3,623 matches
-
Îi citează pe Locke, Rousseau, Montesquieu, Voltaire, dar și autori obscuri precum Sabatier de Castre. Ideile sale s-au răspândit mai mult prin corespondența sa și pamfletele sale politice. Dar a lăsat și anumite lucrări interesante, precum "Socotințele mele asupra meșteșugului ocârmuirii" sau "Cercare împotriva deiștilor și materialiștilor". Intenția sa a fost să construiască o teorie politică începând cu antropologia creștină a condiției firii. Sistemul politic este justificat de un procedeu precum „republica aristo-democratică”. Al doilea eseu, al cărui titlu este
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
probabil, în timpul pelerinajelor sale care au inclus "Antiohia Siriei" din Turcia de azi. Născut din părinți cartaginezi păgâni, Ciprian servește încă din primii ani în temple ale lui ""Apolon"". La șapte ani Ciprian este încredințat ""unor vrăjitori"" pentru a învăța meșteșugul ""drăceștii înțelepciuni"". Când împlinește zece ani, Ciprian este trimis de părinți în Grecia, să săvârșească jertfe pe Muntele Olimp. Aici stă până la 15 ani și tot aici pare a deprinde marea parte a cunoștințelor sale, întrucât, se precizează, ""acolo se
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
ar fi de origine maghiară. În majoritate este vorba de cuvinte din graiurile transilvănene, dar s-au încetățenit destule cuvinte și în limba standard, printre care: „belșug” < "bőség", „a cheltui” < "költeni", „chip” < "kép", „a făgădui” < "fogadni", „gazdă” < "gazda", „hotar” < "határ", „meșteșug” < "mesterség", „oraș” < "város", „uriaș” < "óriás", „vamă” < "vám". Câteva cuvinte au ajuns și în limbi mai îndepărtate, dar nu în toate direct. Un exemplu este "paprika" „boia de ardei”, folosit în germană, franceză, engleză etc., cu aceeași grafie ca în maghiară
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
lipit erau fabricate la Curtea de Argeș. Timp de mai mulți ani Steinel a deținut o cota-parte dintr-o fabrică din Dorohoi, situată în nordul României unde era produsă manual sticlă decorativă pentru luminile cu senzor de mișcare realizate în conformitatea cu meșteșugurile tradiționale. În prezent Steinel achiziționează sticlă de înaltă calitate din Slovacia. Număr de angajați în 2005: 250 Cifra de afaceri în 2004: 14,6 milioane euro Compania este prezentată și în Republică Moldova prin compania argeșeana "Steinel Trading" și produce
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip urban, ridicate începând cu jumătatea secolului al XX-lea. În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale ca poarta, portița, șura, fântâna, grădinuța și „tălchița”. Interiorul
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
gospodăriei se disting elemente tradiționale ca poarta, portița, șura, fântâna, grădinuța și „tălchița”. Interiorul locuințelor se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la sași, tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea Școlii inferioare de arte și meserii din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
satul tradițional care a existat până la mijlocul secolului al XX-lea, după opinia lui C.Lupea, și-au desfășurat activitatea numeroși meșteșugari locali. Prin activitatea lor, practicată în majoritatea cazurilor în „golurile” muncilor agricole, ei satisfăceau diferite nevoi ale populației, meșteșugurile „furându-se” de la „maistări” locali și doar în cazuri rare de la alții din satele din jur sau din Sibiu. Plata serviciilor aduse nu se făcea în bani ci în contrapartidă cu alte produse sau servicii. Principalele meșteșuguri practicate în sat
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
nevoi ale populației, meșteșugurile „furându-se” de la „maistări” locali și doar în cazuri rare de la alții din satele din jur sau din Sibiu. Plata serviciilor aduse nu se făcea în bani ci în contrapartidă cu alte produse sau servicii. Principalele meșteșuguri practicate în sat au fost: "Dogăritul" și primul „botar” al Racoviței este menționat în anul 1750. Cel mai renumit ciubărar este Iosif Lazea din Munții Apuseni stabilit aici la sfârșitul secolului al XIX-lea și ai cărui urmași poartă supranumele
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
foarte răspândit în sat. Exponenți ai acestei meserii au fost Ioan Gligor Popa (1858) și . "Împletitul din nuiele și răchită" era o îndeletnicire prin care racovicenii confecționau unele părți componente ale carului sau căruțului: „leși”, „funduri”, „șârigle”, coșuri, vârșe. Acest meșteșug era practicat cu precădere de către țiganii din „Capu' satului” și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
ale carului sau căruțului: „leși”, „funduri”, „șârigle”, coșuri, vârșe. Acest meșteșug era practicat cu precădere de către țiganii din „Capu' satului” și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură rapidă a acestora. Uneori, rotarii, confecționau și dricuri, loitre, ruzi, rotile precum și unele
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
și cărămidă după anul 1900 a necesitat cantități crescânde de var. Imediat după terminarea primului război mondial, protopopul Valeriu Florianu a inițiat deschiderea a două cuptoare de var în „Braniște”, pe „Părău' iezărilor” și pe „Părău' vărniții”. Din motive necunoscute meșteșugul a fost abandonat doar la câțiva ani de la meționarea sa. "Tăbăcăritul și cojocăritul" nu a fost o ocupație prea răspîndită în rândurile racovicenilor din cauza existenței în Mărginimea Sibiului din imediata apropiere a unor specialiști în domeniul prelucrării pieilor de animale
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
secolului al XIX-lea o dată cu „încălțămintea domnească” sub formă de cizme, „păpuci” (ghete), sandale, pantofi, etc. Meseriașii cizmari purtau denumirea de „șustări” care inițial făceau doar reparații și mai apoi confecționau încălțăminte doar „la comandă”. Dintre cei care practicau acest meșteșug au fost frații Alexandru, Iosif și Petru Mureșan și Dionisie Fogoroș al cărui supranume era de „Șuștărelu' ”. "Funăritul" a fost strâns legat de industria textilă din gospodăria tradițională. „Funari” locali ca „Teiu' lu' Rîpă” și David Stoica („Floierașu' ”) au deprins
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
a fost strâns legat de industria textilă din gospodăria tradițională. „Funari” locali ca „Teiu' lu' Rîpă” și David Stoica („Floierașu' ”) au deprins meseria la Râmnicu Vâlcea și confecționau funii de diverse întrebuințări, „hurduzane”, căpestre, „salbe”, bice, etc. "Olăritul" atât ca meșteșug cât și ca fenomen de cultură strâns legat de cotidianul locuitorilor, nu a fost atestat ca atare în viața satului. Trebuie menționat faptul că în antroponimia locală, numele de Olaru există din anul 1698. "Cărămidăritul" a fost un meșteșug condiționat
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
ca meșteșug cât și ca fenomen de cultură strâns legat de cotidianul locuitorilor, nu a fost atestat ca atare în viața satului. Trebuie menționat faptul că în antroponimia locală, numele de Olaru există din anul 1698. "Cărămidăritul" a fost un meșteșug condiționat direct de apariția cărămizii arse ca material de construcție. El a fost practicat în mod curent de către anumite familii de țigani, printre care cele mai cunoscute sunt Bambu, Birghiu și Șandru. Pentru nevoi strict personale, s-au întâlnit uneori
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
făină, morile au luat locul râșnițelor și „chisălugurilor” acționate manual, care au existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conscripțiile localității, începând cu cea din 1698, menționează adesea iobagi care purtau numele de Moraru, nume care ar putea trimite la meșteșugul morăritului. Conscripția din 1721 - 1722 aduce însă precizarea că lângă sat exista o moară cu o singură piatră, cu un venit anual de 31 florini cuveniți judelui regesc. Conscripția din 1766 vine cu o completare cu privire la loc și la numele
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
la dorința ducesei Margareta, și-i va prezenta manuscrisul în septembrie 1471. În timpul celor 33 de ani în care a stat la Bruges, unde a avut acces la librăriile bogate ale Ducelui de Burgundia și ale altor nobili, a deprins meșteșugul tiparului. De la discipolul său, Wynkyn de Worde, aflăm că el a studiat la Köln. A tipărit prima carte în limba engleză în anul 1475, aceasta fiind ,The Recuyell of the Historyes of Troye”, pe care o tradusese în anii trecuți
William Caxton () [Corola-website/Science/320543_a_321872]
-
din trecut. Debutul geometriei poate fi remarcat la acele civilizații din Valea Indusului și la babilonieni acum cinci milenii. Pe atunci totul se limita la câteva cunoștințe empirice privind lungimi, unghiuri, arii, volume necesare în construcții, astronomie, navigație și alte meșteșuguri. Egiptenii și babilonienii cunoșteau teorema lui Pitagora cu 1.500 de ani înaintea marelui geometru grec. Egiptenii știau să calculeze volumul trunchiului de piramidă, iar babilonienii posedau deja tabele trigonometrice. Scribul a folosit un procedeu grafic de rezolvare a problemei
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
coloanele pridvorului și catapeteasma carte desparte naosul de altar sunt alcătuite tot din zidărie de cărămidă legată din mortar de var; • șarpantă din lemn cu învelitoare din tablă. Soluțiile utilizate pentru ridicarea acestui obiectiv denotă cunoașterea în detaliu a artei meșteșugului, atât în ceea ce privește proiectarea, cât și construirea în sine a bisericii. Pridvorul deschis, cum se cuvenea, avea trei arce pe fațada de apus întoarse cu câte două pe cele două fațade laterale. Stâlpii din cărămidă pe care se descărcau arcele sunt
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
pe cale de dispariție, ca urmare a asimilării lor. "„Astăzi, cei mai mulți au coborât din creierii munților, încep să se integreze, vin către confort, către modernitate. De aceea spuneam că sunt pe cale de dispariție. Își pierd obiceiurile, își pierd tradițiile, își pierd meșteșugurile.”" Fotografiile realizate au fost expuse cu prilejul a trei expoziții fotografice pe teme de mediu și natură: „Rugă pentru pădure”, „Noi arborii-Voi oamenii” și „Expoziția din grajd”. Iubirea față de pădure, dar și dorința de a scoate în evidență înțelepciunea
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
a permis lui Del Rey să revizuiască împreună cu el cartea, pagină cu pagină, "învățându-mă cum să scriu" și "[ajutându-mă] să-i dau acestei cărți o formă mai plauzibilă". Dick a numit-o pe Del Rey "o maestră a meșteșugului". După publicarea sa în 1977, "Substanța M" a fost aclamată de American Library Association ca fiind "cea mai bună carte a lui de până acum!" Brian Aldiss a lăudat-o ca fiind "cea mai bună carte a anului", în timp ce Robert
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
sau animal, Fitz constată că acești neoameni sunt dincolo de puterea sa de percepție. Neoamenii devin hoți și criminali, jefuind regiunea și aducând un nou blestem asupra Celor Șase Ducate. În cele din urmă, Fitz ajunge în clasa celor care învață Meșteșugul, o vrajă care permite celui ce o folosește să împărtășească gânduri și putere. Galen, profesorul său, îl disprețuiește pe Fitz, deși îl divinizează pe tatăl acestuia (ulterior se revelează faptul că, într-un moment de furie, Chivalry i-a imprimat
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
celui ce o folosește să împărtășească gânduri și putere. Galen, profesorul său, îl disprețuiește pe Fitz, deși îl divinizează pe tatăl acestuia (ulterior se revelează faptul că, într-un moment de furie, Chivalry i-a imprimat această loialitate falsă, folosind Meșteșugul). În timpul orelor, Galen îl tratează pe Fitz fără respect, numindu-l "bastard", îi sabotează învățarea Meșteșuglui și chiar încearcă să îl omoare. Pentru testul final, Galen îl trimite pe Fitz la Forge - primul loc atacat de Pirații Corăbiilor Roșii și
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
misiunea, povestindu-i prințesei Kettricken, sora lui Rurisk, despre însărcinarea pe care acesta o are. Băiatul descoperă că totul face parte din planul lui Regal de a fura tronul cu ajutorul lui Galen, care încearcă să îl asasineze pe Verity cu ajutorul Meșteșugului. Prințul Rurisk este otrăvit, iar sora lui, Kettricken - care urmează să se mărite cu Verity - rămâne singura moștenitoate a Regatului Muntelui. Fitz este otrăvit și el, apoi aruncat într-un bazin cu apă fierbinte, în încercarea lui Regal de a
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
rămâne singura moștenitoate a Regatului Muntelui. Fitz este otrăvit și el, apoi aruncat într-un bazin cu apă fierbinte, în încercarea lui Regal de a scăpa de el. Simțind că i se apropie moartea, Fitz îl contactează pe Verity cu ajutorul Meșteșugului, ajutându-l să îl omoare pe Galen. Băiatul este salvat de la înec de Curios (care nu fusese ucis de Burrich, ci trimis cadou prințului Rurisk) și vindecat de Jonqui, sora regelui Regatului Muntelui, Eyod. mereu pus pe intrigi și căutând
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
picturii bisericești. Alături de prietenul său Constantin Lecca și de litograful Carol Popp de Szathmary, Popp a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Provenit fiind dintr-o familie unde meșteșugul zugrăvelii a fost o îndeletnicire cu care s-au ocupat toți membrii acesteia, a fost printre primii artiști români cu educație plastică occidentală. A fost cel mai talentat și prolific pictor transilvănean român din secolul al XIX-lea, care, între
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]