6,725 matches
-
Network. Se uitau la interviuri despre ei, pline de comentarii ale familiilor și prietenilor. În următoarele ore au aflat că printre ei se aflau eroi și eroine. Cine știuse că Heidi descoperise trupul iubitului ei ucis? Nici nu era de mirare că era Încă atât de precaută, Înțelegeau ei acum plini de compasiune, atât de pregătită pentru orice situație. Era vorba de un coleg de apartament, nu de un iubit, Încercase ea să le explice, iar ei o lăudaseră chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și degețelele lui. Roxanne observa cu câtă ușurință satisfăcea Dwight nevoile copilului. Nu-și cocoloșea fiul, și nici pe ea. O lăsa să-l hrănească și să-l schimbe, iar când era rândul lui, Roxanne Îi vedea privirea plină de mirare și adorație. Îi adresase și ei aceeași privire când Îl Întâlnise prima dată pe vremea când era studentul ei. O venerase. În mod inconștient, ea se așteptase să dureze toată viața. Treptat și-a dat seama că nu știuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pot trăi așa de liniștit. Cartea lui Tamba Tetsuro, în sine, mi s-a părut o tâmpenie, dar acolo se făcea trimitere la o carte a lui Emanuel Swedenborg. Am fost surprins de acea carte. Nu ar fi fost de mirare dacă savantul Swedenborg ar fi primit Premiul Nobel pentru Fizică. După ce a trecut de vârsta de cincizeci de ani, dintr-odată, a devenit un fel de medium. A lăsat o mulțime de notițe despre viața de după moarte. Am citit cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
către secta Aum. Toți se întrebau necontenit: „Oare de ce niște elite, atât de bine educate, au crezut într-o religie nouă și ilogică?“. Este adevărat că cei de la conducerea sectei erau elite cu grade academice deosebite și nu e de mirare că toți au fost șocați când au aflat asta. Faptul că academicienii aceștia au renunțat la pozițiile sociale care le erau asigurate și au fugit pentru a se alătura unei religii noi, este un indiciu serios al faptului că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe fața lui Carol. "Și dacă da, am ajuns noi acolo? Cum? Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an? Și toate întâmplările din timpul ei... Ce-a fost cu ele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dinadinasul să ne învețe Renz, un joc cu care ne pierdeam majoritatea timpului în lungile ore de călătorie cu trenul. După vreo două astfel de întâlniri, unul dintre noi l-a întrebat: - Costele, acum ce boală mai ai? El, mimând mirarea, a răspuns: Păi cum, nu știți? Sindrom Renz! George era singurul care nu suporta sub nici o formă jocurile de cărți și asta ne-a demonstrat-o într-o tabără de creație. Eram cazați la o tabără de copii, într-o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Deci am hotărât să vizionez un film lansat în acest an, un film lansat cu surle și trâmbițe, care se vrea de referință (!!!) în noua filmografie românească. Un film făcut de niște necunoscuți atât de iluștri încât ar fi de mirare să-i recunoască după nume măcar părinții lor. Filmul se numește: Portretul luptătorului la tinerețe, apărut în România, an 2010. Regia: Constantin Popescu. Nu mai amintesc de ceilalți culpabili de a fi produs acest film fiindcă așa cum nici de regizor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zice el, deșteptul lumii). Deci trecând peste nevoia noastră acută de repere în timp, de niște modele definitorii ale existenței românești iată ce- i fată mintea sa bolnavă: „Din tot acest spectacol al clișeelor răzbate o teribilă teamă față de emoția mirării, față de ceea ce ar putea să te uluiască, dacă ai avea curajul să renunți la platoșa prostiei cheratinizate (nu întotdeauna neapărat și nici definitiv cretinizată). Sigur, Eminescu nu va putea deveni „Ceahlăul“ sau „gorunul“ literaturii , dar atâta vreme cât va fi citit purtând
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă în cap câte un car de belele colective. Și apoi, după cum se vede, pe atunci nici nu se punea problema să fie un stat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu nule, ci nulități. Și precum vorba cântecului, nulități au fost, nulități sunt încă, dar acestea de acum se simt mult mai în largul lor în perioada noastră „democratică” decât în perioada stalinistă. Observ că vi se ridică sprâncenele a mirare, dar explicația este simplă precum găina, pardon, oul lui Columb. În perioada stalinistă, deci aia a anilor ’50, nu scria fiecare critic ceea ce-i trăsnea prin cap așa ca în zilele noastre, ci la modul perfect organizat i se dicta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca de obicei azidimineață s-o iau la Bois. Făcusem rost de doi cai pur-sang. Și ea plecase. Concierge-ul mi-a râs în nas. C'est, en verité, formidable! Și începeam să fiu plictisit de această flecăreală dezagreabilă, când, spre mirarea mea, văzui în colțul ochiului lui o lacrimă. Fui brusc cuprins de remușcări și îmi făcui mustrări. Mă găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
satisfacția să-i produc unele neliniști, pe cit putea el fi neliniștit, chiar dacă ele se cumințeau iute. Slabă consolare, și care nu-i făcea decât servicii (îl mai complica), dar nu puteam să mă opresc. - De aceea nu-i de mirare că mi-a rămas un străin. Și apoi, aveamașa de puțin timp liber, tribunalul îmi lua tot timpul, câte douăsprezece ore din zi eram ocupată. Mâncam la prânz la ora două, trei, patru, în fiecare zi, altfel, și puteam susține
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făcea totdeauna strâmb. - Purta bretele proaste și-i cădeau pantalonii. Tu l-ai învățat să-și cumpere bretele noi? - Da! - Tu l-ai învățat să nu vorbească când are mâncarea în gură? Când am mâncat cu el ultima oară, spre mirarea mea, mânca frumos! - Eu l-am învățat. - Vrasăzică, te interesai de el, voiai să-l transformi! - Dar aceste erau defecte care săreau în ochi, aș fi făcut la fel șicu un străin! - Mereu scuze! Totdeauna găsești o vorbă care să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. s-au făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. s-au făcut deopotrivă trimiteri la filozo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o-ntrebare: Când ajung la capăt, oare? Și la asta se cuvine, Căci așa e foarte bine, Să adaug încă una: Mi-a șters timpul și arvuna? Lațul se tot strânge-n taină Șifonînd a vietii haină; Nici urmă de mirare - Viața fost-a grea cărare. Timpul meu cu noapte densă Cere-n rugă recompensă; Vrea acum ca altădată O făclie-mbălsămată. 19 iunie 2004 DINCOLO DE TIMP ȘI SPAȚIU Dincolo de timp și spațiu Este ce-i esențial, Către care cu nesațiu Visu-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. Sau făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. Sau făcut deopotrivă trimiteri la filozo fia de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spațiului cosmic. Construcția rituală a spațiului este subliniată de un triplu simbolism: cele patru uși, cele patru ferestre și cele patru culori trimit la cele patru puncte cardinale. Construcția colibei sacre repetă așadar cosmogonia.18 Întâlnim, și nu este de mirare, o concepție asemănătoare în Italia antică și la vechii germani. Este vorba de fapt de o idee arhaică și foarte răspîndită: cele patru zări sânt proiectate, pornind de la un Centru, în cele patru puncte cardinale. Mundus era, la romani, o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fi o durată precară și evanescentă, la capătul căreia se află moartea. CAPITOLUL III SACRALITATEA NATURII ȘI RELIGIA COSMICĂ Natura nu este niciodată pentru omul religios exclusiv "naturală", ci încărcată cu o valoare religioasă. Nu este un lucru de mirare, de vreme ce Cosmosul este o creație divină: Lumea, fiind o lucrare a zeilor, rămâne mereu impregnată de sacralitate. Și nu este vorba doar de o sacralitate dată de către zei, ca de pildă aceea a unui loc ori a unui obiect consacrat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cristos. Pentru Tertulian (De Baptismo, III-V), apa a fost prima în care "s-a aflat Duhul Sfânt, care o socotea pe atunci mai presus de celelalte elemente... Din această apă dintâi s-a născut viul, așa că nu este de mirare că la botez apele dau naștere vieții... Toate felurile de apă, datorită vechii însușiri pe care au avut-o încă de la început, iau așadar parte la taina sanctificării noastre, o dată ce numele lui Dumnezeu a fost rostit deasupra lor. Îndată ce acest
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se întemeiază deci pe inițiere, și s-ar putea spune chiar că, în măsura în care ajunge să se împlinească, existența umană este ea însăși o inițiere. În general, majoritatea celor "fără religie" mai împărtășesc pseudoreligii și mitologii degradate, ceea ce nu este de mirare, de vreme ce omul profan este urmașul lui homo religiosus și nu-și poate anula propria istorie, altfel spus comportamentele strămoșilor săi religioși, datorită cărora este ceea ce este. Cu atât mai mult cu cât o mare parte a existenței sale se hrănește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Braga. Ultimele pregătiri au loc în casa fruntașului integralist Manuel Murias, unul din puținii complotiști care înțelegeau adevăratul sens al revoluției. Murias hotărăște în cea mai mare taină itinerariul generalului Gomes da Costa până la Porto. Care nu-i fu însă mirarea când, o jumătate de ceas în urmă, primul cunoscut care-i iese înainte la cafenea îi șoptește la ureche ora și stația la care trebuia să ia trenul generalul da Costa ca să proclame revoluția în Nordul țării! De abia are
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
10 iulie 1927 i se îngăduie reîntoarcerea în patrie. Și, ținând seama de marile sale merite militare, e înălțat la gradul de mareșal, titlu pe care nu-1 mai dobândise nimeni după căderea Monarhiei. Îmbătrânit, pocăit, înțelegîndu-și greșelile și asistând cu mirare la încercările de refacere a mitului său din 1917 și 1926 - Gomes da Costa moare în 1929 și este înmormîntat cu funerarii naționale... În după amiaza zilei de 9 iulie generalul Oscar Carmona dădea publicității lista noului guvern prezidat de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ușor și se îndepărtă fără să spună un cuvânt, însă prin ochii lui Audbert trecu un fulger de alarmă - cu siguranță, nu din pricina vreunei izbucniri de gelozie, ci fiindcă acel gest dezvăluia o totală lipsă de respect față de el. Cu mirare, îl văzu pe Balamber cum se ridică dintr-odată, cum se întinde peste masă și îi trage câteva palme tovarășului său; acesta tresări, se apără cu mâinile, dar nu reacționă, mulțumindu-se să-l privească pe comandantul său mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]