4,567 matches
-
o scrie, lângă Bobotează.” Aici a fost cea mai mare biruință a lui Ștefan cel Mare... Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, când turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni. Ba, într-un moment, lupta părea pierdută fără intervenția lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-nsă mă roade-/ De ce cade peste noi?” (Căderea imperiului), obținând adâncimea reflexivă a negației. El convinge astfel că trece pragul comicului circumstanțial. Foarte personal e și volumul De ce v-ați dus de-acasă? (1991), ce cuprinde „convorbiri nostalgice cu unii moldoveni statorniciți în Moscova temporar sau pentru totdeauna”. A scris și cărți pentru copii. SCRIERI: Scuzați pentru deranj..., pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1974; Flori și fulgi, Chișinău, 1975; Tatuaje, pref. Petru Cărare, Chișinău, 1977; Revers, Chișinău, 1980; Lănțișorul cu cheițe, Chișinău
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
TĂUTU, Ionică (1795, Cerchejeni, j. Botoșani - 20.IV.1830, Istanbul), poet, prozator și traducător. Descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni scăpătați, T. era fiul Ilenei (n. Ilschi) și al lui Gheorghe Tăutu, vornic de poartă. Cunoștea bine limbile franceză și greacă, avea o cultură sistematică, hrănită cu lecturi din iluminiștii francezi. Din 1815 și-a câștigat existența ca inginer hotarnic
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
Cum să nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el... Dar aici erau niște băieți deosebiți, unul și unu’, și pur și simplu n-am ajuns cum au ajuns studenții de la Pitești... Norocul nostru a fost că, dintre noi..., cei mai buni, cam 80%, au fost ardeleni, bucovineni, regățeni. Moldovenii au venit cu elemente mai slabe. În ce sens? Oameni cu pregătire intelectuală mult mai slabă... Nu știu care a fost explicația. Nu pot să-mi dau seama... Ăștia, moldovenii, o Încercat ei să facă nu știu ce... A fost grea detenția acolo? În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintre noi..., cei mai buni, cam 80%, au fost ardeleni, bucovineni, regățeni. Moldovenii au venit cu elemente mai slabe. În ce sens? Oameni cu pregătire intelectuală mult mai slabă... Nu știu care a fost explicația. Nu pot să-mi dau seama... Ăștia, moldovenii, o Încercat ei să facă nu știu ce... A fost grea detenția acolo? În ceea ce mă privește, eu am avut norocul că, totuși, acolo am avut dintre noi bucătari și mâncarea era bunicică, că nu se fura. Am avut acolo un atelier
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Basarabiei și altele legate de ruși și atuncea o văzut că n-are ce face cu noi... Cu toată activitatea asta nu reușea să ne reeduce, ci ne educa În continuare În spirit anticomunist... Când am ajuns eu, grupul de moldoveni era deja acolo, da’ n-au avut curaj... Ei făceau pe reeducații, dar n-au putut să facă nimica, n-au avut curaj, că erau numai câțiva, și, În condițiile alea, cu sute de alți deținuți În jurul lor... Nu au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisori... Aici am avut o libertate surprinzătoare... Dar n-a durat mult, decât vreo juma’ de an, vreo șapte-opt luni de zile... Când ați ajuns dumneavoastră, grupul din Moldova era deja acolo sau a venit mai târziu? Era venit. Grupul moldovenilor era deja cu noi când noi am ajuns acolo. Cum se purtau ei? Domne, Își dădeau importanță... da’ nimeni nu-i lua În seamă. Ei sperau că-n reeducare vor câștiga... La cei care admit sau cei care se implică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fanatismul lor, În adevărul lor, Încât chiar au dreptul să te ucidă... Ăștia au fost comuniștii și niciodată unul care-a fost arestat și care-a făcut pușcărie n-o să iubească comunismul... Și, totuși, există și reversul, uitați-vă la moldovenii noștri: Își iubesc călăii! Există multe situații când victima parcă-și iubește călăul. Are posibilitatea să se despartă de el, dar nu o face și Își iubește călăul. Nu e glumă! Sunt atâția care-au trecut prin Pitești cunosc caz
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sunt cei care nu vor?”. „Man Nistor, Bardag Nicolae, Balaban Octavian”... Și-așa mai departe. „Treceți acolo! Luați-vă bagajele și treceți!” Care era atitudinea celorlalți față de aceștia? În general, era atitudine de dispreț față de ei... Da’ au fost și moldoveni care-au fost rezistenți, da’ foarte puțini... Curios lucru, să nu vă mire... Oltenii au rezistat foarte bine. Oltenii erau cinstiți, corecți, da’ cei cu atitudine corectă și care se bucurau de mult respect erau ardelenii... „Măi, vezi că ăștia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cei cu atitudine corectă și care se bucurau de mult respect erau ardelenii... „Măi, vezi că ăștia-s ardeleni, ăștia nu mint, ăștia nu Înșală. Ăștia spun adevărul, nu te minte ca noi”... Ardelenii se bucurau de respect, În general... Moldovenii mai puțin... Cum era figura lui Stoian? O figură de..., de nicicum. O figură care nu spunea multe, o figură care nu arăta nici inteligență, nici bună dispoziție, nici bonomie, nu arăta nimic. O figură brută, inexpresivă. De statură mijlocie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bandiții de acolo, care erau muncitori. Cine v-a zis asta? Țurcanu. La Gherla cine conducea demascările În camerele În care ați stat? Era Constantin Bogos... Coca Îi ziceau ăștia, tot moldovean, de prin Bacău. Păcat de el, că spuneau moldovenii lui de-acolo, care-l cunoșteau, că venea dintr-o familie de intelectuali... Eu așa rețin... Că cică tată-său era profesor, mamă-sa nu știu ce era... Și el aicea era un..., cum să spun? Era ca un vierme din ăla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poate fi o piedică la dobândirea calității de cetățean“, facilitându se astfel, printre altele, accesul evreilor (populație estimată atunci la cca 200 000 de suflete, concentrată îndeosebi în Moldova) la cetățenia română. O parte din deputați (cei mai zgomotoși fiind moldovenii) nu erau de acord cu articolul astfel formulat de către liberali. În timp ce discuțiile aveau loc în Parlament, la 18/30 iunie 1866 o mulțime agresivă s-a adunat în jurul clădirii la chemarea lui Cezar Bolliac și a jurnalului acestuia, Trompeta Carpaților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în predoslovia letopisețului său, a cuvîntului defăima, despre care aveam impresia că e mai recent: „Numai aceștie (un Simion dascălul și un Misail călugărul), poate-fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am fost atât de decepționată, Încât trei zile am fost bolnavă. Iată ce mi-a scris: „Lectura manuscrisului dv. ne-a făcut o reală plăcere. Ne-ar fi bucurat Însă ca, atenția să cadă pe viața politică, artistică, socială a moldovenilor și a Moldovei din acea perioadă. Ori, dv. faceți pe parcursul a aproape 400 de pagini istoricul spectacolului de operă. „Apreciem În mod deosebit interesul și dragostea dv., munca depusă În alcătuirea acestei cărți și vă exprimăm totodată regretul de a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
starea de spirit, deși nu am aici motive de tulburare, nu aș putea să spun că sunt prea liniștită, fiindcă mă gândesc mereu ce ar putea să se Întâmple sau să nu se Întâmple acolo și ... iaca așa, cum spun moldovenii. În tot cazul, mă bucur de o stare de spirit mai bună, pot spune, atâta timp cât sunt scutită de a vedea anumiți oameni și anumite lucruri, care mă scandalizează și mă revoltă. Nici nu Îndrăznesc să te Întreb ce mai este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
solicitat să predau ore de lb. germană, pentru care am stăruit să nu se scoată din program. După 2 ani de funcționare am avut la bacalaureat 17 eleve și elevi, care au ales lb. germană. Președintele comisiei, Prof. univ. Ifrim (moldovean) stand de vorbă cu ei, mi-a comunicat aprecierea elevilor: „Îl stimăm și-l iubimă”. A fost cea mai frumoasăă decorație pentru mine. Acum cu „șezătoarea”!470 D-na Prof. Maria-Luiza Ungureanu, directoare de liceu În București, scriitoare, are multe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
color de care am discutat. Eu am propus ca imediat după mata să se prezinte În cadrul aceleiași manifestări, un ciclu de fotografii artistice (peisagii, natură statică plastică și decoruri florale), de către un prieten local al meu, dr. Cheptea Pavel (tot moldovean), lector la Inst. de Arte Plastice 699 „ștefan cel Mare” din parcul Sucevei, a fost mutat la Liceul „ștefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc. Se pregătea uriașa lucrare a lui Eftimie Bârleanu, instalată pe dealul Cetății și care se vede din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ei însemnătate. Basarabia e pământ românesc și odată cu ea am pierdut și o ramură puternică din trunchiul neamului. Acolo unde e pământ și suflet românesc pe el, acolo e și inima noastră a tuturor legionarilor. Noi nu mai suntem munteni, moldoveni, ardeleni sau basarabeni, noi suntem legionari români. De aceea. căderea unei părți din țară în robia dușmanului, înseamnă tăierea unei părți din carnea inimei noastre. Căci de la Corneliu Codreanu încoace, individul n-a mai fost învățat să vadă și să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca legionarii să organizeze „reeducarea” de la Pitești și Gherla, pentru compromiterea imaculatului și nevinovatului partid comunist, a trebuit să suporte tot acest calvar, care lasă în umbră inchiziția evului mediu. în discuțiile inițiale cu anchetatorii, Tavi, care avea cum spune moldoveanul „mult scuipat la furcă”, le-a spus că această acuzație este o minciună absurdă, ca un comandant să-și ucidă ostașii și nu are nici o șansă să fie crezută și chiar lor le va face mai mult rău decât bine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesubtul fluctuațiunilor de la suprafața vieții naționale. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de munte între țăranii moldoveni. G. IBRĂILEANU Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit. [...] Creangă e un umanist al științei sătești, scoțând din erudiția lui un râs gros, fără a fi totuși un
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
o răscoală; înspăimântat, cronicarul vede în ea o „adunătură nebună” a orheienilor și a lăpușnenilor conduși de Hâncu și Durac serdarul, care ajung a ataca la Iași Curtea domnească. Hatmanul Buhuș este eroul principal, ca învingător, în episoadele despre luptele moldovenilor cu nemții la Suceava și la Cetatea Neamț. Calitățile de povestitor ale cronicarului unesc simplitatea, reținerea calmă cu accentele de durere, provocate de împrejurări istorice dramatice. Partea a doua, de o altă factură, are în centrul interesului pe domnitorul Mihai
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
Voinicul (1929). Miraculosul se infiltrează și în șirul de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
neclintit,/ între noi și răsărit!” Într-un Cântec de slavă, inserat firesc printre psalmi, poetul se recunoaște urmaș al tuturor conaționalilor săi, în sângele lui sălășluiesc „tăietorul de păduri din Maramureș”, moțul „cu gând de jăratic”, bănățeanul „iute și gureș”, moldoveanul „cu mers domol”, olteanul „cu văz de pârjol”, ciobanii „solari” din Tesalia și Pind, „pădurarii de foc” ai Timocului, „cosașii năpraznici” din Craina. „Imperialismul” lui C., observă I. Negoițescu, „nu depășește hotarele Daciei ideale”, având totodată o valoare „pur metaforică
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]