...băiețelul...murmura pierduta in privirea lui. O sărută tandru, cu toată dragostea si pasiunea pentru ea. El știa. - Suntem așteptați, sopti ea. Mâinile lui îi explorau trupul și degetele îi mângâiau pielea netedă, înfiorând-o. Se lăsă condusă in lumea fierbinte a pasiunii fără margini. Îl îmbrățișă, dezmierdată de omul care-i oferea dragoste și senzații nebănuite. - Te aștept dintotdeauna! îi murmura la ureche, umplându-i trupul de fiori. Se contopeau
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
Bunico, vreau și eu să-mi fac unul, să fie numai al meu, să-l am când o să fiu și eu bunică, așa ca tine. - Draga lui buni, o să îl faci când vei fi la școală, spuse aceasta zâmbind și mângâind-o pe frunte. O să ai tot timpul din lume! Haide, servește niște prăjiturele. Alexia înfulecă repede câteva, nerăbdătoare să vadă insectarul tatălui ei. - Uite aici, sunt fluturi pe care i-am prins împreună cu tatăl tău când mergeam să adunăm plante
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
uitate pe tarabe Și plâng de mila celor șapte vite slabe Iar seara dorm sub câte-un felinar Simunuri taie lung sahare De care nu te mai ferești Lumina cade oblic prin ferești Pe tapiserii de vechi Buhare Geana nopții mângâie fragile Ciutele de porțelan străbătând lanul Pe care le privește castelanul Cu-o lacrimă albastră în pupile Vom porni de mâine înspre pol Ca mesageri din neștiute Urse Misterul dimineților parcurse Să-l îngropăm în ultimul atol Femei cu neștiute
MĂ MIŞC PRIN MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356673_a_358002]
-
fierbinte-ncerc s-ascund. Lumina zilei scade adesea neștiut, în noapte gândurile-mi se cufundă, și-aș vrea să știi că până nu demult, nutream în taină-o dragoste profundă. Aș fi trecut peste orice hotare, să pot să-ți mângâi păru-ncărunțit, n-aș vrea să afli niciodat cât doare, nici cât de greu mă-ndrept spre asfințit. Închise-s toate drumurile spre tine, cu timpul și cu anii mei nu pot lupta, te voi păstra mereu în amintire, iar
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
tine. Și amintirile ce ți-am lăsat, frumoase, pline de zâmbet și de voioșie Sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viața ce mi-ai dat cu bucurie! În clipe grele, de melancolie, când străzile îți par pustii Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi. Referință Bibliografică: Am fost... / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate
AM FOST... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356699_a_358028]
-
zâmbet și de voioșie Sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viața ce mi-ai dat cu bucurie! În clipe grele, de melancolie, când străzile îți par pustii Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi. Referință Bibliografică: Am fost... / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AM FOST... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356699_a_358028]
-
bronz, chipul lui Gib, aci găsindu-și locul drept și meritat, aducându-ne astfel un sfânt fior de eternitate. Gib nu este singur, el trăiește în noi, e nespus de viu, prin amintiri de lumină, iar luna, stelele îi vor mângâia fruntea mereu și peste el nu va ninge uitarea“ (Ion M. Negreanu- profesor nonagenar, drăgășănean, la dezvelirea bustului pe 10 mai 1997) Emil Istocescu Referință Bibliografică: Comemorare -GIB I.MIHĂESCU-76 de ani de la / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
COMEMORARE -GIB I.MIHĂESCU-76 DE ANI DE LA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356694_a_358023]
-
pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde el strânge-n brațe trupul, iubitei lui plăpânde și ocrotiți de valuri, și-n a iubirii mreje nu-i nimeni să-i despartă, ori să îi deranjeze... El in brațe o cuprinde, mângâiat usor de valuri el în ploaie de săruturi o aduce lin pe maluri și în iarba care plânge, el o culcă-ncetișor trupul lor devine unul, îi curg lacrimi lui Amor când privind din ceruri-nalte și văzând cum fata geme
POVESTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356730_a_358059]
-
soțiorul, s-au urcat într-un taxi și au plecat amîndoi acasă iar Adelina se ridicase pe vîrfurile picioarelor și îl strîngea în brațe pe bărbatul viguros, de care simțea că se îndrăgostise cu disperare, și îi săruta buzele, îi mîngîia obrajii și ochii și mai avea puțin pînă să plîngă și ea de fericire, zicîndu-și că aceste clipe poate nu i le va mai da Dumnezeu niciodată și, cîte or fi, multe sau puține, ea trebuia să se bucure de
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de cocor? Doar ea mă urmărea cu gândul Când intrasem cu totul în cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Briză să fiu, s-o mângâi, să fiu vânt. Bucuria începutului de ziuă Liniștea călărește pe mânzul negru al dimineții Care n-a deschis încă pleoapele zorilor, Doar melcul dintr-o glastră cu flori dă vieții Noul sens începutului, nuanțelor, culorilor... Pe ici, pe colo, mai
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
să mi l imaginez din nou ... Credeți mă! s a rugat cu voce tânguitoare, Iuliana. Comisarul Olaru a liniștit o cu privirea în timp ce s a ridicat de pe scaun și s a așezat, încet și grijuliu, pe marginea patului. I a mângâiat cu blândețe fruntea și mâna de care erau prinse tuburile cu perfuzie. După o pauză lungă, simțindu i pulsul cum intră în normal, aproape că i a șoptit rugător: - Iuliana, fetiță scumpă, numai dacă vrei tu, dacă poți ... aș vrea
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
adresat comisarul Silviei, în timp ce se apropia de pat. Iar tu, Iuliana, să fii pregătită să l recunoști și să l acuzi, ne am înțeles? Așa, să fii cuminte și ne mai întâlnim, a adăugat el, zâmbindu i în timp ce i a mângâiat mâna nebandajată cu blândețe. Procurorul și a luat geanta de pe patul de alături, ofițerul de poliție le a salutat pe femei cu o ușoară înclinare a capului și, amândoi, s au îndreptat cu mare grabă spre ușă. Plânsul și vorbele
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
Ne-nsurat, duce codoiul, Dar cu ,,paru-n” noi, nu dă!. Inspectează, calm și rece, Precum vine, așa pleacă. Bucuros că timpul trece, Stă în offis ziua-ntreagă, Butonând-calculatorul, Nici nu îi auzi gurița, Pe el nu-l usucă dorul, Îl mângâie ,,Veverița”. Cum apare-l ia la roată, El se-nvârte-n jurul ei Și cu jeepu-ngrabă pleacă, Spunând blând: ,,Oke! oke!. . . Precum albă ca zăpada, (Veverița) La toate știe cusurul, Dar mereu zbârlește coada, Când apare. . .,,Lupu suru”. . Lupu suru-i
HAZ DE NECAZ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355063_a_356392]