6,419 matches
-
și Abenjacán, vagabondul care s-a voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: s-a voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul ei constă tocmai în voința de a se înscrie cu orice preț în ordinea miracolului. 42 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Or, pustiul nesfârșit în care e părăsit regele Babiloniei face inutile puterile acestuia. Nu mai răspunde în nici un fel așteptării sau voinței sale. De aceea apare pur și simplu sustras oricărei limite. Așa cum îl
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintre ele, înălțat în insulele Babiloniei, exprimă un imens orgoliu. Se voia atât de complicat și de subtil, <ref id="27">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 306.</ref>. Ar fi voit să atingă ceea ce este propriu miracolului ca atare. Cum omul nu este demn de așa ceva, totul atrage o cumplită încercare. Știm ce s-a întâmplat apoi: regele e condus în adâncul pustiului și părăsit acolo pentru totdeauna. Întâmplarea a fost preluată în predica unui preot, Allaby
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
petrecut, ar fi confirmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nu-i mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul pare pierdut. Iar cel care a dorit să-l înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și nimic altceva. Am putea spune că este o imagine excelentă a nonsensului. Ceva asemănător ne oferă și regele Babiloniei, care a poruncit ridicarea unui labirint de o complicație infinită. Ar fi voit probabil să atingă acel nonsens propriu doar miracolului. Posibilitatea pierderii de sine devine semnul că respectiva construcție își atinge perfecțiunea. Scriitorul nu vorbește aici de moartea sigură a celui părăsit în labirint, ci doar de pierderea sa pentru totdeauna. Moartea sigură ar fi reprezentat în continuare o determinație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se vede el însuși depășit de ceea ce face. Construcția i se arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nu-i rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor de-a accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul pustiului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
65 presupoziții ~e 61, 81, 89- 90, 108, 166, 194 ~ și privire speculativă (vezi „speculativ“) (a se) minuna, minunat 35, 36, 60, 64-67, 114, 157, 161, 179, 180-181, 191-192 mirabil 42, 44, 53, 64-65, 75 (n. 59), 119, 126, 191 miracol 35-37, 42, 44-46, 53, 74, 141-142 mirum 43, 141, 160 mister 47, 117, 145, 193 (n. 199) moarte 21, 32, 37, 38, 44-46, 54, 90 ~ a Fiului 148, 154, 157-158 intimitate a vieții cu ~ (vezi „viață“) modus (tollendo) tollens 56
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de partea oricui este Vrednic, cumpătat, cinstit, Iubitor de bună veste, De pofte neispitit.” Vorbe, vorbe și iar vorbe Căci în fapt este altfel - Ca tot omul care-n vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-un miracol nu va fi Chiar de-o cere să se-amâne, Ceasul dat spre-a se jertfi. De sămânța este bună, Nu se prinde-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu-se aproape sfârșit, a invocat puterea divină și a aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul din Babilonia a fost învins în luptă chiar de cel care-i fusese oaspete. Făcut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca și Abenjacán, vagabondul care sa voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: „Această lucrare era un adevărat scan dal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Sa voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul ei constă tocmai în voința de a se înscrie cu orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Sa voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul ei constă tocmai în voința de a se înscrie cu orice preț în ordinea miracolului. 42 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Or, pustiul nesfârșit în care e părăsit regele Babiloniei face inutile puterile acestuia. Nu mai răspunde în nici un fel așteptării sau voinței sale. De aceea apare pur și simplu sustras oricărei limite. Așa cum îl
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
bărbați să nu se aventureze pe coridoarele lui, iar dacă o vor face, să se piardă pentru totdeauna“<ref id="27">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 306.</ref>. Ar fi voit să atingă ceea ce este propriu miracolului ca atare. Cum omul nu este demn de așa ceva, totul atrage o cumplită încercare. Știm ce sa întâmplat apoi: regele e condus în adâncul pustiului și părăsit acolo pentru totdeauna. Întâmplarea a fost preluată în predica unui preot, Allaby, „om
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
petrecut, ar fi con firmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nui mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul pare pierdut. Iar cel care a dorit săl înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel deal
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și nimic altceva. Am putea spune că este o imagine excelentă a nonsensului. Ceva asemănător ne oferă și regele Babiloniei, care a poruncit ridicarea unui labirint de o complicație infinită. Ar fi voit probabil să atingă acel nonsens propriu doar miracolului. Posibilitatea pierderii de sine devine semnul că respectiva construcție își atinge perfecțiunea. Scriito rul nu vorbește aici de moartea sigură a celui părăsit în labirint, ci doar de pierderea sa pentru totdeauna. Moartea sigură ar fi reprezentat în continuare o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se vede el însuși depășit de ceea ce face. Construcția i se arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nui rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
săl figurezi ca atare? 52 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Întro privință, excesul intervine și în cazul unor edificii ridicate de oameni. Ne amintim cuvintele lui Borges în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. „Această lucrare era un adevărat scandal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor dea accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
65 presupoziții ~e 61, 81, 89- 90, 108, 166, 194 ~ și privire speculativă (vezi „speculativ“) (a se) minuna, minunat 35, 36, 60, 64-67, 114, 157, 161, 179, 180-181, 191-192 mirabil 42, 44, 53, 64-65, 75 (n. 59), 119, 126, 191 miracol 35-37, 42, 44-46, 53, 74, 141-142 mirum 43, 141, 160 mister 47, 117, 145, 193 (n. 199) moarte 21, 32, 37, 38, 44-46, 54, 90 ~ a Fiului 148, 154, 157-158 intimitate a vieții cu ~ (vezi „viață“) modus (tollendo) tollens 56
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe dragoste. Corporațiile, municipiile și națiunea nu sunt decât forme elaborate ale aceleiași familii portugheze. "Națiune unitară" înseamnă, pentru dictatorul Portugaliei, comunitate de dragoste și comunitate de destin - termeni care definesc întocmai familia. La lumina acestor precizări, se poate înțelege miracolul pe care l-a realizat Salazar: un stat totalitar și creștin, construit nu pe abstracțiuni, ci pe realitățile vii ale neamului și tradiției sale. Este cu atât mai extraordinară această creație, cu cât ea se împlinește la capătul unei evoluții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-ul său la orice inițiativă a celorlalte ministere; 4) angajîndu-se, totuși, să colaboreze cu ele în tot ceea ce privește reducerile bugetare respective. Nu cere, însă, numai atât. Anunță membrii Guvernului și țara întreagă că nu trebuie să se aștepte la miracole. Totul depinde de capacitatea cu care poporul portughez va putea realiza "sacrificiile necesare" și de încrederea cu care îl va însoți; "încredere în inteligența mea și în cinstea mea, încredere absolută dar senină, calmă, fără entuziasme exagerate nici descurajări". De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-lea în care fusese chemat, știa ca poate cere orice sacrificiu națiunii; după umilința pe care o primise la Geneva, Portugalia înțelesese că nu mai poate aștepta nimic dinafară. Salazar își luase angajamentul să echilibreze bugetul într-un singur an, miracol pe care nu-1 putea crede nimeni. Cu atât mai stranie părea asigurarea aceasta, cu cât dictatorul financiar nu venise cu nici o reformă revoluționară cu nici o concepție mare. Era foarte greu pentru un profesor universitar de o excesivă sobrietate, pentru un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conducător al regimului născut din revoluția de la 28 mai. Era a treia oară când vorbea Salazar de când intrase în guvern. Trei cuvântări într-un an și jumătate; trei cuvântări care alcătuiesc laolaltă patruzeci de pagini de carte. Dar, între timp, miracolul în care nu crezuse nimeni - se împlinise. Pentru întîia oară de la 1913, bugetul Portugaliei nu mai prezenta un deficit. Dimpotrivă, bugetul 1928-1929 alcătuit de Salazar, se încheiase cu un excedent de 1.576.000 escudos - față de deficitul de 388.667
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
națiune, în Stat, prin ajutorul unui nou statut constituțional." Cuvântarea lui Salazar de la 28 mai 1930 marchează depășirea "momentului financiar" și începutul dictaturii sale politice. Cu doi ani înainte fusese chemat ca să salveze bugetul și, implicit, dictatura militară. Izbutise acest miracol - primul buget portughez excedentar după o perioadă de anarhie economică. Faima lui financiară trece granițele și se răsfrânge asupra regimului și a țării întregi. Dar un om care mărturisise dintru început că știe ce vrea și încotro se îndreaptă, nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]