3,801 matches
-
alături de noi. Mototoli încet pliantul. Să-l aruncăm pe foc, spuse el, aplecându-se spre cămin. — Sau mai avem o alternativă, spuse Mark oprindu-l la timp, ai putea să i-l dai lui Hilary. Să clocească ea ceva. Henry medită câteva clipe. — Bine gândit, spuse el și-l băgă în buzunar. 20 ianuarie 1988 Se apropia de ora șase seara și toți ceilalți plecaseră acasă, dar Graham încă stătea în biroul lui gri, cu mobilă puțină de la Midland Ironmasters, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ori de câte ori îmi trimiteai o parte a manuscrisului, îi transmiteam un exemplar. I s-a părut extrem de interesant. Deci, într-un fel, tu ești responsabil de toate astea. Ar trebui să fii foarte mândru de tine. Își reluă tricotatul, în timp ce Michael medita la rolul pe care vedea acum că îl jucase în această poveste bizară. Nu se simțea deloc mândru. — Unde a acum? întrebă el. — Morty? Mă tem că e foarte greu de spus. Se ascunde pe undeva, cu siguranță, dar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
era încă tânăr și nu prevedea ce-l așteaptă: Siberia! Aceea reală și crudă, dar și o „Siberie” a iubirii,„răcirea” simțirii lui de bărbat mândru, aflat în deplinătatea puterilor intelectuale și fizice. Era o perioadă când nu se vedea meditând prea mult asupra eternei teme, a iubirii. Pe atunci, nici cântăreața franceză nu bănuia că se va stinge de un cancer necruțător (mi-amintesc bine?), încă destul de tănără, după o viață trăită intens, la temperatura de ardere proprie muzicii, inimii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că el însuși avea nelămuriri și întrebări în ce-l privește. Așadar, profesorul R. o caută tot mai insistent pe Teodora pentru că în preajma ei se regăsește sufletește, intelectual și ... sexual. Cu o bucurie aproape copilărească, începe a-i vorbi, a medita cu voce tare în prezența ei, a face demonstrații pe teme ce îi sunt familiare. Treptat, o proiectează în închipuirile sale din sfera culturii, o vede ca pe un personaj, iar povestea lor o asociază involuntar (și nu ostentativ!) unor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu se dezminte!) «Dar cine să fie persoana „normală” în stare să-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității zilnice și să o urce pe piedestalul recunoștinței și al iubirii?Ă Cam așa meditează eroul lui P.H.L., pus în situația de a o descoperi câte puțin, la fiecare întâlnire, cu uimire și încântare, pe Teodora. „Meditații de bătrân nostalgic!” aș spune, gândind la vârsta autorului din momentul (presupus) al redactării caietului. Însă nu o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
continuare Domnul R., are un mic șoc, de „responsabilizare” pe de o parte; în același timp, simte o plăcere tipică, legată de mândria masculină. Dar nu vrea să-i dea importanță. Altceva i se pare cu adevărat demn de analizat. Meditând la ultima întâlnire cu Teodora, se contemplă pe sine cu o oarecare detașare. I se pare a fi un torent ce-și pierde identitatea într-un râu învolburat. „Vasăzică o pierdere!” - constată Profesorul. Ceea ce înseamnă că trebuie să-și refuze
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Deși am parcurs deja câteva zeci de pagini, sunt la fel de nerăbdător să reiau lectura caietului lui P.H.L. Urmăresc nu atît „aventura” eroului, cât motivațiile, mai mult sau mai puțin transparente, ale autorului. El scrie o nuvelă și, în același timp, meditează asupra poveștii care tocmai se derulează. Comentează, adnotează, aprobă sau contrazice comportamentul celor doi eroi. De aceea este greu să-ți dai seama unde „se oprește” personajul, adică Profesorul, și de unde începe experiența autorului însuși, meditația sa personală în marginea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din tinerețe și până spre apusul carierei sale politice (prin anii 19381940). Pe acest drum va fi meditat adesea la întâmplările din viața personajelor sale. Le-a „îndosariat” cu grijă în acest caiet. Tot pe acest traseu s-au întâlnit și eroii săi. Domnul R. este vădit impresionat de farmecul Teodorei. Oare ce îl atrage mai mult la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a și fost legătura lor chiar de la început. (Cum, se pare, și-au dorit-o amândoi). Teodora îl incită și îl lasă să-și exerseze în voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui cu adevărat viața. Acest act oribil începea să devină o modă în mediile „elevate”, iar el nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dat seama că trebuie să-i respecte tăcerea. A plecat cu gând să revină mai des, orice ar spune ea. Simte că, dacă nu se străduiește să se facă prezent, e „ca și mort”. „Profesorul dramatizează un pic!” scrie P.H.L., meditând în continuare la povestea celor doi „eroi” ai săi. Să fi murit cu totul dragostea Teodorei pentru el? Să-l vadă oare deja prea bătrân și inutil? Ori se teme de o altă sarcină, ceea ce ar putea fi o slabă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
strălucitor. În clipele următoare se afla sus de tot, pe unde se rostogoleau vorbele vesele ale celui căruia abia învăța să-i spună tată. Se afla atât de sus, încât i se tăia răsuflarea. O bucurie de neuitat... Domnul R. meditează la toate acestea pe când ajunge cu Clara la marginea orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
căutarea de dragul căutării la dorința constantă de a găsi ceva definit: simplu sau complicat, de utilitate strict personală sau de interes mai larg, măreț sau chiar purtând pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deoarece aceștia sînt mai puțin precauți, mai violenți și i se impun cu mai multă îndrăzneală. CAPITOLUL XXVI Îndemn spre a uni și elibera Italia din mîinile barbarilor Considerînd toate aceste lucruri pe care le-am tratat mai sus și meditînd dacă timpurile sînt astăzi în Italia de așa fel încît ea să poată primi cu cinste un principe nou, și dacă starea lucrurilor este astfel încît un om prudent și capabil să le poată rîndui pentru ca ele să fie spre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case-ntregi zăpezi între noi - din când în
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
soțul vin din cînd În cînd, foarte rar; mai merge nevastă-mea cam o dată pe an. Dar au grijă, și ea și soțul, de nepoată, ne-au ajutat s-o vîrÎm la internat; mare lucru! - Viața Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ea v ăd ș i răspunsul lui către alți și alți cititori ai cărții Domniei Sale. Entuziasmul și mulțumirea nonagenarului care după 22 de ani de așteptare își vede opera publicată, devenită mesaj public, numai oamenii-oameni îl pot înțelege și judeca, meditând chiar. Cărții oferite consătenilor săi din inima sa, normal ar fi să i să răspundă cu aceeași măsură dată tot d in inimi. De aceea, înțelegându i subtilitatea spuselor de mai sus „Iubește, iartă și rabdă!”, îmi permit a le
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de a aduce fericirea generală pe pământ, decât o fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și promisiuni „cât cuprinde”, prăbușit în decembrie 1989, în cenușa lagărului care-și dăduse obștescul sfârșit, ca orice imperiu). În rest, am mai meditat și eu asupra vieții și am gândit niște Pastile contra morții. Sunt împăcat cu ce am pus deoparte, pentru vi itorime. Să știe și urmașii noștri ce a fost și cum a fos t și să se ferească „de cel
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
acolo, „să-mi cîștig pîinea”. Să muncești În loc să conversezi, să cunoști oameni, femei, să călătorești, să visezi, se spune că nu noi ne alegem visele, ele ne aleg pe noi, așadar să te lași ales și locuit de vise, să meditezi, să pierzi vremea, să Încerci toate felurile de mîncare din lume, toate băuturile, toate mașinile, să mîngîi consensual concubine pe sub frunze de palmier, să asculți mările și pasărea paradisului, să vezi Noua Zeelandă, Polul Sud, să te duci În Tibet, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vadă copilul. Dacă nici după asta subiectul nu prinde contur și prin apartament mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dau interviul ăsta. I.M. Ești credincios, evlavios, ateu? R.P. Pot răspunde ca Thomas Paine: „Mintea mea este propria-mi biserică”. Acolo mă duc să aprind lumînări, viii În stînga, morții În dreapta sau invers, oricum se-ntîlnesc În hipocamp, acolo mă rog, meditez, pup crucea și-așa mai departe. Pot da și răspunsul clasic: „Am o relație specială cu Dumnezeu”, deși nu există așa ceva. Lui Dumnezeu nu-i plac relațiile speciale, El e de modă veche. Sau pot răspunde simplu, nu cred. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în brațe, am simțit pentru întîia dată teama că dragostea Maitreyiei ar putea cândva să mă obosească. Aș fi vrut să rămân și eu singur, măcar un ceas după plecarea lui Harold, căci prezența lui mă agitase și voiam să meditez, să fac un efort de înțelegere, să-mi precizez anumite hotărâri. Iar Maitreyi de-abia aștepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în brațe. Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întunerecul... Vroia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea ei de mine, și îmbrățișarea din întunerecul celor dintâi nopți o înspăimîntase. Adesea mă întrebam când doarme, căci pleca întotdeauna în zori, iar peste două-trei ceasuri (în care timp medita și scria, ca să mă desfete pe mine a doua zi, la birou, cu poeme și scrisori făcute pentru dragostea noastră) se cobora jos să pregătească ceaiul. Tot ea era aceea care îmi bătea în ușă dimineața, foarte discret și foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petreceau în jurul meu și niciodată nu aveam răgaz să-mi amintesc sau să meditez, să leg faptele unele de altele, să reactualizez anumite scene; așa că acum trebuie să mă conduc după firul acelor foarte sumare însemnări, ca și cum aș descifra viața altuia, căci memoria acelor zile și nopți de arzătoare agonie nu o mai am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]