6,722 matches
-
putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi-i frică... mă duc. - Eu nu-l știu, dragul mătușii. El, ducîndu-se așa prin pădure, aude - un glas de om zicînd: Valeu, valeu, tare mi-i foame! El s-apropie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi-i frică... mă duc. - Eu nu-l știu, dragul mătușii. El, ducîndu-se așa prin pădure, aude - un glas de om zicînd: Valeu, valeu, tare mi-i foame! El s-apropie. Oare ce să fie - acolo? Vede un om șezând, grecește, jos: - Da ce te vaiți, bade? - De pe nouă lanuri grâu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pus la dânsul în chimeriu ș-au lăsat pe fată și s-a dus. S-a dus să vadă pe măsa că tare-i era dragă. Pe drum s-a întîlnit cu mama balaurilor. - Bună cale, voinice, zice baba. - Mulțămesc, mătușă. - Tare te-aș întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Așa era, cu douăsprezece capete. Strașnic de puternic. - Da, zice, D-ta câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale, l-au omorât un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
maiorul cu un zâmbet pe care și-l uitase: îmi place prima ninsoare. O coti la stânga pe Clopotarii Vechi. Călca plin de amintiri pe străzile Iașului. Absolvise aici, în anii tulburi din timpul războiului câteva clase de liceu, urmînd-o pe mătușă-sa în cea de-a doua căsătorie. O căsătorie la fel de nefericită ca și cea dintâi. Visase un trai tihnit, alături de un om cumpătat. " Am obosit, spunea rudelor. Vreau un prieten, cineva care să aibă grijă de mine." Maiorul o asculta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca să-i facă praștie nepotului. Nevastă-sa limfatică, fără nerv și fără umor, se cutremura. Cristescu urcă pe Strada Karl Marx, identificînd-o automat: "Fost Lascăr Catargi..." Locuiseră în apropiere, un apartament meschin, întunecos, cu o mobilă îngrozitoare tapițată în verde. Mătușă-sa încerca să pară fericită și plângea la ore fixe când se credea singură. Căutase un bărbat chibzuit, normal... Era într-adevăr "normal", obtuz, lipsit de sensibilitate. Maiorul deschise agenda verificând adresa. Marin Vâlcu își petrecea concediul la soră-sa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întors cu o găină, povestindu-ne că ofițerul la care lucra în timpul liber avea două găini frumoase și a pus ochii pe ele. Profitând că era singur, a luat una din găini și împreună ne-am dus la tanti Didina, mătușa mea care ne-a pregătit-o, făcându-ne o masă copioasă după multe zile de foame. Observând ofițerul lipsa găinii, acest Duzinschi a încercat s-o caute prin vecini, fără a da de bănuială că a mâncat-o el împreună cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
se temea de reacția lui. I-ar fi smuls telefonul? Ar fi apucat-o de mână? Cine era? Cât putu de firesc, Maggie se ridică, se întinse și, ca și cum ar fi refuzat politicos ceaiul pe care i-l oferea o mătușă agasantă, anunță că trebuia să plece. Dar unde te duci? Maggie era încurcată. Nu știa nici unde se duce, nici cum va reuși să iasă. — La hotelul meu din Ierusalimul de Vest. —De ce nu rămâi în Ierusalimul de Est? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am și eu un hobby ca ăsta. Ar trebui să-ncerci să joci popice. — Vai de mine! Am ș-așa arturită la cot. Sunt prea bătrână ca să încep să mă joc cu mingile alea. Mi-aș nenoroci spatele. — Am o mătușă de șaizeci și cinci de ani și-i și bunică. Merge to’ timpu’ la popice. Face chiar parte dintr-o echipă. — Sunt și femei de-astea. Eu una nu le-am avut niciodată cu sportu’. — Popicele-s mai mult decât un sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți faci prieteni. Mda, da’ cum am eu noroc, mă trzesc că-mi cade o minge d-aia chiar pe picior. Ș-așa mă lasă pe mine picioarele. — Data viitoare când merg la popicărie, te-anunț. O iau și pe mătușă-mea. Și mergem la popicărie, dumneata și cu mine și cu mătușa. Vrei? — Mamă, când ai făcut cafeaua asta? întrebă Ignatius, venind din nou în bucătărie. Cam cu o oră-n urmă. De ce? — Are gust sălciu. — Mie mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi cade o minge d-aia chiar pe picior. Ș-așa mă lasă pe mine picioarele. — Data viitoare când merg la popicărie, te-anunț. O iau și pe mătușă-mea. Și mergem la popicărie, dumneata și cu mine și cu mătușa. Vrei? — Mamă, când ai făcut cafeaua asta? întrebă Ignatius, venind din nou în bucătărie. Cam cu o oră-n urmă. De ce? — Are gust sălciu. — Mie mi s-a părut foarte bună, spuse Mancuso. La fel de bună ca aia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O, Doamne! * Agentul de stradă Mancuso avea o idee bună, pe care i-o dăduse nimeni altul decât însuși Ignatius Reilly. Telefonase la ei ca să o întrebe pe doamna Reilly când putea merge să joace popice împreună cu el și cu mătușa lui. Dar la telefon răspunsese Ignatius, care țipă: — Termină odată cu hărțuiala, mongoloidule ce ești. Dacă ai avea un dram de minte, te-ai ocupa de niște spelunci ca Bucuria Nopții, unde iubita mea mamă și cu mine am fost maltratați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îngrozitor! — O, Doamne, ce mai e acum? Ignatius își imagină că s-a întâmplat ceva în familia mamei sale, un grup de oameni care tindeau să aibă parte numai de violență și durere. De pildă, un derbedeu îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o conservă de mazăre și găsești pâine-n frigider. Am luat ș-o prăjitură de la German, dar nu țin minte unde am pus-o. Uită-te și tu prin bucătărie. Acu’ trebe să plec. — Unde te duci? — Domnu’ Mancuso și mătușa lui vin să mă ia peste câteva minute. Mergem împreună la Fazzio să jucăm popice. — Cum? țipă Ignatius. E adevărat ce-mi spui? — Mă întorc devreme. I-am spus lu’ domnu’ Mancuso că nu pot sta târziu. Și cum mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mătușa lui vin să mă ia peste câteva minute. Mergem împreună la Fazzio să jucăm popice. — Cum? țipă Ignatius. E adevărat ce-mi spui? — Mă întorc devreme. I-am spus lu’ domnu’ Mancuso că nu pot sta târziu. Și cum mătușa lui e bunică, cred că are nevoie de somn. — Trebuie să recunosc că am avut parte de o primire frumoasă după prima mea zi de muncă, spuse furios Ignatius. Nu poți să joci popice! Ai artrită sau așa ceva. E ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era mătușa agentului de stradă Mancuso. Numai el putea să aibă o asemenea mătușă, mormăi disprețuitor Ignatius. — Hoo! strigă veselă doamna Reilly. Santa! — Priviți figura asta, copii! strigă femeia cu păr cărunt ca un arbitru de lupte libere și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era mătușa agentului de stradă Mancuso. Numai el putea să aibă o asemenea mătușă, mormăi disprețuitor Ignatius. — Hoo! strigă veselă doamna Reilly. Santa! — Priviți figura asta, copii! strigă femeia cu păr cărunt ca un arbitru de lupte libere și începu să se scuture, lăsându-se din ce în ce mai jos, până când fu gata să atingă podeaua. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se din ce în ce mai jos, până când fu gata să atingă podeaua. — O, Doamne! exclamă Ignatius adresându-se vântului. — Ai să-ți rupi târtița, fato, râse doamna Reilly. Ai să-mi găurești bunătate de dușumea. Poate ar fi mai bine să te liniștești, mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în genunchi în fața crucii. * Agentul de stradă Mancuso, în străduința sa de a aresta pe cineva, oricine ar fi, să i-l ducă sergentului, încercase să combine ceva și în timpul său liber. La reîntoarcerea de la popicărie, după ce o lăsase pe mătușa sa acasă, intră singur într-un bar, cu speranța că se va ivi ceva. Dar nu se iviseră decât trei fete înfricoșătoare care îl luaseră la bătaie. Intrând în secție, unde trebuia să se prezinte în fața sergentului care îl chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trecută. N-am văzut în viața mea o orgie atât de nerușinată. Și tocmai în propria mea bucătărie. Dacă omul acela face în vreun fel parte dintre cei care impun legile, ar fi trebuit să o aresteze pe așa-zisa „mătușă“ chiar acolo pe loc. — Nu te lega acu’ de Angelo. Are multe de tras, băiete. Santa spune că toată ziua a fost silit să stea la toaleta de la autogara. — O, Doamne! Să cred oare ceea ce aud? Te rog, grăbește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai prins pe nimeni acolo-n toaletă. Ți-aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și arestează-mi pe cineva. — Mătușa mea sbune că dagă rămân în glozet bot să și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și arestează-mi pe cineva. — Mătușa mea sbune că dagă rămân în glozet bot să și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease, cu mătuși? Faci cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și arestează-mi pe cineva. — Mătușa mea sbune că dagă rămân în glozet bot să și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease, cu mătuși? Faci cumva parte dintr-o asociație de femei, sau ceva de-alde astea? Vino-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease, cu mătuși? Faci cumva parte dintr-o asociație de femei, sau ceva de-alde astea? Vino-ți în fire. Sergentul privi cercetător trupul pirpiriu care tremura în urma unei tuse periculoase. Nu dorea să fie responsabil de moartea cuiva. Era mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zgomotul înăbușit dar frenetic de cântece și râsete care venea dinspre o clădire cu trei etaje, placată cu stuc galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar frenetic de cântece și râsete care venea dinspre o clădire cu trei etaje, placată cu stuc galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]