5,217 matches
-
al ultimei frontiere. În mod simbolic, prezidențiabilul Kennedy se află la capătul de vest al Americii, Los Angeles, dar nu aici este ultima frontieră pentru el și pentru cei ce îl vor vota curând. Pentru americani, frontiera are o valoare mitică, asociată cu teoria formării spiritului național în confruntare cu pericolele și oportunitățile create de o graniță în continuă mișcare (vezi FRONTIER THESIS). Frontiera lui Kennedy are multiple dimensiuni, sociale (eradicarea sărăciei și micșorarea inegalității sociale), militare, ideologice, tehnologice, științifice. America
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
romanului lui Salinger, Holden Caulfield, are o aversiune pentru phonies arată că, afectat de ideologia dominantă anticomunistă, el urmează instrucțiunile oficiale, ce îndeamnă la demascarea acestora (Nadel 75). PLATH, SYLVIA (1932 1963) Poetă remarcabilă, Plath a devenit personaj de proporții mitice, deplasând atenția, datorită unor circumstanțe dramatice și tragice, de la realizările sale artistice spre biografia sa, opera și viața fiind citite, în tradiție romantică, neo- romantică și confesională, ca fiind inseparabil legate. A stârnit discuții și controverse, a fost revendicată și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a relațiilor internaționale în lumea Războiului Rece. În cazul Sylviei Plath, programul Fulbright a dus la cunoașterea, la Cambridge, a tânărului Ted Hughes, viitor soț, coleg în ale poeziei, rival pentru posteritate, dar și o altă față a sinistrului și miticului Daddy. Sylvia și Ted se căsătoresc pe 16 iunie. Era o zi memorabilă, ziua în care se petrece acțiunea romanului lui Joyce, Ulysses, cunoscută de atunci ca Bloomsday. În acea zi, căutările lui Stephen Dedalus au dus la întâlnirea cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu singurul om de pe pământ pe măsura ei. Primul volum, The Colossus, îi arată excelența formală, mai degrabă decât viziunea ce o va defini ca artist de excepție. Poezia ce dă titlul e una dintre reprezentările poetice ale unui tată mitic, psihanalitic, în raport cu care tânăra poetă trebuie să își afirme personalitatea, trădând acea anxietate a influenței care avea să îl facă foarte cunoscut pe un alt Bloom, Harold Bloom, distinsul critic și teoretician literar (vezi BLOOM, HAROLD). Vocea lirică se adresează
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pot coexista în poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul întâlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
antipoetic, - cum o atestă cele două Strofe parodice, dintre care a doua nu e decât reproducerea răsturnată a versurilor celei dintâi; mod ludic de a vorbi, ca Urmuz, despre vidul Literaturii, nu înainte de a fi subminat, la nivel microtextual, clișeele mitice, coborâte în proza cotidiană (un exemplu ar putea fi și Adrian Maniu, cu a sa, pe urmele lui Jules Laforgue, Salomee): Monsieur l’archange est un bon chef contable Euridice: să-ți prind ochii cu ace de siguranță te rog
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
echivalent cu a urina pe temple, cum spunea cu o mare forță de expresie Mihai Cimpoi" (cu precizarea că acesta prelua imaginea de la T. Arghezi, n. n.)406. Discuția că mitul hyperionic nu ne reprezintă și că am fi, fatalmente, niște Mitici din mahalaua bucureșteană, este una dintre cele stranii forme de sinucidere spirituală și, în ultimă instanță, etnică, de proveniență cu totul obscură, cu atât mai mult cu cât este întreținută de o parte a intelighenției românești. Neîndoielnic că o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca repetiție-coincidență a avut-o Liviu Rebreanu în Pădurea spânzuraților și în alte texte. Nu întâmplător autorul ardelean este cel mai viguros romancier pe care l-a dat literatura română, un excepțional romancier-filosof (în pofida tuturor aparențelor) care a urmat tâlcurile mitice ale eternei reîntoarceri eminesciene nu numai în Adam și Eva. Grăitor că postmoderniștii români nu se recunosc în romanele lui Rebreanu, autorul lui Ion intrând pe lista cărtăresciană a scriitorilor clasici "depășiți", care ar trebui eliminați din programa școlară din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca devenire oarbă. Întoarcerea e cea a lui Nietzsche, sub povara destinului, ca devenire întru ființă. De precizat că nu e la mijloc o simplă părăsire a rătăcirii lui Don Juan prin labirintul femeilor soldată cu o întoarcere la condiția mitică a lui Tristan. Aparențele pot induce că spre acolo ne îndreptăm: ambii parteneri, Tomas și Tereza, sfârșesc în moarte precum tinerii Romeo și Julieta, însă, într-o falsă izomorfie cu perechea mitică Tristan și Isolda. E o soluție străină de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
labirintul femeilor soldată cu o întoarcere la condiția mitică a lui Tristan. Aparențele pot induce că spre acolo ne îndreptăm: ambii parteneri, Tomas și Tereza, sfârșesc în moarte precum tinerii Romeo și Julieta, însă, într-o falsă izomorfie cu perechea mitică Tristan și Isolda. E o soluție străină de intențiile adânci ale lui Kundera. Ca și Denis de Rougemont, el înțelege, dar fără s-o spună explicit, substratul religios eretic al miturilor Don Juan și Tristan. Ne-a lămurit deja clasica
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înrudirea cu o planet] îndep]rtat] sunt adesea invocate cu aparent] seriozitate pentru a susține aceast] teorie. v. Avantajele etologiei Ast]zi putem totuși s] evit]m aceste dou] alternative nereușite, abordând, simplu, o viziune mai realist] și mai puțin mitic] asupra animalelor neumane. În zilele noastre, comportamentul lor a fost, în sfârșit, studiat sistematic, iar natură complex] și bogat] a vieții sociale a multor p]s]ri și animale este bine cunoscut]. Oamenii știu de mult timp câte ceva despre această
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
divin]” a lucrurilor, existând o tendinț] de absolutizare a legii morale. Totuși, nu se poate spune c] nu apar o serie de probleme esențiale, preocup]ri și paradoxuri cu relevant] etic], chiar dac] par s] fie ancorate în termeni religioși, mitici sau mitologici. De exemplu: Scriptură cere evitarea c]rnii; dar un preot ar greși fâț] de zei dac] ar refuza s] ia parte la oficierea unui ritual de jertfire care implic] și un animal. Dac] zeii sunt nedrept]titi, ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neoaristotelian, inițiat] de P.T. Geach și dezvoltat] într-o manier] mai puțin sistematic] de c]tre M. Midgley și alții. Conform acestei teorii, în loc s] ne gândim la ce lucruri sunt bune și la ce înseamn] aceast] proprietate (o proprietate mitic], de altfel), ar trebui s] fim preocupați de ceea ce înseamn] ființ] uman] bun] și ce înseamn] a face bine. Geach pare s] cread] c] aceste noțiuni nu au un substrat metafizic și pot fi foarte bine explicate pe baze naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vine din nevoia de tandrețe, care înconjoară cele câteva „personaje” de aici. Poezia, încifrată și cantabilă, cu balansul ei între două glasuri și între două culturi, celebrează pe zeul Cupidon, în aspirația de a reface din cioburile realului o pereche mitică. Cartea Prizonieră în oglindă (1993) este una din primele încercări postmoderne ale romanului românesc. Scriere „de sertar”, abordând voalat problema cenzurii în anii dictaturii ceaușiste, ea se deschide cu o adunare de partid „fulger” într-un liceu, unde secretarul organizației
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
Începutul celui următor. Plecând de la textul cronicii lui Anonymus XE "Anonymus" (readus În atenția publicului printr-o ediție din anul 1746), românii, În primul rând, dar și unii istorici maghiari, plasează ca eveniment fondator al comunității politice a Transilvaniei pactul mitic care ar fi fost Încheiat illo tempore Între maghiarii cuceritori ai lui Tuhutum XE "Tuhutum" și românii băștinași rămași fără căpetenie după moartea lui Gelu XE "Gelu" . Un asemenea pact originar este de natură să fundamenteze o Transilvanie care nu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
periodice) și, pe de altă parte, Timpul profan, durata temporală obișnuită, În care se Înscriu actele lipsite de semnificație religioasă ș...ț Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic Înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc Într-un trecut mitic, „la Începutul Începuturilor”. Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală „obișnuită” și reintegrarea În Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Sau, În formularea lui Ernest Bernea: ...sărbătoare este ceea ce am numit timp sacru, adică e timpul, adică e
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
semnificație religioasă ș...ț Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic Înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc Într-un trecut mitic, „la Începutul Începuturilor”. Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală „obișnuită” și reintegrarea În Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Sau, În formularea lui Ernest Bernea: ...sărbătoare este ceea ce am numit timp sacru, adică e timpul, adică e ziua dedicată lui Dumnezeu, care se deosebește prin aceasta de zilele ce sunt dedicate omului. Ulterior, istoricii mentalităților
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin intermediul elementelor motivice, al rimelor sau formulelor ritmice. Întâlniți și În poezia cu caracter preponderent liric, mai frecventă În Transilvania, frâncii pot fi urmăriți Însă cu deosebire În cântecul epic eroic, bătrânesc, mai apropiat de cadrul istoric decât de cel mitic, cel puțin În comparație cu alte specii folclorice. Tipurile de subiecte narative În care apare frâncul sunt destul de bine reprezentate cantitativ prin variante, Înregistrate pe Întreg spațiul românesc. Predomină ocurența lor sudică, datorată prezenței mai marcate În zonă a poeziei epice, dar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
final cinic și atroce pentru noi: Pușca zloboza, Ochii-i Împușca, În poală că-i cădea. - Na, doi luceferei, Joacă-te cu ei! Atmosfera și elementele narațiunii sunt tipice pentru basm sau balada fantastică, Îndepărtate de morala curentă datorită caracterului mitic, primordial și exemplar, al semnificațiilor pe care le Încifrează. Prezintă Însă un interes particular pentru subiectul nostru faptul că factorul chemat să personifice această situație, cât se poate de normală În logica basmului, dar stranie și nefirească dacă o raportăm
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
calea căsătoriei cu fata letinului reprezintă, practic, o manieră simbolică de a formula interdicția sau, mai corect spus, nu de a o pronunța, ci de a o justifica În plan simbolic, prin mit, prin invocarea exemplului negativ al unei experiențe mitice, primordiale. Astfel, tema nunții dificile cu fata de frânc sau de letin ilustrează o componentă esențială a imaginii etnice, a prejudecății și discriminării asumate față de frânc, anume atitudinea față de ideea Înrudirii cu acesta și față de acceptarea sa În familie. La
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
am auzit D-un oraș mare, -n Dodrin, Acolo-i o fată de lătâni, fată care are și slujnică, pe care o mână „la piaț, la cumpărat”. Persistă Însă și În aceste cazuri incertitudinea de natură temporală, care conotează timpul mitic: La cea fată de latini, De latinii cei bătrâni. Gruia lui Novac pleacă pentru a și-o face soție, trebuind să Înfrunte În acest scop diferite dificultăți legate de răpirea acesteia. Episodul răpirii se leagă de necesitatea scoaterii fetei din
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
greci și Fatum la latini); ea Își exercită puterea asupra preexistenței, existenței (ființării) implicit umane (a comunităților etnice sau familiale și a individului luat În parte) și postexistenței cosmice (ceruri, pământ și subpământ). Soarta acționează sub două categorii de făpturi mitice: Împuterniciții (Ursitorii sau Ursitoarele) și acoliții ei divini (Zânele bune și Zânele rele, Cale bună și Cale rea, Piază bună și Piază rea, Ceasul bun și Ceasul rău). Mitologia română se Înfățișează drept o mitologie pastorală, cu ipostaze divine: trei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
română se Înfățișează drept o mitologie pastorală, cu ipostaze divine: trei ursitori ciobani sau trei ursitoare ciobănițe. Imaginea trinitară a Sorții În mitologia română (similară zeiței Bendis la greci, zeiței Hecate la romani și Artemis la greci) simbolizează același substrat mitic indo-european al răscrucii destinului uman, de cumpănă și alegere. Mitul urselor, de exemplu, prezintă două variante rituale ale ursirii: a. cea În care activitatea lor se desfășoară succesiv În primele trei nopți de la naștere; b. cea În care toate ursele
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
naștere, căsătorie, Înmormântare, calendaristice, comunitare, mitologie. În Panteonul românesc. Dicționar, autorul prezintă o lume fantastică, atipică În raport cu panteonul greco-roman, având divinități puțin cunoscute la nivelul scrisului, dar foarte active la nivelul culturii orale. Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv pe cale orală prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume, sau printr-un nume tabu, zeițelor destinului, soțului sau soției postume, substitutelor mortului, adăposturilor postume, zeiței morții În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]