4,850 matches
-
o săruta din când în când, astfel că a citit-o de mai multe ori. Apoi a pus-o într-un cufăr, amintire de la mama ei, în casa mare, unde își ținea lucrurile personale și de valoare, de când a fost micuță: un scutec, o tichiuță, prima rochiță, o plăpumioară, o față de pernă brodată de mama ei, cu monogramă, jurnalul ei personal, caietul cu oracolul din clasa a VIIIa. Când deschidea capacul, venea un miros de levănțică pusă în săculeți de pânză
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
basarabeancă, frumusețe energetică, inteligență remarcabilă, spirit critic, realist; Teodora (Dori) L., ardeleancă, Înclinație spre științele exacte, sensibilitate deosebită, interiorizare și timiditate; Maria (Maricica) L., bucovineancă, frumusețe remarcabilă, ochi deosebit de expresivi, talent dramatic, un fel aparte, confuz, În exprimare; Veronica O., micuță, cu un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la proces, când judecătorul mi-a spus că primisem citație din greșeală și venisem degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape În Întregime alb și buzele palide și supte Înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănĂ la cap. Vrei bani ? m-a Întrebat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
adus În preajma sa, automăgulindu- se. Ascultându-mă, se Încruntă și privește fix un punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. la un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhĂrele. — Cioc, cioc, cioc ? Întrerup ? gângurește ea plină de grație. Focul aruncă sclipiri roșii În lichidul rubiniu din păhĂrele. Nici gând, Îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la proces, când judecătorul mi-a spus că primisem citație din greșeală și venisem degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape în întregime alb și buzele palide și supte înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănă la cap. Vrei bani ? m-a întrebat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a adus în preajma sa, automăgulindu-se. Ascultându-mă, se încruntă și privește fix un punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. La un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhărele — Cioc, cioc, cioc ? întrerup ? gângurește ea plină de grațieFocul aruncă sclipiri roșii în lichidul rubiniu din păhărele. — Nici gând, îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu ești atât de frumoasă?! Ea Îi puse mânuța pe gură, după care, retrăgându-și-o, lin, Își puse buzele micuței guri pe buzele lui mari și răsfrânte; Întâi, blând, apoi, mai apăsat, iar, către sfârșit, sălbatec de apăsat, Îl sărută cum nu fusese el niciodată, sărutat, În viața lui, de aproape jumătate de secol! Și-și Încheie astfel discursul erotic
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de dincolo de decembrie, era, și acest om neom, un om de valoare. Cu Înaltă calificare, superioară, colegilor săi, de la Uzina Mecanică din municipiu. Ba, pentru piesele de mecanică fină pe care le confecționase, fusese distins, la un moment dat, cu micuțul steag de fruntaș În Întrecerea socialistă. Numai, că, după marea nenorocire pentru popor, și țară, de după acel istoric decembrie blestemat, hoții, profitorii și iuții de mână s-au ales cu mierea și cu spuma, În vreme, ce, calicii - tot calici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
piure de banane; sau, de ce nu, pentru un film cu bebeluși, studiourile se aflau, cum s-ar spune, peste drum, iar America era, lucru știut, țara tuturor posibilităților; totul s-a oprit la cîteva filmulețe private, plătite de către chiar părinții micuțului. Dar, Încet-Încet, bărbatul nu a mai putut să-l suporte, Bert era replica vie, permanentă, zi și noapte, a neputinței sale de a zămisli viață; omul se ura pe sine, ura băiatul, nevasta, era mereu prost dispus. Bert ajunsese, de-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă, iau banii, merg la pâine și gata! Că tot sunt aproape, merg la banca mea Marian Malciu din adolescență
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de cum au văzut-o. „Oare ce este cu el? Pare schimbat..., dar, mai întâi, să-l vedem pe Tinu”, hotărî Iuliana, ușor afectată de rigiditatea ce o remarcase în vocea și privirea lui. I-a luat mâna în mâna ei micuță, l-a mângâiat și i-a vorbit în șoaptă, apropiată de urechea lui. Era atât de preocupată, încât nu vedea și nu auzea nimic din tot ce se petrecea în jurul ei. Chiar și atunci când a rămas singură cu fratele ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a ajuns la ideea realizării unui pod suspendat, care există și azi, invadat de îndrăgostiți, a unui castel în ruină, a unui hipodrom... S-au realizat imitații de stânci și de grote. Iată, într-una din acestea se află un micuț spațiu din ceea ce s-a dorit a fi o grădină zoologică. Nu știu dacă mai sunt lei sau urși în ea..., dar putem verifica... Marian Malciu - A, nu, nu! Nu doresc... Continuă! Ai o memorie de elefant și povestești așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îi place să-l mângâie, iar halatul nu-l voi strânge mai mult decât este el croit, că toate modelele lasă pieptul cam goluț și... va fi foarte bine. Dar, dacă lui îi plac sânii mari? Ai mei sunt cam micuți... Se uită el hoțește, dar nu i-a văzut niciodată mai mult decât se cuvine. Sub bluză, cu sutien, nu poți aprecia... Ei, și? Mă place așa cum sunt? Bine! Nu mă place? Bine! ... Ba nu este bine deloc. Uf! Ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că este goală sub halat și, după săruturi pasionale, când se desprinse, cordonul căzu, lăsând la vedere trupul pe care mai străluceau câțiva stropi de apă. O clipă ori mai multe, Eugen rămase cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe Eugen. - Mulțumesc! Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
holul blocului se mai află : saxofonul domnului Kuntz, rucsacul domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine în micuța sa librărie din pasajul Verdeau bătrînelul excesiv de amabil catadicsi să-mi întindă mîna și să se prezinte : — Bernard. Fără îndoială, trecusem cu bine un test de rezistență sau de tenacitate întrucît imediat după această scurtă prezentare Bernard mă consideră un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de salvare de la un capăt la altul al piscinei, mama m-a filmat cu religiozitate, iar apoi, acasă, imaginile au fost vizionate timp de luni și luni, de mai toți cei care ne călcau pragul. „să vi-l arăt pe micuțul meu delfin” spunea ea și dădea imediat drumul la televizor întrucît camera video era deja conectată și gata de start. Cum casa noastră s-a umplut treptat de fotografiile mele, am înțeles foarte repede și acest lucru : că orice făceam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
suprafața”), nu traversa niciodată străzile pe zebră („este cel mai periculos loc pe unde se poate trece”), nu se așeza niciodată în cafenele cu fața spre stradă („nu vreau să fiu văzută de ingrați”). Și refuza categoric să-mi viziteze micuța grădină de legume întrucît se temea de trandafirii albaștri („nu vreau să mi se împlinească toate dorințele”). În primul weekend al fiecărei luni, cu precizia unui metronom, pleca să-și vadă o mătușă undeva în normandia („e singura mamă pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decât atât, să o experimentăm. Este de dorit ca una dintre primele canonizări, voite în mod personal și prezidate de papa Francisc, să fie aceea a fratelui Charles de Foucauld. Desigur, nu pentru o slavă care l-ar jena pe micuțul frate universal, ci pentru a reînnoda firul acelei mari intuiții care a schimbat pentru totdeauna felul de a fi creștini și, în cazul nostru, de a fi dăruiți lui Dumnezeu prin viața consacrată sau prin intermediul ordinului sacru: să stai în mijlocul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfârșit, în spațiu îngust al unei cutii de ghete. În circa un minut, falnica încăpere (în care cu puțin înainte ar fi putut fi garate avioane) a fost presată și transformată într-un cub micuț de cleștar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împrăștiindu- și reflexele roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărginind, la Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe banchetă pe proprii genunchi, se desfăceau și se zgârceau înapoi, ca un cuib de șerpi. Ho diábolos își trăsese peste nas o pereche de ochelari cu lentila micuță, cât para focului, dar, cu ochii după minunățiile ce i se revărsau prin gemulețul prost manșonat, nu se îndura încă să-și consulte hărțile. - ...Până la coadă am pus-o de-o paranghelie la felcer. Unde am băut și cu mâinile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în zidurile spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic Nicolache... Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun băgător de seamă, căftăniți supraveghetori peste hoardele de șantieriști mobilizați, nu se desfăcuseră de lângă barăcile vreunui punct de lucru să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună dimineața, Mircea! îl salută din somn, descântătoarea pe spectru, simțindu-i prezența în încăpere și, ca atare, întrerupîndu- se o clipă din horcăit. - Brâul și sandalele lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vertebră, în sfârșit, o bucată de os. Nu i se arată nici un os. În schimb, i se trecu pe sub nas pălăria, celebra pierdută, borsalina, cea cu panglică roz, molfăită discret de colțul murdar al timpului, căptușită încă în interior cu micuțe hârtii, obiect ce se procopsise, între timp, cu numele de Olița de noapte a lui Tzara. Dintr-o ladă de zestre, cufăr fără fund, fură pescuite ca dintr-o fântână și împinse sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]