3,725 matches
-
și a doua zi pe la ora 9 dimineața aterizam în "Cidade maravilhosa". În cele peste 10 ore petrecute de la New York la Rio, survolând, după intrarea în spațiul aerian al Mexicului, America Latina de la nord la sud, am avut suficient timp să meditez asupra "noului meu loc de munca" și a noii mele misiuni. Trecusem pe la Rio în drum spre casă, în 1981, și revenisem peste 10 ani, cu prilejul Bienalei de la Sao Paulo, ocazie cu care vizitasem și noua capitală, Brasilia. Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
direcțiile concrete de lucru pentru Întregul an. Am deschis ușa și pentru o secundă mi s-a părut că am nimerit la o adresă greșită: o sală gri, ternă, neatrăgătoare: Într-un colț pe jos cineva stătea cu fața la perete, parcă meditând, dincolo unii făceau exerciții de Încălzire, alții mișcări de yoga, dar nici urmă de Brook. Sunt gata să renunț, când, În semiîntunericul mohorât al sălii, Îi recunosc pe Lou și Michelle, actorii mei americani din Arden, care fuseseră și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care În același timp Îmi părea invizibil. Nu avea nimic anecdotic În expresie, era și nu era: deși prezent, cioplit În piatră, se pierdea În neant. Am meditat din nou la diferența față de cultura noastră de azi, marcată de goana după reputație și expresie personală. La vechii egipteni a vrea să te faci „cunoscut“ ca artist, a-ți afișa numele, erau lucruri considerate dăunătoare propriei dezvoltări, exact opusul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bogăției mele. Probabil că reușisem să desfac și să Împing În sus transperantul dens de la capătul patului și călcâiele Îmi erau reci, dar ședeam În continuare În genunchi să privesc. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să meditezi la acești primi fiori. Ei aparțin armonioasei lumi a copilăriei perfecte și ca atare dețin În memoria noastră un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fără effort; abia când apar amintirile adolescenței, Mnemosina Începe să devină capricioasă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu s-a ostenit s-o cunoască așa cum ar fi meritat ea pe deplin, nici nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În camera mea de la Cambridge, și În acest timp banalitatea convingătoare a tăciunilor, a singurătății și a unor dangăte de clopote Îndepărtate mă apăsa, schimonosindu-mi până și cutele feței, așa cum fața unui pilot este desfigurată de viteza
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lumea, conflictul lui cu destinul. Câmpul de bătălie nu este numai exterior, ci și în conflicte interioare, în adâncul sufletelor unde se dau bătălii tăcute, neștiute, dar nu mai puțin devastatoare, care, uneori, le depășesc chiar pe cele exterioare. Eroii meditează, își pun întrebări, caută răspunsuri la problemele existențiale, care sunt ale lor, dar nu mai puțin și ale noastre: în acest sens, "Patimile" devine un roman istorico-filozofic și de actualitate. "Reconstituirea realității din perspectiva privirii interioare a personajelor", cum năzuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am rugat, am sărutat stâncă în semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la tristă despărțire mi-a venit un gând tainic care, parcă îmi spunea: deja ai luat tot ce-i bun și valoros în acest pelerinaj la Sfintele Locuri. Primisem de două ori Sfintele Taine: o dată la Sfanțul Mormânt al Domnului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în inimă a găsit totdeauna soluția în dilemele ce l-au asaltat „în fiecare lună, în fiecare săptămână, în fiecare zi, și era mereu soluția justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele lui Craig reiese că iubirea e creație, operă poetică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dat socoteală. În definitiv, cuvântul „răzbunare” îl are în el pe „bun”. În Orestia, în Hamlet, răzbunarea înseamnă reechilibrarea lumii, purificarea ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei. Iar Eryniile nu devin Eumenide, adică „binevoitoare”, decât după. Nisipul și jungla Ca Hamlet meditând cu craniul lui Yorick în mână, Paul Valéry ridică de pe plajă o cochilie și îi contemplă uimit structura geometrică, efect, parcă, al unei torsiuni helicoidale impuse unei forme conice. „Comme un son pur, ou un système mélodique de sons purs
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune, într-un loc : „Die Griechen waren oberflächlich aus Tiefe”, iar Valéry afirmă că ceea ce are omul mai profund este epiderma. Meditați asupra acestui gând și veți vedea cât de mult adevăr exprimă. Epiderma reprezintă miracolul nașterii, apoi tinerețea, frumusețea, dragostea, după cum tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scrisoare în care stă parcă scris tot ce urma să se întâmple mai târziu în timp. Ingrid a plecat acasă pe la ora două, avântându-se neînfricată pe străzile pline de bețivani reptilini. Am rămas singură să sting candelabrele noastre, să meditez la timpul înțeles prin muzică. Înainte de a mă așeza în pat, am recitit prima scrisoare pe care René mi-a trimis-o de la Stockholm, simțind tot timpul pe obrajii mei răcoare de la cineva care căuta să mă învăluiască în aer
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Așa cum nu aștept nimic, exersând rugăciunea inimii. Sunt convinsă că toți oamenii au o natură divină în ei, care trebuie trezită în practica vieții cotidiene, altfel toate eforturile noastre sunt fără eficacitate. A trăi mi se pare din ce în ce mai mult a medita, fără a aștepta nimic, fără profit și contabilitate. A medita pentru a fi intimă cu mine însămi, din ce în ce mai mult, sesizând uneori „prietenia” dintre corp și ceea ce dă viață acestuia. A medita în felul meu este cunoașterea la care visez, este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toți oamenii au o natură divină în ei, care trebuie trezită în practica vieții cotidiene, altfel toate eforturile noastre sunt fără eficacitate. A trăi mi se pare din ce în ce mai mult a medita, fără a aștepta nimic, fără profit și contabilitate. A medita pentru a fi intimă cu mine însămi, din ce în ce mai mult, sesizând uneori „prietenia” dintre corp și ceea ce dă viață acestuia. A medita în felul meu este cunoașterea la care visez, este iubirea care nu cere nimic. Am visat din nou că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eficacitate. A trăi mi se pare din ce în ce mai mult a medita, fără a aștepta nimic, fără profit și contabilitate. A medita pentru a fi intimă cu mine însămi, din ce în ce mai mult, sesizând uneori „prietenia” dintre corp și ceea ce dă viață acestuia. A medita în felul meu este cunoașterea la care visez, este iubirea care nu cere nimic. Am visat din nou că René mă iubea. Eram și nu recunoșteam nimic din lumea în care mă aflam. Oare călătoresc în căutarea iubirii, a lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în ultimele zile ale războiului, raidurile din 13-15 februarie 1945 făcând să dispară, sub ruine, comori arhitectonice seculare. Unele aveau să fie restaurate de autoritățile RDG-ului Semper Opera, Palatul Zwinger... -, altele de autoritățile Germaniei reunite printre care cunoscuta Frauenkirche. Meditând la aceste tragice întâmplări, m-am înseninat amintindu-mi că aici, în 1785, Schiller a scris versurile "Odei bucuriei", astăzi Imnul Uniunii Europene! Dacă hoinărind prin Dresda nu aveai norocul să te întâlnești cu Schiller, prin perioada 1985-1990, puteai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe firul apei Jijia, aceasta fiind pe cursul ei superior și, având tot mai multe meandre. În muzica roților de tren, gândul mă duce la țara mea și mi se deschide harta României și fără să vreau mă gândesc și meditez. Țara noastră a fost înzestrată de „Sfânta Natură”, aproape, cu de toate, printre care o mulțime de pâraie și râuri ce izvorăsc, cele mai multe, din munți și dealuri și toate sunt afluenții bătrânului fluviu Dunărea, care la rândul lui, își duce
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe firul apei Jijia, aceasta fiind pe cursul ei superior și, având tot mai multe meandre. În muzica roților de tren, gândul mă duce la țara mea și mi se deschide harta României și fără să vreau mă gândesc și meditez. Țara noastră a fost înzestrată de „Sfânta Natură”, aproape, cu de toate, printre care o mulțime de pâraie și râuri ce izvorăsc, cele mai multe, din munți și dealuri și toate sunt afluenții bătrânului fluviu Dunărea, care la rândul lui, își duce
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
descrie magistral, de mai multe ori, cu incursiuni care oferă psihiatriei nu numai observații, dar și sugestii ("ca toți epilepticii, Smerdiacov obișnuia să ascundă lucrurile unde nici nu te puteai gândi", iată o mică mostră de capodoperă asupra căreia am meditat, constatând că, necunoscut psihiatriei, simptomul este totuși, caracteristic unor bolnavi...). Și sunt o mulțime de alte perle risipite, ca aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dar îmi pare rău că într-o viață care se poate umple cu fapte importante, ei sunt cărăuși ai nimicului, chiar dacă, ierarhic, ajung Patriarhi ai Nimicului. Ceva mă face să fiu aproape sigur că astfel de oameni nu se înfioară meditând asupra lui Einstein, că nu-și bat capul căutând să-l priceapă pe Kant, că nu simt misterul unei teorii matematice; mă îndoiesc, de altfel, că au ars vreodată în vâlvătaia unei iubiri. Nu disprețuiesc poezia amănuntului, dar prefer să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
precipitare, numai că, în cazul prototipului "parvenit", procesul devenirii sale nu este o regresiune către maimuță cât spre un alt animal, un humanoid degenerat). Între omul de tip nou preconizat de Ceaușescu și parvenitul acestor ani, descendența, filiația, este directă. Meditez la aceste mici răutăți (dar grave realități) la București. Orașul a avut farmecul lui, fără să fi fost un mic Paris (de ce un "mic Paris"? nu am fost în stare niciodată să fim ceea ce suntem?) Și astăzi ne autoproclamăm, printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mercedes, nici un deputat, nici un senator, nici măcar un consilier municipal, nici pavaj, nici canalizare. De unde activist de partid? După ce am colindat toată strada, tocmai mă oprisem fermecat la o fereastră de unde se auzea o nostalgică romanță cântată de Zavaidoc. "Ce timpuri"... meditam, când m-am întâlnit cu o veche cunoștință, n-are rost să-i spun pe nume. Ne-am bucurat. Am mai vorbit de una de alta. Era localnic, adică de pe Zorelelor. Ne-am apucat de comentarii. Cunoștința mea mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vopsită și ea cu ulei roșu. Era o poruncă și totodată un sfat atractiv. În gara Dorohoi treceau pe atunci doar două trenuri care se întâlneau, concomitent, la miezul nopții, așa că toți călătorii aveau foarte mult timp la dispoziție să mediteze la importanța de a te îmbrăca frumos. Dar lozinca nu a fost de nici un folos. Nici acei călători, nici urmașii și nici urmașii urmașilor lor nu și-au înfrumusețat vestimentația. Acum, descendenții acelor călători poartă tot felul de tichiuțe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
felul de tichiuțe pe capetele lor microcefalice (ca niște gutui noduroase) și pantaloni enormi, ca parașutiștii americani. Nu-mi place moda, nu-mi place nimic, sunt nemulțumit de ceea ce văd și aud. Mașina aleargă monoton dar spornic; am timp să meditez la câte nu-mi plac; plonjat în meditație socio-antropologică. Într-un loc încetinim ca să evităm un accident. Doi țigani, îmbrăcați în pijamale nou-nouțe, aleargă după o iapă care fuge bezmetică după un mânz nărăvaș. Animalele, murdare și jupite până la os
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fată din Iași, uite la dânsul ce frumos s-a făcut!..." Și mi-a dat un ceai cu gust scârbos, din farmacia portativă, fiind trimis "la aer". Eram "la aer" pe o cărare cu pietriș, în jurul casei unde ne găzduisem, meditând la ceasul meu minunat pe care îl ascunsesem cu grijă într-un buzunar secret al hăinuței mele, să nu i se întâmple ceva, să nu-l fure cineva. Era, într-adevăr, extraordinară comunicarea secretă cu lumea nevăzută, prin semnele luminoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
indignat că Iulian Gropper, un coleg bufon, intonase în pauză imnul regal (tatăl lui Labiș bracona în pădurea regală din Mălini) și recitase dirigintelui Socoleanu catrenul celor care plecau în Israel. La Fălticeni Labiș e un școlar model: ia premii, meditează colegii mai slabi la învățătură, joacă în piese revoluționare, ține conferințe despre noile rosturi ale societății. „Fii dârz și luptă, Nicolae!” e un program de viață. În afara debuturilor din Zori Noi și Iașul Nou, poetul se produce la șezătorile literare
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]