4,645 matches
-
să creadă c-au învins, Dacă insistă, n-ai ce face, Mă vor face să nu accept promovarea, trebuie doar să găsesc un motiv să conving Centrul, Mă îndoiesc că vei găsi. Stăteau pe pat, se puteau atinge, dar momentul mângâierilor a trecut, în aparență e la fel de departe ca vemea sărutărilor de mâini și a reverenței, sau chiar de acea clipă când două mâini de bărbat au fost sărutate, și pe dată strânse la pieptul femeii. Marçal spuse, Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce-au fost, iar celorlalți n-are cine să le explice ce vor fi, Nu e ușor de înțeles, Nici eu nu înțeleg, așa mi-a venit, nu da importanță, Să mergem la culcare. Se dezbrăcară și se culcară. Momentul mângâierilor se întoarse din nou în cameră, ceru iertare c-a întârziat atât pe afară, Nu găseam drumul, se scuză, și, deodată, cum se întâmplă uneori, deveni etern. Un sfert de oră mai târziu, când trupurile erau încă înlănțuite, Marta șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el, cu genunchii ușor îndoiți. Partea inferioară a cămășii de noapte i se răsucise până la brâu, albeața pântecelui abia se putea distinge în penumbră, dispărând complet în zona întunecată a pubisului. Marçal lăsă să cadă cuverturile și înțelese că momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese în cameră, neclintit toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat locul primului ei cuib, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
locul primului ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit ce dorea, dar i-au făcut pe plac. Cipriano Algor deja ieșise din casă. Dormise prost întrebându-se dacă azi va primi răspunsul șefului departamentului de achiziții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
costurile, evaluând sacrificiile. Dușmanii care trebuie supuși sunt aceste șase păpuși, pe jumătate serioase, pe jumătate grotești, făcute din hârtie colorată, vor trebui forțate să se predea folosind armele lutului și apei, lemnului și ghipsului, vopselelor și focului, și prin mângâierea neobosită a mâinilor, care nu sunt necesare numai pentru a iubi. Atunci Cipriano Algor spuse, Trebuie să fim atenți să facem mulajul doar din două bucăți, dacă ar fi trei ne-am complica munca, Cred că două vor ajunge, păpușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în mână decât două pe gard, altele și altele, și toate spunând până la urmă un singur lucru, Nu vreau ce nu pot, nu pot ce nu vreau. Marta se apropie de tatăl ei, îi trecu mâna peste obraz cu o mângâiere îndelungată și tandră, aproape maternă, Așa e mai bine, dacă asta îți dorești cu adevărat, murmură, nu arătă mai multă mulțumire decât erau în stare să comunice aceste cuvinte, atât de sărace, atât de obișnuite, dar era sigură că tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vor fi negative și vor convinge departamentul de achiziții al Centrului să renunțe definitiv la păpuși. Marta se ridicase de pe scaun, venise să-i dea un sărut, o îmbrățișare, Ce va fi peste câteva zile, se întrebă Cipriano Algor, răspunzând mângâierilor, totuși cuvintele pe care le-a pronunțat au fost altele, cele dintotdeauna, Așa cum credeau mai mult sau mai puțin strămoșii noștri, cât trăim sperăm. Tonul resemnat cu care le-a rostit ar fi făcut-o poate pe Marta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ea fără amintiri mai sentimentale decât o seară sau o noapte de agitație a trupului și simțurilor, lăsând la plecare un sărut distrat pe un chip care și-a pierdut machiajul, și, în cazul particular de care ne ocupăm, o mângâiere pe capul unui câine, Atunci, pe curând, Găsit. Totuși, Cipriano Algor mai are două soluții de a scăpa din închisoarea în care brusc s-a transformat apartamentul, fără să vorbim de privitul cerului dincolo de geamul ferestrei, simplu paliativ vremelnic. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l pregătească și mai avan pentru dorința-i de neînfrânt. În fața acestei regine frumoase și impudice, cu ochii negri ca aceia ai demonului, cu umerele rotunde, cu pletele Înmiresmate, cu pielea albă și fragedă, Rodin e prins de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
copiii lui: „s-au prăbușit În nimicul Jungian/ cu părinți de vîrsta lor“. Emoția Îi cuprinde pe amîndoi și Margot sfîrșește prin a-și trage nasul. Wakefield o cuprinde cu brațul pe după umeri și Îi netezește părul șaten cu o mîngîiere. Poate că doar avem nevoie să petrecem ceva timp Împreună, spune ea, ștergîndu-și ochii. Wakefield se simte ca cel mai abject ticălos din lume. — Niciodată nu am avut prea mult timp, dar ai dreptate, draga mea. Ar trebui să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în prima noapte petrecută împreună. Cum poți să te crezi chipeș și plin de succes dacă nu te simți iubit? Și totuși Camilla părea să-l iubească, ba chiar prea mult. Se agita în jurul lui, fără să observe că fiecare mângâiere, fiecare cuvânt măgulitor, păreau doar să-l stânjenească. Fran își dori ca el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire și disperare, ca să folosesc și eu cuvintele tale. La tine, mi-am dat seama, iubirea s-a revoltat împotriva disperării și, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopțile tale, reușește să-ți dea o oarecare mângâiere. La mine, lucrurile stau pe dos, Galilei. Nu mai pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat și m-a lăsat pustiu, descoperit, în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
însemne ceva omenesc. În cele din urmă, am spus: - Planurile Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar El ți-a dăruit o făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umăr. - Răbdare și iar răbdare, fiule. Fiecare lucru la timpul său. Acum, când scriu, folosesc corpul de literă despre care mi-a vorbit. Gundeperga m-a onorat cu o strângere de mâini, și pe fiul meu, care îngenunchease, cu o mângâiere pe cap. Și ea a fost curioasă în privința călătoriei mele, întrerupându-mi relatarea prin neîncetate întrebări. Arăta și mai bine decât o lăsasem, îngrijită și elegantă. Când s-a dat semnalul pentru rugăciune, i-a spus lui Ansoald să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să devin rege, și de trăit o să am eu grijă. Cealaltă a încheiat: - Va trăi și va domni vreme îndelungată. Aș fi vrut să-i dau afară pe amândoi, dar n-am avut puterea s-o fac. Mi-am găsit mângâiere în bunătatea Gailei. Firește, nu i-am povestit nimic, dar ea mi-a simțit totuși îngrijorarea. O mână albă și fină, cu degetele frumos șlefuite și lungi, mi-a căutat mâinile ascunse în poală. Am privit-o, și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înfiorat de gândul că Emma considera natural să se culce cu un bărbat. Cum fusese? Normal. Și cum e când nu e normal? E excepțional, Îi răspunsese ea Încercând să-i distragă atenția printr-o manevră subversivă de sărutări și mângâieri. Ce Înseamnă normal? se rățoi Antonio, distrus la gândul că prietena lui care abia avea nouăsprezece ani era capabilă, În spatele surâsului ei dezinvolt, să facă ierarhii, paralele, topuri. Lui Antonio Îi păru rău că-i amintise de teolog. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl Întrebă Antonio. — Așa și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una după cap, căci tati era marcatorul echipei de escortă, și fusese golgheter În turneele Poliției. Primi Însă o mângâiere pe creasta lui Înțepenită de gel. Ce figură avea să facă. Tati Îi va cumpăra Într-adevăr tricoul roșu al lui Francesco Totti. Astăzi toți Îi cumpărau orice Își dorea. Astăzi avea un fel de lampă fermecată a lui Aladin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
priveau fără pic de simpatie sau de milă, și poate că râdeau de ea În timp ce sorbeau un lichid gălbui din pahare de plastic. Îi recunoscu pe câinii lui Aris, care se strecurau printre picioarele dansatorilor și le lingeau mâinile cerșind mângâieri și mâncare. Dar câinii nu o recunoscură, și când se aplecă să-i mângâie Își rânjiră dinții. Erau acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
om viu devine un obstacol, iar fiecare atingere este ca o electrocutare. De aceea fantomele plutesc prin locuri ferite, evitând pe cât posibil carnea vie. După un timp se reîntorc la forma lor globulară. Zogru le simte atingerea ca pe o mângâiere fierbinte. Cu unele stă de vorbă. Chiar săptămâna trecută a fost la Comoșteni nu atât ca să se încredințeze că există o fantomă, cât din gelozie, după ce Giulia a hotărât să facă o excursie cu Andrei Ionescu, firește, pentru documentarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o domnișoară, Mi-ai pătruns în inimioară! Florina, Florina! Floare, floricea! Cu tine să fie, doar iubirea mea! Eu, te iubesc și gândul mi-e la tine, Ești tot ce îmi doresc! Oare fac eu, bine? Parfumul tău mi-e mângâiere, Și simt o dulce adiere! Și lacrimi sincere, când tu apari în vis, Iubirea noastră, vine din Paradis! Inima mea spre tine bate, Pe calea vieții tale, sufletu-mi străbate! Mama Chipul mamei mele, mereu zâmbitor, Plânge și se roagă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată Cu ochii negrii, blânzi și drăgălași. În ochii lui vedeai numai durere Pe chipul lui, un dor neîmplinit. Nu mai avea în lume mângâiere De când părinții lui l-au părăsit, Așa-ți trăise anii tinereții Până-ntr-o zi când parcă se trezi Din somnul negru, și-și veni în fire Căci o iubire-n cale întâlni. Era un chip de om, zâmbet de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște minunată este uitată cu ușurință de către tânărul voinic din cauza unui lac imens cu apa neagră în care se vedeau adesea cozile imense ale șerpilor. Aceștia îi aruncau lui David priviri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca o ispită ce-și aștepta prada în casa părintească. Un dor imens mi-a încălzit trupul și o chemare dureroasă mă atrăgea spre oglindă. Aș fi vrut să pășesc și să fiu iarăși acolo unde copilăria mea trăia sub mângâierea caldă a mamei. Mi-am amintit de clipele când fetița cu puteri inefabile spărgea cerul în mii de bucăți,când cortina de azur era dată la o parte și stelele apăreau ca niște telegari galbeni. Formele de pe boltă îmi puneau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și durerea dispărea de parcă nici n-aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]