KorAP: Find »[drukola/base=mască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...321 >

8,009 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cazul exemplar al unei tovarășe. Șefă de vreo 10 ani la un atelier mecanic, pe șantierul naval ÎNFRĂȚIREA. Exemplar, un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare și să se descurce? Ura contra frumuseții la care râvnea și a inteligenței care îl umilea și a bunătății, în care nu credea? Să fie ASOCIAȚIA Model chiar ocazia ideală, masca ideală? Un mod de a urma și desăvârși morbida inițiere, în care se lansase în tinerețe? Domnul Vancea balansa de pe un picior pe altul, răsfoind ziarul în care nu găsea răspuns. Limbajul era aidoma tuturor ziarelor accesibile de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros și nici așa catastrofic, comparat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
propuneri, cu totul rezonabile, de altfel. Planul, se afirma în comunicatul german, fusese respins de polonezi. Dar polonezii nici nu văzuseră aceste propuneri...“ Degeaba încerca oratorul să vadă reacția auditoriului, degeaba stăruia colega Gina de la recepția hotelului TRANZIT să citească masca profesorului, vineri, la ora 11 și patruzeci și șase minute șase secunde, când Tolea rememora, preocupat, privind panoul cheilor din fața sa, secvențele ultimei întâlniri cu vecinul Gafton. Nimic, nimic, nimic nu deslușea Mateiaș, nimic nu intercepta persistenta privire verzuie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei sale. Cerul, o mică elipsă verzuie marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse nici un sfert de oră! Ora unu și patruminute și paisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
la carte, musiu. Zâmbea nea Gică, avea n-avea chef, îi plăcea jocul. O lua chiar înaintea măscăriciului, să-l provoace. „Cum ziceai, carnavalul este sărbătoarea tristeții? Bucurie disperată, așa ziceai. Nevoia de bucurie este boala lor și bucuria este masca tristeții, așa ziceai? Bucurie dușmănoasă, cu ură, așa ziceai?“ Nu aștepta răspunsul, o ținea înainte nea Gică, nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede și în politică, și în sport, ai spus. Farse, așa ziceai, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede și în politică, și în sport, ai spus. Farse, așa ziceai, cu toți dictatorii și fotbaliștii și loviturile lor de stat. Un popor teatral, Argentina ăluia, Martinez don Estrada. Masca neputinței, așa spuneai. Bancuri, bancuri a-ntâia, care circulă ani de zile și nu se uită. Gluma ascunde tristețea de a nu fi obținut ce dorești, așa zici mata. Dar sportul, cum e cu sportul și politica?“ Domnul Vancea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
care va fi să ne izbim, de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina voastră! Suferința jubilează mai simplu și mai complicat decât în tratatele voastre terapeutice, decât în sufletul dumitale vaccinat, frater Horațiu. Magia ilicitului, în lumea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cu numele absentului pe care urma să-l înlocuiască. Strainul urma sa-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și rolul și memoria pe care avea să le mimeze, cum cerea subterana măștilor și înlocuitorilor. Tolea era și el în genunchi, degetele lor se încleștară din nou și iar se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
un domn sever, înalt, atemporal. Teabordează prompt și te copleșește relaxat, cu verdictele sale precise. Din când în când, își freacă palmele uriașe una de alta, pentru a le învia, parcă. Din când în când, își îndreaptă ochelarii subțiri pe masca perfect tăiată a noului Ștefan Olaru. Da, recunoaște, de ce nu, de ce nu, de ce să nu recunoască, s-a resemnat cu succesul. Muncește mult, ca inginer, a devenit indispensabil la locul de muncă, e modest în cheltuieli, n-are iluzii, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Nu doar a trupului, poți fi sigur. Terapia unei concentrări care pune răul în paranteză. — Păi, angajați-o, domn’ doctor... Faci și o comunicare științifică, prețioasa idee ți-ar purta numele și nemurirea. Angajați-o la spital! Doamna Moarte, cu masca ei strălucitoare, superbă, cu sufletul caritabil și trupul terapeutic. Vestala inițierii în zădărnicie. Pământ! Pământ!, strigă corăbierii. Femei! Femeia din pământ care ne reobișnuiește cu pământul. Adevărul prim și ultim. Pământ am fost, în pântecul pământ ne întoarcem. Chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Dar ușa se deschisese imediat, de parcă gazda pândea în spatele ușii, așteptându-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
redus. Doarme sau doar ține ochii inchiși. Nu îndrăznește să-l tulbure. Își pleacă doar obosită capul. Trezire, nu exaltare sau greață, de data asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

de ras (să mă fac pe picioare atunci când zac într-o cadă cu apă fierbinte, cu un pahar de vin), pieptăn (care încape în buzunarul de la spate dacă ies în club), șosete (niciodată nu ai prea multe perechi!), deodorant, strugurel, mască pentru ochi etc. Majoritatea pasagerilor de la clasa întâi nu se deranjează să ia aceste pungi acasă, așa încât de obicei folosesc doar masca pentru ochi sau șosetele și aruncă restul pungii la gunoi. Desigur, odată ce punga e deschisă, produsele nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
încape în buzunarul de la spate dacă ies în club), șosete (niciodată nu ai prea multe perechi!), deodorant, strugurel, mască pentru ochi etc. Majoritatea pasagerilor de la clasa întâi nu se deranjează să ia aceste pungi acasă, așa încât de obicei folosesc doar masca pentru ochi sau șosetele și aruncă restul pungii la gunoi. Desigur, odată ce punga e deschisă, produsele nu pot fi reciclate, așa că cei ce fac curat pur și simplu le iau, dacă nu cumva mă servesc eu. De-asta am o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

prea mult. Eu una am să mă mulțumesc să-mi trag pe mine niște blugi. Și poate să mă spăl rapid pe cap, lucru pe care oricum aveam de gând să-l fac. Și poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai târziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și pe care sunt aruncate câteva toppinguri destul de respingătoare. — Perfect, spune Jack cu un surâs. Ia o gură mare, apoi se caută În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
acum vreo câteva zile, când am sunat. Mă uit la ea, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. O omor pe Artemis. O omor. — La ce oră e concursul de costume ? zice Kerry, făcând cu ochiul spre doi adolescenți care au rămas mască la ea. Sper că nu l-am ratat. — Nu... e nici un concurs, spun, regăsindu-mi glasul. — Serios ? Kerry arată de parcă i-a căzut cerul În cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici, nu ? Să câștige un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
bucurăm enorm că Emma nu s-a orientat profesional spre industria de turism. Cred că probabil trebuie să-ți mulțumesc pentru asta, Kerry ! Așa, ca de la patron la patron. Îi zâmbește. Ne-ai făcut un mare serviciu. Kerry a rămas mască. — E adevărat, Kerry ? spune mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma când te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]