4,066 matches
-
(n. 18 mai 1878, Cahul - d. 14 mai 1951, Sighetu Marmației) a fost un om politic, matematician și inginer român, care a îndeplinit funcția de ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Ion I.C. Brătianu (6) (30 octombrie 1923 - 29 martie 1926). A fost membru în conducerea P.N.L., deputat și senator, în câteva legislaturi, director general al
Tancred Constantinescu () [Corola-website/Science/308850_a_310179]
-
și Industriei, apoi ministru (1923-1926). Pe baza prevederilor Constituției țării, din 1923, în 1924, a fost adoptată Legea minelor, cunoscută sub denumirea de „Legea ”. Politica minieră, concretizată în această lege, a urmărit, după cum arăta autorul ei, înfăptuirea următoarelor scopuri: Ca matematician, a fost printre cei care au fondat Gazeta Matematică. A ajutat mult apariția acestei reviste, pe care a subvenționt-o și a cedat din partea Căilor Ferate (al căror director general era), terenul pe care s-a construit în 1934 clădirea “Casa
Tancred Constantinescu () [Corola-website/Science/308850_a_310179]
-
făcute noi numiri. Dintre persoanele care au fost numite se menționează, pe lângă Anton Crihan, care fusese propus de vechiul comitet, George Assan, Alexandru Bunescu, Dimitrie N. Ciotori, Sabin Manuilă și Mihai Răutu. Dintre noii membri se remarcă Sabin Manuilă un matematician și statistician de excepție, membru corespondent al Academiei Române. Dar statisticile nu erau o activitate determinantă pentru Comitet și, în plus, Manuilă nu dispunea de mijloacele necesare colectării informațiilor de bază necesare, care să fie apoi interpretate matematic. Completarea comitetului a
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
treacă la ateism, încurajând-i să nu se teamă de gogorițe și spiriduși." Astfel de afirmații au fost făcute și de Thomas Kyd după ce a fost încarcerat și, posibil, torturat; atât Kyd, cât și Baines îl leagă pe Marlow de matematicianul Thomas Harriot și de cercul lui Walter Raleigh. Un alt document susține că Marlowe a citit "o prelegere publică pe tema ateismului" înaintea lui Raleigh. Baines își încheie scrisoarea cu afirmația răutăcioasă: "Eu cred că toți creștini ar trebui să
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
În analiza matematică, un spațiu Banach este un spațiu vectorial normat în care orice șir Cauchy este convergent. Spațiile Banach sunt numite după matematicianul polonez Stefan Banach (1892 - 1945). În teoria spațiilor liniare normate, cele mai importante rezultate se obțin în cazul când este îndeplinită "condiția de completitudine". Un șir formula 1 de elemente dintr-un spațiu liniar normat formula 2 se numește șir Cauchy dacă
Spațiu Banach () [Corola-website/Science/309759_a_311088]
-
că valoarea derivatei "f"("x") = "e" în punctul "x" = 0 este exact 1. Funcția "e" este numită funcție exponențială, și inversa ei este logaritmul natural, sau logaritm în baza "e". Numărul e este uneori numit și numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard Euler, sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian John Napier, care a introdus logaritmii ("e" nu trebuie confundat cu "γ", constanta Euler-Mascheroni, și ea numită uneori "constanta lui Euler"). Deoarece "e" este un număr transcendent, și deci
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
este exact 1. Funcția "e" este numită funcție exponențială, și inversa ei este logaritmul natural, sau logaritm în baza "e". Numărul e este uneori numit și numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard Euler, sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian John Napier, care a introdus logaritmii ("e" nu trebuie confundat cu "γ", constanta Euler-Mascheroni, și ea numită uneori "constanta lui Euler"). Deoarece "e" este un număr transcendent, și deci irațional, valoarea sa nu poate fi dată cu un număr
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
ieșiri a unui sistem, transformata Laplace oferă o descriere funcțională alternativă care adesea simplifică procesul analizei comportamentului acelui sistem, sau pe cel de sintetizare a unui sistem pe baza unui set de specificații. Transformata Laplace este numită astfel în onoarea matematicianului și astronomului Pierre-Simon Laplace, care a utilizat această transformare în lucrarea sa despre teoria probabilităților. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
stelei care emite lumină. Analog, inginerii pot optimiza proiectarea unui sistem de telecomunicații cu ajutorul informațiilor pe care le oferă componentele spectrale ale unui semnal de date pe care sistemul le transportă. Seriile Fourier sunt numite după omul de știință și matematicianul francez Joseph Fourier, care le-a folosit în importanta sa lucrare despre conducția termică, "Théorie Analytique de la Chaleur" ("Teoria analitică a căldurii"), publicată în 1822. Dată fiind o funcție cu valori complexe "f" de argument real "t", "f": R → C
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
ani pentru a clarifica această idee, care a condus la importante teorii asupra convergenței, spațiilor de funcții, și analizei armonice. Lucrarea lui Fourier a fost atât de originală încât, când a trimis-o în 1807, comisia (compusă din alți mari matematicieni ca Lagrange, Laplace, Malus și Legendre, printre alții) a concluzionat: "...maniera în care autorul ajunge la aceste ecuații nu este una scutită de dificultăți și analiza sa încă lasă de dorit la capitolele generalitate și chiar rigoare". Din vremea lui
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
derivata de ordin "k" a lui "f". Aceasta înseamnă că seria formula 95 este rapid descrescătoare. Seriile Fourier exploatează periodicitatea funcției "f" dar dacă "f" este periodică în mai multe variabile, sau chiar "f" neperiodică? Aceste probleme i-au condus pe matematicieni și pe fizicienii teoreticieni să încerce să definească seriile Fourier pe orice grup " G". Avantajul este, de exemplu, definirea seriilor Fourier pentru funcții de mai multe variabile. Seriile Fourier și transformata Fourier folosite în prelucrarea semnalelor devin astfel cazuri speciale
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
este folosită mai ales ca distribuție. Funcția este folosită în matematica teoriei controlului și a prelucrării semnalelor pentru a reprezenta un semnal care este pornit la un moment dat și rămâne pornit pe termen nedefinit. A fost denumit în cinstea matematicianului englez Oliver Heaviside. Este funcția de distribuție cumulativă a unei variabile aleatoare care este aproape sigur 0. Funcția Heaviside este o primitivă a funcției impulsul Dirac: "u"′ = "δ". Aceasta se scrie uneori ca deși această dezvoltare ar putea să nu
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
(n. 14 august 1842, Nîmes, Franța — d. 23 februarie 1917, Paris) a fost un matematician francez, cu contribuții deosebite în domeniul analizei matematice și al geometriei diferențiale. A urmat liceul din Nîmes, apoi cel din Montpellier. În 1861 a intrat la "École Polytechnique" (Institutul Politehnic) și apoi, la École Normale Supérieure. Student fiind, s-a
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
În 1861 a intrat la "École Polytechnique" (Institutul Politehnic) și apoi, la École Normale Supérieure. Student fiind, s-a dovedit a fi un real talent în domeniul matematicii și a publicat primul articol cu privire la suprafețele ortogonale. Darboux a studiat lucrările matematicienilor Gabriel Lamé, Charles Dupin și Robert Bonnet privitoare la sistemele de suprafețe ortogonale. Darboux a generalizat rezultatele lui Ernst Eduard Kummer, obținând un sistem definit printr-o singură ecuație, cu multe proprietăți interesante. Și-a comunicat rezultatele la "Académie des
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
acesteia, Medalia Sylvester. În 1884 a fost ales membru al Academia Franceză de Științe, al cărei secretar a devenit în 1900. Biografia sa a fost scrisă de către E. Lebon în 1910. La rândul său, Darboux este autorul unei biografii a matematicianului francez Henri Poincaré. Printre matematicienii români cărora le-a fost profesor, putem enumera: Gheorghe Țițeica, Ovidiu N. Țino, Gheorghe Bratu. Cei care au contribuit la dezvoltarea descoperirilor lui Darboux au fost:
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
a fost ales membru al Academia Franceză de Științe, al cărei secretar a devenit în 1900. Biografia sa a fost scrisă de către E. Lebon în 1910. La rândul său, Darboux este autorul unei biografii a matematicianului francez Henri Poincaré. Printre matematicienii români cărora le-a fost profesor, putem enumera: Gheorghe Țițeica, Ovidiu N. Țino, Gheorghe Bratu. Cei care au contribuit la dezvoltarea descoperirilor lui Darboux au fost:
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
Georg Friedrich (; 17 septembrie 1826 - 20 iulie, 1866) a fost un matematician german cu importante contribuții în analiza matematică și geometria diferențială, unele dintre ele deschizând drumul ulterior spre teoria relativității generalizate. Riemann s-a născut în Breselenz, un sat de lângă Dannenberg din Regatul Hanovra în ceea ce este astăzi Germania. Tatăl său
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
a cerut lui Riemann, pe atunci student, să pregătească un privind bazele geometriei. În decurs de mai multe luni, Riemann și-a dezvoltat teoria privind dimensiunile superioare. Când și-a ținut în cele din urmă cursul la Göttingen în 1854, matematicienii l-au primit cu entuziasm, și este acum una din cele mai importante lucrări din geometrie. Lucrarea a fost intitulată "Über die Hypothesen welche der Geometrie zu Grunde liegen" ("Despre ipotezele ce stau la baza geometriei"), și a fost publicată
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
Nicolae Popescu (n. 22 septembrie 1937, Strehaia-Comanda, Mehedinți - d. 29 iulie 2010 în București), a fost un matematician român, cercetător I la Institutul „Simion Stoilow” al Academiei Române și membru corespondent al Academiei Române. El este bine cunoscut pentru contribuțiile sale majore de Algebra și teoria Abeliană a categoriilor abstracte. A publicat pînă în 2008 mai mult de 102 lucrări
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
topologie algebrica, geometrie algebrica, algebra comutativa, teoria „K”, și teoria algebrica a funcțiilor (Elemente de teoria analitică a numerelor, Universitatea din București, 1968). Cartea să „ "Abelian Categories with Applications to Rings and Modules"”, publicată în lb. engleză, continuă să inspire matematicieni din toată lumea. Mai recent, acad. Nicolae Popescu își extinsese cercetările și în domeniul teoriei numerelor. Nicolae Popescu s-a căsătorit cu Elenă Liliana Popescu (specializată în calculatoare și informatică), cu care a avut trei copii; atât soția cât și copiii
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
de Algebra (Algebra research group), având colaborări internaționale în domeniul matematicii pe trei continente. Din conversații cu acad. dr. doc. Nicolae Popescu se putea constată cu siguranță că dânsul împărtășește anumite idealuri înalte morale, etice și religioase cu un alt faimos matematician, profesorul (de origine francez - născut în Berlin din părinți evrei - de cetățenie rusă și germană) care a vizitat cu dr. Nicolae Popescu și acad. Miron Nicolescu Facultatea de Matematică din București sub dictatură, înainte de 1971. Aceasta s-a întâmplat pentru că
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
literar rus. Romanul său profund răscolitor "Petersburg" este considerat de Vladimir Nabokov unul din cele patru mari romane ale secolului al XX-lea. Boris Bugaev s-a născut într-o familie profund intelectuală. Tatăl său, Nikolai Bugaev, a fost un matematician de vârf considerat fondatorul școlii moscovite de matematică. Mama sa nu era doar foarte inteligentă, ci era și cunoscută ca o frumoasă a societății mondene fiind ținta unui considerabil număr de bârfe. Tânărul Boris era un om de spirit universal
Andrei Belîi () [Corola-website/Science/309397_a_310726]
-
în vreme ce așa-numita anomalie "Pioneer" ar putea totuși să admită o explicație convențională, și aceasta ar putea deveni punctul de pornire pentru dezvoltarea unei construcții de nouă fizică. Chiar și luată ca atare, relativitatea generală abundă de posibilități de explorare. Matematicienii relativiști caută să înțeleagă natura singularităților și a proprietăților fundamentale ale ecuațiilor lui Einstein, și, pe calculatoare din ce în ce mai puternice, se rulează simulări, cum ar fi cele care descriu fuziunea găurilor negre. Cursa pentru prima detecție directă a undelor gravitaționale continuă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
teoria relativității restrânse a lui Einstein. În acest context, cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului sunt combinate cu o a patra dimensiune a timpului pentru a forma o varietate tetradimensională pentru a reprezenta spațiul-timp. Spațiul Minkowski își trage numele de la matematicianului german Hermann Minkowski. În fizica teoretică, spațiul Minkowski este adesea comparat cu un spațiu euclidian. În timp ce spațiul euclidian are doar dimensiuni spațiale, un spațiu Minkowski are și o dimensiune temporală. Astfel grupul simetric al unui spațiu euclidian este grupul euclidian
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
Sir (n. 8 martie 1931, Colchester, Essex, Anglia) este un matematician și fizician englez, profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford. A fost distins cu Ordinul de Merit al Regatului Unit și este membru al Societății Regale. Este renumit pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei. Pe lângă
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]