17,823 matches
-
cu mingea de orice fel. Dar respectul de care se bucura nu se trăgea de aici, ci din abilitatea și curajul manifestat în toate încăierările, pentru că împărțea cele mai rapide și surprinzătoare lovituri cu pumnii și picioarele, fără pic de milă. Nu se uita unde lovește. Important era să învingă. Apela la șiretlicuri și, dacă era nevoie, lovea cu piatra sau ranga improvizată din orice material. Odraslă de inginer constructor, iar mama - salariată la CEC, lui Mișu nu i-a lipsit
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stâna. Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
care zăbovește dragostea fără de margini, este dragostea coplilăriei... La fel cum un crin își ridică potirul spre cer, revărsându-se în el toată frumusețea universului, armonia și căldura răsăritului, tot la fel și pe măicuța mea o simt inundată de mila-i nemăsurată și de iubirea lui Dumnezeu. Ea mi-a fost balsamul care mi-a vindecat suferințele, ea s-a jertfit necontenit pentru mine și pentru frățiorul meu. Păstrez încă vie în minte curajul ei, și tot devotamentul de care
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
pe marginea scaunului și a început să vorbească. Tristețea întipărită pe fața ei și durerea cuprinsă-n fiecare frază rostită, au mișcat-o mult pe doamna avocat. Nu a întrerupt-o. Era stupefiată și o privea pe Violeta cu multă milă. Scena consumării violului, deși în profesiunea ei cunoscuse și întâmplări cu mult mai zguduitoare, i s-a părut oribilă, dat fiind faptul că victima a fost o copilă inocentă, neștiutoare, de bună credință și lipsită de apărare. „Ce putea ști
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
și un răsfățat. Termină cu teribilismul acesta. M-am uitat încețoșat la el și i-am răspuns dezinvolt: Du-te dracu și ieși din casa mea. Mă piși pe tine și pe voi toți, e clar. N-am nevoie de mila voastră. În momentul următor, când mai voiam să spun ceva, un pumn greu, de caratist îmi străfulgeră ochii și șiroaie de sânge începuseră să mi se prelingă fără oprire din nas și din obrazul stâng al feței, care începuse să
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
C-a-ntrebat și s-a-ndoit... E firesc, da, un copil este; Dumnezeu nu pedepsește... Că un biet copil întreabă, Cum faci dumneata la tablă. Dar te rog, sfinția ta!... Ia-l cu vorba, și-i vedea Că-i cu suflet..., milă are, Veți vedea, va crește mare Și respect o să vă poarte, Poate va scrie o carte; În veci veți fi pomenit, Ca un popă liniștit..., Care a-nvățat cu drag Pe copii. Pun rămășag: Veți fi mândru că i-ați
IV. CELOR DRAGI LA ŞCOALĂ ŞI CONFRUNTAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362077_a_363406]
-
cu cine să vorbesc! De-ați fi ca Iuda, ar fi bine: Iscariotul, când a aflat că-i trădător, a fugit ca hăituit de ciumă, De primul copac s-a spânzurat; el n-a-ndurat cumplita rușine; Ah, sincer vă detest, și milă mi-i de buna voastră mumă!...” Așa a rostit în fața a mii de dobitoace un cerb ce era hăituit De doi câini, pe care... într-o iarnă rece, când lupii-i alergau: El s-a grăbit, în ajutor le-a
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 16 Ianuarie 2012 Lovește-mă, lovește-mă, potolește-ți necazul și sculptorul izbește în stâncă, dalta lui scoate-n lumină obrazul celui nevăzut încă. Lovește-mă, lovește-mă, până ești în putere, fără milă și fără cruțare, demult nu mai simt nicio durere în aceste omenești mădulare. Eu nu-i voi răspunde mâniei nicicând, lovește-mă, lovește-mă cu tărie curată și râul ce aleargă spre mare flămând obosește odată... Referință Bibliografică: Lovește-mă
LOVEŞTE-MĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362114_a_363443]
-
Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr' de milă, peste suflet să-l pun. În asta seară îmi este chipul negru și trist Și printre hohote spre cer îmi înalț închinarea, Bocetul durerii de-o viața mă cade, nu mai exist, Plângă-mi cărarea spre dus, valsul mării și
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
zi, când bunicul dădea o raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > EFEBUL CLAUSTRAT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Munte de iluzii, erupție efuzivă, lava bazaltică ieșită la suprafață își croiește cărări fără milă acoperind rănile deschise ale sufletului cu sarea credinței. Reaprins din magmă eul se regăsește iar pe sine. Asasin plictisit, tu ucizi timpul, zdrențuind carnea în plăcerile vieții, ai străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
are, Mie Îmi dă. Domnul nu stă cu mâna întinsă pentru a cere. Ci pentru a oferi. Pentru că Domnul le are pe toate. Și Lui nu-I trebuie mica noastră milostenie. Vrea numai să vadă că ne este și nouă milă de aproapele nostru care o duce mai rău ca noi. Vedeți ce puțin așteaptă Domnul de la noi? Iar de oferit, Domnul oferă mântuire. Tuturor celor care o merită. Iar cei mai mulți dintre noi trecem grăbiți și privind în altă parte. Nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
care mi-a spus: - Când auzi că face așa de urât, de ce nu te oprești, domnule, să vezi ce fel de balaur ai înăuntru? Uitasem capacul de la filtrul de aer nemontat și tușea motorul că-ți era mai mai mare mila de el, săracul. Îmi era rușine, mecanica nu fusese punctul meu forte și am înghițit cu multă îngăduință mustrarea. De regulă, când trebuia să frânez, eu acceleram întâi și încercam să opresc mașina cu frâna de mână, să nu-mi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
îi înjură, mai ales pe nevastasa. Calcă peste glasul conștiinței își pune lațul în jurul gatului și se avînta în gol, și atunci începe strangularea acsfisierea rapidă, galopanta și că o fulgerare devine conștient îi pare rău și strigă : Dumnezeule ai milă de mine păcătosul." Iar în clipele următoare moare, acum întrebarea mea este : -Dumnezeu îl poate accepta, îl poate mîntui? -Imi pui o grea întrebare, pe deoparte mă gîndesc la marea iubire a Lui Dumnezeu, pe de altă parte la înfricoșătoarea
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
un copilandru fuge. L-a clătinat puțin, dar cui îi pasă? E sărac, sărac, n-are bani, n-are leac și nici casă! Nu-i nimic! Are-un suflet; care plânge în văzul lumii, --ce tot trece și pe care mila n-o ajunge--. Se uită --doar așa-- în fugă, nimeni nu oprește. În colțul străzii e un suflet care plânge, căci e sărac și neputința îl atinge. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN COLȚUL STRĂZII / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN COLŢUL STRĂZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365887_a_367216]
-
Îmi lăcrimează-n gene, și-n toamna asta, moina, Cărarea înzlotându-mi -se-n mersul spre Carpați. Se-ngroașă gluma, se-nghesoaie frica, Se ghemuiește paradisul amintirii mele, Sardonic, parcă urlă .... POETULUI FEMEII Ți-ai construit destin din nuri apetisanți Și judeci fără milă ce-i dincolo de formă, Dar salivând în versuri fără prejudecăți, Cerșind un zâmbet muzei, din lumea ei anomă. Te crezi fidel peniței și-n visul conjugal Aduci obscuritatea pretinsului talent Și-n versuri ce-nspumează amonte și aval, Tânjești recunoștință
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
de unii, de vreme ce sunt în stare să împăneze cu asemenea formulări o prea cinstită și sobră expunere de motive. Și tocmai de asta, copilul inteligent și talentat își consumă genialitatea stând cu mâna-ntinsă la colțul străzii, ca și cum ar cere milă în plenul Senatului. Teribilă metaforă! Tare aș vrea s-o văd analizată și comentată sub toate aspectele valențelor ei etice și estetice, într-un studiu pe care, la despărțirea de prim-vicepreședintele său, îl va semna Nicolae Manolescu. Pe care
BUGETUL PERSONAL AL SCRIITORULUI ŞI FOAMEA PE CARE VOR ALEŞII SĂ I-O TIMBREZE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366018_a_367347]
-
ei de răutate era justificată față de urâciunile de slujitori mătăhăloși, burduhănoși, fălcoși, mitocani, bădărani, jegoși, puturoși. Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
îngerul Nădejdii A fost semănată, În sufletu-mi ascunsă, Timidă și sfioasă, Alături de povața mamei, Sămânța a fost semănată, Când am plecat de-acasă. Suava-i floare Durerea îmi alină, Căci astăzi, în toată lumea, Gingașa floare dăruiește Rodul dulce al Milei și Iertării Scăldate în Lumină. Acum, sunt sigură Că nu am fost înfrântă, Ci purificată Și, Apoi renăscută De sămânța nădejdii Din floarea argintată. Referință Bibliografică: Sămânța...Stânca / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 772, Anul III, 10
SĂMÂNŢA...STÂNCA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366075_a_367404]
-
Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele mai puternice. Ca orice poet care se respectă, Valentina Becart se plimbă nestingherită prin Labirintul singurătății. ... Singurătatea îi priește, este aliata poeților. Acolo, în
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
subteranele minții umane bântuie umbre ... strigoii unor traume sau întâmplări generatoare de suferințe fizice sau psihice. Mintea ... un labirint nesfârșit, întortocheat, plin de capcane și entități nevăzute. Uneori e ca o mlaștină cu nisipuri mișcătoare unde poți fi înghițit fără milă. Nimic nu poate prevesti o eventuală deraiere sau pierderea realității. O fracțiune de secundă și întunericul cuprinde culoarele rațiunii scufundându-le într-o beznă totală, cu intermitențe luminoase înșelătoare. Creierul ... un mister cu multe ecuații nedezlegate. O ecuație necunoscută care
MINTEA UMANĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365306_a_366635]
-
el? Și a zis bătrânul: Nu, ci lasă-l la Dumnezeu, căci orice fel de ispită va veni omului, omul să zică: pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla, să zică: din mila lui Dumnezeu este. - Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, căci mă necăjesc pentru rucodelie (lucrul de mână) iubind împletitura, dar nu pot să o lucrez. Și el a răspuns: Nu trebuie să lucrăm lucrul
SFANTUL SISOE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365341_a_366670]
-
Pan și Orfeu. După aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
Așteaptă îngerii pe rând să vină/ Să o contemple și să ia lumină:/Frumoasă, blândă, nouă, ireala.// (Magnolia înflorind...”). Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna și floră „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze căzute și însingurate, atinge apogeul milei și al sensibilității poetice: „Am adunat de pe jos/câteva frunze căzute/înfrigurate de plâns//Le-am luat cu grijă/și le-am pus în chilie/pe masa de scris.// Am zis: să fie cât mai aproape/ Iarnă această care vine
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
același timp. Eleonora îi sprijinea capul și Ecaterina ținea paharul la gura bătrânei, lăsând să curgă două-trei înghițituri, puțin câte puțin. Erau mai atente să tragă cu coada ochiului, să vadă dacă lumea observă gestul lor mărinimos. Eugen privea cu milă grupul de trei. „Oare ce o fi în capul lor? Vor s-o câștige cu grija asta ieftină! Niciodată nu a făcut mama diferență între copiii ei. Ne-a crescut la fel pe toți... De ce oare cred că le dă
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]