12,524 matches
-
și cercurile de liber-cugetători. Anticlericalismul de bază, cu exprimări adesea violente, avea să-i facă pe catolici să se simtă atacați și deci să-i silească să se apere prin intermediul acțiunilor partidelor politice, în timp ce alianțele politice cu liberalii, chiar aceia moderați, deveneau dificile în contextul înăspririi generale a situației. În Italia, unificarea s-a făcut împotriva papei, iar înfrîngerea de la Porta Pia, care a dus la ocuparea Romei de către trupele italiene la 20 septembrie 1870, a inaugurat o lungă perioadă de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-lea și al secretarului său de stat, pusă cu fermitate în aplicare la Paris de nunțiul papal Monseniorul Domenico Ferrata, era de a pune capăt izolării catolicilor și derivei anticlericale, organizînd ralierea lor de partea Republicii, favorizîndu-le alianțele cu republicanii moderați, separînd, astfel, catolicismul de monarhie și republicanii de socialism. Dacă încercarea lui Albert de Mun de a fonda un partid, în 1885, a eșuat brusc, anii 1890 au fost, în schimb, marcați de primele încercări reale de a organiza o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să-și plaseze acțiunea în cadrul constituției, iar în 1858 anumite personalități catolice au fondat o organizație al cărei nume exprima acest program Asociația Constituțională Conservatoare. Alternanța la guvernare era o realitate: guvernelor liberale le-a urmat un guvern al catolicilor moderați (1870-1878), apoi s-a revenit la guvernul liberal Walthère Frère-Orban, a cărui conducere a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui don Margotti, "nici alegători nici aleși", consacrată de Non expedit, a suferit unele atenuări; o linie "transigentă", care reînnoda legăturile cu catolicismul liberal piemontez, "conciliatorist", se reactiva și spera ca Biserica să recunoască statul liberal 17. Dar acești catolici moderați se situau pe poziții conservatoare în plan social. Tot diferită era poziția lui Filippo Meda la Milano, care înțelegea "să se pregătească prin abținere" și visa la un partid care să semene cu Zentrum, capabil să se înțeleagă cu liberalii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asociere între partenerii sociali, de orientare a politicii economice, de modernizare a unei țări distruse de război. În timpul celei de-a IV-a și mai ales al celei de-a V-a Republici, creștin-democrații francezi au evoluat spre un liberalism moderat, insistînd asupra necesității concurenței, a importanței întreprinderilor private, arătîndu-și neîncrederea față de acțiunea Statului. Alianța cu Valéry Giscard d'Estaing în 1974, integrarea CDS-ului în Uniunea pentru Democrația Franceză cu liberalii Partidului Republican, experiența socialistă din 1981 prin numeroasele sale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rol fundamental, căci, datorită acestora, creștin-democrații și-au cucerit o politică legitimă în fața populației și a altor formațiuni politice, mai ales a celor de stînga. După terminarea războiului, ele beneficiau de un anumit prestigiu, dar și de dispariția unor partide moderate sau de dreapta, fie pentru că au fost compromise prin legăturile cu ocupantul, fie că au fost responsabile pentru înfrîngere. Jacques Fauvet făcea din MRP "copilul unei tradiții și al unui accident"4. În cadrul Rezistenței s-a format o clasă conducătoare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gustav Heinemann, în Italia de Giulio Andreotti, Aldo Moro, Giorgio La Pira, Giuseppe Dossetti, se sprijinea pe o ideologie întărită de o puternică experiență. Această generație a reușit să strîngă la un loc partidele de mase, unitare, ce cuprindeau electoratul moderat, cele interconfesionale și laice. Rolul direct al ecleziasticilor era redus, iar preoții parlamentari erau rari: în Franța, abații Henri Grouès (numit și abatele Pierre) și Albert Gau (canonicul Kir se găsea printre Independenți); în Italia, don Sturzo era marginalizat. Această
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
credință pare să nu fi fost niciodată motivată de privilegii sau excludere. În Italia, unde succesele electorale ale Democrazia Cristiana se datorau în mare parte mobilizării aparatului ecleziastic, Alcide De Gasperi a impus deschiderea guvernului față de partidele numite "laice" (dar moderate) și refuza alianțele electorale compromițătoare pe care le dorea Pius al XII-lea și o parte din anturajul lui, în vederea alegerilor municipale de la Roma din 1952. Acest episod l-a costat încrederea și stima pontificatului, dar demonstrează că Papa nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
centru la dreapta, nelăsînd nici o șansă unei tentative efemere de refacere a Zentrum-ului de către Karl Spiecker, care visa la un partid care să unească creștin-democrații și social-democrații într-un fel de sinteză laburistă. Programele au fost reechilibrate spre opțiuni mai moderate, aspectele foarte îndrăznețe fiind abandonate, așa după cum o arată trecerea de la programul de la Ahlen la principiile de la Düsseldorf și la politica lui Erhard din Soziale Marktwirtschaft, teoretician și practician al unui liberalism temperat de atenția puternică acordată problemelor sociale. Epoca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mobilizări a Bisericii, ea revenea de fapt unui partid ai cărui conducători nu doreau să rămînă un simplu instrument. Preocupat să evite o clericalizare a regimului, De Gasperi a refuzat să guverneze singur și și-a deschis guvernul către partidele moderate numite "laice". El se opunea astfel stîngii din partidul său, reprezentată de Giuseppe Dossetti, Amintore Fanfani, Giuseppe Lazzati, Giorgio La Pira și de revista lor intitulată Cronache sociali, care dorea să profite de victorie pentru a construi un "Stat creștin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reprezentată de Giuseppe Dossetti, Amintore Fanfani, Giuseppe Lazzati, Giorgio La Pira și de revista lor intitulată Cronache sociali, care dorea să profite de victorie pentru a construi un "Stat creștin"9. Ei îi reproșau lui De Gasperi alianța cu partidele moderate, conservatoare, dar nu excludeau posibilitatea unei înțelegeri cu stînga socialistă. Congresul DC de la Veneția din iunie 1949 a fost ocazia unei dure confruntări pe care De Gasperi a trecut-o cu bine. În 1951, Dossetti a renunțat la activitatea politică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un întreg arhipelag de curente și de orientări 15, cu granițe nesigure și schimbătoare, reunite în jurul unor personalități, reviste, uneori al unui program politic. Fenomenul a apărut de pe vremea lui De Gasperi, el însuși situîndu-se pe poziții centriste, în timp ce dreapta moderată era reprezentată de Stefano Jacini, iar aripa de stînga era organizată de către Giovanni Gronchi și mai ales de Giuseppe Dossetti și de revista Cronache Sociali. Acest fenomen s-a accentuat după moartea fondatorului: curentul sindical și Base la stînga, Inițiativa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
CCD), fondat în ianuarie 1994 de Pier Ferdinando Casini, Francesco D'Onofrio și alții, provenind din DC. El s-a raliat lui Berlusconi înaintea alegerilor, ceea ce i-a permis să aibă 44 de deputați. Definindu-se ca "aripa catolică a moderaților", se dorea singurul partid al dreptei moderate pe care îl putea crea președintele Consiliului. Era vorba despre o soluție după modelul francez, curentul rezultat din rîndul DC integrîndu-se într-un grup conservator. Dintre toate încercările de a continua curentul DC
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ferdinando Casini, Francesco D'Onofrio și alții, provenind din DC. El s-a raliat lui Berlusconi înaintea alegerilor, ceea ce i-a permis să aibă 44 de deputați. Definindu-se ca "aripa catolică a moderaților", se dorea singurul partid al dreptei moderate pe care îl putea crea președintele Consiliului. Era vorba despre o soluție după modelul francez, curentul rezultat din rîndul DC integrîndu-se într-un grup conservator. Dintre toate încercările de a continua curentul DC, doar PPI este recunoscut, deocamdată, de UEDC
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
exemplul reînnoirii în cadrul unei continuități a prezenței catolicilor în politică. Tezele creștin-democrate s-au întărit prin transformarea vechiului partid catolic într-un Partid SocialCreștin la îndemnul lui Paul Van Zeeland. Programul de Crăciun 1945 se îndrepta într-un sens reformist moderat. Noul partid se dorea nou, deconfesionalizat (era trecerea de la Blocul Catolic la Partidul Social-Creștin), deschis tuturor, credincioși sau atei, cu condiția aderării la valorile morale și sociale ale creștinismului; structurile sale erau transformate radical; de acum se adera în mod
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Pierre Letamendia notează că "regionalizarea votului pentru MRP este rezultanta regionalizării forțelor vii ale catolicismului francez", dar la care se adaugă un factor de "cultură politică" în regiunile așa-zis catolice în funcție de preexistența unei culturi creștin-democrate sau a unei culturi moderate, conservatoare, chiar naționaliste, ca în Vendée8. În schimb, MRP-ul s-a putut implanta puternic și durabil în departamentele "indiferente" pe plan religios, cum ar fi Marna, Drôme, l'Ain, în Ardenni, dar unde liderii locali eficienți au reușit o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instituțiilor stabile și în apărarea fermă a democrației prin Pierre Pflimlin în 1958 și Robert Lecourt, care a fost președintele Curții Europene de Justiție. Apărător al școlii catolice, el a acceptat legea lui Charles Barangé, dorită de RPF și de moderați, care permitea școlilor libere să primească ajutoare, dar care l-a costat ruptura cu a Treia forță. În eșecurile politicii coloniale, responsabilitățile sînt grele, de la Paul Coste-Floret la Jean Letourneau, implicați în războiul din Indochina împreună cu Georges Bidault. Fiind Ministrul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
propusă de primul ministru, Garret FitzGerald, membru al Fine Gael, a fost respinsă. Deci, un partid care să apere religia nu se justifica și de aceea nu găsim aici partide creștin-democrate. Sistemul politic este bazat pe alternarea celor două formațiuni moderate, Fine Gael și Fianna Fail care, doar ele, au 60% din electorat. Pentru a forma guvernele, ele se aliază cu partide mici, cum ar fi Partidul Laburist sau Partidul Democraților Progresiști. Alegerea lui Mary Robinson la președinția Republicii (1989), susținută
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost zadarnice. UEDC nu putea acoperi lipsa unei adevărate tradiții creștin-democrate în Spania. Absența unei mișcări asociative și sindicale creștine puternice, clivajele datorate atitudinii față de dictatură care au alimentat rivalitățile personale, neîncrederea afișată față de o formațiune confesională, fac ca regruparea moderaților cu o componentă creștin-democrată să se impună. De fapt, tradiția creștin-democrată se găsește în Țara Bascilor și în Catalonia. În aceste două cazuri ea s-a identificat cu o puternică opoziție față de regimul lui Franco. Cu cei peste o treime
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
italiano Luxemburg Partidul social-creștin Olanda Christen Democratisch Appel Spania Partido nacionalista vasco Unió democrática de Catalunya Partido popular 2) Partide asociate Austria Österreichische Volkspartei Malta Partit nazzjonalista Suedia Kristdemokratiska Samhallspartiet 3) Partide cu statut de observator Finlanda Kansallinen Kokoomus Suedia Moderata Samling PARTIDE DE INSPIRAȚIE CREȘTIN-DEMOCRATĂ NON-MEMBRE ALE UNEI STRUCTURI INTERNAȚIONALE Armenia Uniunea creștin-democrată armeană Bielorusia Uniunea creștin-democrată bielorusă Frontul popular din Bielorusia (1) Letonia Uniunea creștin-democrată din Letonia Polonia Mișcarea pentru Republica Creștin-democrată Rusia Uniunea creștin-democrată din Rusia Partidul creștin-democrat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care acționează într-un sistem dominat de două partide: CDU-ul și ÖVP-ul din Austria fac parte din această categorie. În opoziție permanentă față de social-democrație, acestea tind să se focalizeze pe această luptă, să funcționeze ca o adunare a moderaților și să transfere la nivel european preocuparea și strategia lor. Cel de-al doilea caz este oferit de partidele de asemeni puternice dar care acționează într-un sistem multipolar. În Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, în Italia înainte de prăbușire, găsim partide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu atît mai mult cu cît Partidul Creștin Democrat întîmpină greutăți în Olanda, iar amenințările asupra hegemoniei lui în regiunea flamandă din Belgia apasă greu. Chiar dacă actualii responsabili germani se apără, deriva naturală se poate îndrepta spre o grupare a moderaților în care democrația creștină nu ar mai constitui decît un element. Sindromul francez cuprindea, atunci, Europa. Cel de-al treilea mare eveniment este prăbușirea regimurilor comuniste din Est și eșecul democrației creștine; neputința creștin-democraților de a se organiza și a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la alte partide creștin-democrate europene. "Referirea la persoană și la comunitate, scrie el, refuzul sistematic al socialismului și liberalismului "sălbatic", amintirea valorilor spirituale și de inspirație creștină, incantația europeană constituie un discurs identitar, proteiform, ale cărui granițe cu un liberalism moderat sau cu un socialism îndulcit sînt greu de stabilit"7. Nu era socialistul François Mitterrand cel care se declara un cercetător al "unei căi intermediare între liberalism, o înșelătorie, și colectivism, o piedică?" (Libération, 10 mai 1984) Este adevărat că
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și că ele servesc, direct sau indirect, „întemeierii a două teze“, una despre semnificație și alta despre stări mintale.53 Poziția altor autori de limbă germană care au scris mult despre Wittgenstein - Rudolf Haller și Joachim Schulte - este una mai moderată. Ei recunosc că Wittgenstein a avut o atitudine sceptică față de concepția curentă potrivit căreia cele mai importante contribuții în filozofie sunt teoriile, explicațiile și argumentele. Cu toate acestea, acești autori îi prezintă uneori ideile ca și cum ele ar reprezenta contribuții teoretice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu să ne închipuim cum ar fi reacționat Russell chiar și față de versiunile cele mai moderate ale relativismului cultural din zilele noastre. Orientarea generală a gândirii lui Russell se exprimă foarte bine în atitudinea lui față de religie. Este o atitudine ce se integrează pe deplin în tradiția liberei cugetări, cu tot ceea ce are aceasta patetic și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]