5,243 matches
-
1923, bronz). Dimitrie Greceanu (primar, prefect). Bust. În curtea casei "Nicolae Gane", Iași. Autor: Richard P. Hette (bronz, 1930). Ioan Ianov (semna și Ianow), scriitor junimist și viceprimar al Iașilor. Bust. În curtea casei "Nicolae Gane", Iași. Autor: V. Scutari (marmură, 1905). Casa din Iași a lui Nicolae Gane (Corp A) Centru de muzeologie literară (din anul 1992). Bust Nicolae Gane. Iași, Cimitirul "Eternitatea". Autor: Ioan C. Dimitriu-Bârlad (1923, bronz). CUPRINS MEMORIALISTICA LUI GANE 5 TABEL CRONOLOGIC 13 NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
citadin dus la desăvârșire, pe numele său Veneția, alte păsări, tot exponente ale aceluiași stadiu al evoluției istorice a mediului, anume acela entropic, degradat, alte păsări deci, porumbeii, culmea, simbol al păcii și iubirii, degradează prin excrementele lor, tot oxidante, marmura; indiferent dacă e vorba de un bloc diform, adică relativ entropic, ori o statuie, adică negentropică. Ba chiar mai mult statuia... Iar În cazul bâtlanilor e vorba de degradarea altei negentropii, chiar dacă vie, deci autoîntreținută, adică a unui arbore. Dintre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dinaintea bisericii pe patru stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu scara bisericii tot de piatră scobită, cu flori și cu 12 trepte asemănându se celor 12 seminții ale lui Israel și pardosi toată biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic din Constantinopol. Se pare că însusi domnitorul s-a implicat în proiectul arhitectural, căci deprinsese randuielile în vremea șederii sale la Constantinopol. După unele relatări, domnitorul ar fi chemat de aici pe meșterul armean Manoli din Niaesia . Cu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
325 milioane de dolari, și asta nu înseamnă mult pentru un lider al unei țări atât de mari", a declarat Mobutu. [...] Palatul său din orașul Gbadolite i-a lăsat cu gura căscată pe vizitatori. Pista de decolare [...], luxosul palat din marmură cu robineți din aur masiv și florile proaspete aduse cu avionul de la Johannesburg din Africa de Sud sunt doar câteva dintre detaliile picante. (Heilbuth și Bülow 1997) Posesiunile lui Mobutu au inclus 11 castele în Belgia și Franța, moșii în Spania, Italia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pot să cred că rob eu sînt. . . . În frînci să nu credeți ! Ei vînd și cumpără, vînînd doar prada ! În brațele grecești, oricînd, Nădejdea-și pune azi Ellada. Latinul furt și turca oaste, Vai, scutu-i sparg, i-aduc năpaste ! . . . Pe marmuri, sus, la Sunium Mă duceți, ca să plîng cu valul, Ca lebăda să cînt acum, Murind și părăsindu-și malul, Căci nu mă-ndur în țară sclavă ! Vărsați-mi cupa, că-i otravă ! 14 Pe lîngă apelurile la adresa categoriilor educate ale
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
una din Întâlniri, Mircea Florian povestea o scenă din redacția Ideii Europene. Costică Beldie o urcase pe Cora Irineu pe un birou și-i spunea: Cora, dragă, ție Îți trebuia un bărbat cu mașină; să te ducă la sala de marmură cu mașina!“ Eugenia (Gigi), fata Olgăi, este de acord cu aprecierea că unchiul său era un crai. Ea este convinsă că „din cauza lui s-a sinucis Cora Irineu. Tot din cauza lui s-a sinucis și fata unui ban cher din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
convinsă, ba chiar întregul orășel este convins că el va ajunge poet, mare poet. Îl privesc cu o nemărturisită invidie: mă gândesc că peste ani, în centrul orașului Serenite, are să se înalțe o statuie de piatră sau poate chiar de marmură reprezentându-l pe el cu o carte în mână și cu privirea ridicată visătoare spre cer. Iar Victor, fratele meu mijlociu, se remarcă și el prin însușiri despre care se cuvine să amintesc: el s-ar putea spune că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șters nădușeala cu dosul palmei bătătorite și s-a dus în bucătărie să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni. Cum stătea așa, absent, nepăsător, ascultând greierii și respirând aerul nopții senine de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să constate prezența îngerului, se uita la înger care va să zică și nu-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și vizitatorul de lumină. Și ca să se convingă, tovarășul Cameniță chiar l-a supus la probă, întrebându-l direct, morocănos: -Bă, pe cine vezi tu aicea? -Pe dumneavoastră, tovarășe prim-secretar, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gândul de la mormântul gol pregătit de maestru (parafat într-un prim “Testament” din 14 iulie 1946, lăsat la plecarea definitivă din Țară, juristului Romeo Drăghici, însă anulat în Capitala Franței, pe patul de moarte, la insistențele Marucăi), deși cavoul de marmură există la Tescani, făurit de autoritățile oficiale locale. Gânduri, gânduri... Și mai visează premieră de Oedipe la Opera Română din Iași, cu vedete străine de la Scala din Milano și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
am luat legătura, la Suceava, cu Doina Boghian, cu red. șef Mihai Teodorescu de la „Crai Nou”. Am găsit toată înțelegerea și sprijinul cuvenit. Am mers cu ziarista Doina Boghian la autoritățile locale și până seara, în jurul orelor 17, crucea din marmură albă a fost gata. Bucuria a fost deosebită, văzând că românul cu bani și cu suflet mare, Mihai Ungurașu, a pus la dispoziție mașină pentru transportarea crucii de la Suceava până la Taxobeni. Fapta de suflet al acestor oameni va fi cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sute de ani! Iar apoi - cetatea. Cu ziduri - turnuri și porți, cu străzi așternute cu dale albe de calcar, cu temple păgâne și bazilici creștine, cu resturi de coloane și portice, cu locuri de judecată și cu terme: lespezi de marmură și mozaicuri pe care călcau tinerii efebi din oligarhia cetății... Am cules cu pietate și reculegere rămășițele acestui trecut iubit și le-am adus peste sute de kilometri și zeci de veacuri ca să vă bucurați și voi de ele, după cum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rude și de prieteni, preotul Bisericii Albe a oficiat slujba înmormântării. După douăzeci și șase de ani, în același loc, alături de tatăl și de fiul ei cel iubit, a fost înmormântată Alice. Mormântul era străjuit de o cruce mare, din marmură neagră, a colonelului Deleanu. Lui Mihai i s-a pus doar, în colț, la picioare, o placă de marmură albă, cu iscălitura lui și datele de început și de sfârșit ale vieții. Iar Alicei - o cruce mică de lemn, pierdută
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
loc, alături de tatăl și de fiul ei cel iubit, a fost înmormântată Alice. Mormântul era străjuit de o cruce mare, din marmură neagră, a colonelului Deleanu. Lui Mihai i s-a pus doar, în colț, la picioare, o placă de marmură albă, cu iscălitura lui și datele de început și de sfârșit ale vieții. Iar Alicei - o cruce mică de lemn, pierdută parcă lângă monumentul masiv al colonelului... Cam la un an după reînhumarea lui Mihai, Constantin Noica, ieșit din închisoare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aventurat pe mare, observă că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție care fac să vibreze îndelung și periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în jurnalul de bord). 2: Iarba din plastic - spune un prospect comercial american - e superioară ierbii vândute la metru, în mochete groase, pentru spațiile mici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
va curge în 1965 o cataractă de mătăsuri, un miliard jumătate de metri. În același an, la produsele agricole sunt prevăzute zece miliarde de ouă care ar părea întinse unul lângă altul un nemaiîntâlnit caldarâm din bucăți de fildeș sau marmură.“ („Un plan grandios“, Contemporanul, 4 decembrie 1958) Urarea optimistului (nota V. I.) „Nu poate fi urare mai adâncă pe anul 1959 decât ca mărețele proiecte expuse de tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej în ședința plenară a CC al PMR din 26-28 Noiembrie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
toți oamenii de artă le poartă marelui nostru conducător.“ (Scînteia, 25 noiembrie 1977) „În special în ultimele două decenii, de când la cârma partidului și statului se află cel mai iubit fiu al națiunii noastre, tovarășul Nicolae Ceaușescu - uriașul bloc de marmură al energiei naționale se arată într-o strălucire neegalată de nici o altă epocă din milenara noastră istorie.“ („Conștiința permanenței“, Scînteia, 24 februarie 1985) „Iată temeiul copleșitor al dragostei și prețuirii cu care națiunea noastră, toți oamenii muncii, o înconjoară pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
menținerea veșnic trează a conștiinței naționale și respectului pentru trecut, artiștii plastici din țara noastră au găsit în aceste prețioase indicații un fericit prilej pentru a-și manifesta adeziunea și întreaga lor putere de creație, făurind în bronz, piatră sau marmură un foarte mare număr de monumente răspândite pe întregul cupris al țării, care, la un înalt nivel artistic, evocă glorioasa noastră istorie națională, figurile marilor voievozi, precum și aspecte din lupta îndârjită a întregului nostru popor pentru cucerirea unirii, independenței, pentru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Flacăra, 19 iulie 1985) „Arhitectul acestei mărețe opere constructive, la fel de monumentale în panoramele-i largi ca și-n detaliu, este omul care, lansând ideea ce schimbă impetuos fața țării, ostenește, ca nimeni altul, pe șantierul ideii, la transpunerea ei în marmura veșniciei. Este primul constructor al României, este cel ce a făcut din construcție, din marea construcție, însăși emblema de astăzi a țării simbolizând-o cu numele său: Nicolae Ceaușescu.“ („Epoca Nicolae Ceaușescu - Epoca Marii Ctitorii Naționale“, Viața românească, ianuarie 1987
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Radio București, 14 august 1989) FLOREA Constantin „Crai Nou din cerul României, Dezmierdul mărilor de argint Te ducă, sol al bucuriei, Să spui în lume, tot ce simt! Le spune că la cârma țării Ne dăltuim singuri cârmaci Din alba marmură-a visării Celor mai buni români și daci!“ („Cântec de bucurie“, Săptămîna, 2 decembrie 1977) FLOREA Ion „Dintre conceptele teoretice și practice ale gândirii și activității politice a partidului nostru în etapa actuală, la a cărei elaborare și îmbogățire o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în prima jumătate a secolului trecut. Turnul care se vede figura pe atunci la întrarea în curtea bisericii Trei Erarhi. Îndărătul prăvăliilor, astăzi dispărute, apare silueta bisericii. Pag. 76. Biserica Trei Erarhi, așa cum se vede astăzi. Clădită, din piatră și marmură, la 1639, din grija lui Vasile Lupu, cu o artă și un lux care au făcut obiectul admirațiunei contimporanilor, biserica aceasta a avut de suferit, nu numai dureroasele injurii ale timpului ci și pe ale oamenilor. Arsă de turci, deteriorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]