5,311 matches
-
pentru a satisface urechile spectatorilor, în timp ce ochii lor se opresc asupra coborârii sau urcării unei mașinării, sau se fixează pe ceva care îi împiedică să fie atenți la ceea ce ar putea spune actorii, cum o face lupta lui Perseu cu monstrul: dar m-am ferit să pun să fie cântat ceva necesar înțelegerii piesei, pentru că în mod obișnuit cuvintele ce se cântă fiind prost înțelese de auditori, din cauza confuziei aduse de diversitatea vocilor care le pronunță împreună, ar provoca o mare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Clitemnestra își asasinează soțul, că Oreste își ucide mama cu pumnalul, dar acest lucru este spus de istorie, și reprezentarea acestor mari crime nu găsește niciun fel de neîncrezători. Nu este nici adevărat și nici verosimil ca Andromeda, expusă unui monstru marin, să fi fost scutită de acest pericol de un cavaler zburător, care avea aripi la picioare, dar este o ficțiune pe care Antichitatea a primit-o și așa cum ne-a fost transmisă, nimeni nu se ofensează văzând-o pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în cazul lui Corneille. El plasează acțiunea din Britannicus în primii ani ai domniei lui Nero, în scopul de a-l prezenta pe Nero ca pe un personaj "nici complet bun, nici complet rău". Acesta nu este încă decât un "monstru în devenire". Mai târziu, comportamentul său ar fi fost prea odios. "Trebuie să ne amintim că el este aici în primii ani ai domniei, care au fost fericiți, după cum se știe, scrie Racine în Prefața a Doua, din 1676. Astfel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
faptul că nu am a-i face nicio corectură", scrie Racine în Prima Prefață din 1669. Alții l-au criticat pe Racine pentru că l-a făcut "pe Nero prea bun", față de personajul istoric. "L-am privit totdeauna ca pe un monstru, scrie Racine în Prima Prefață. Dar aici este un monstru în devenire. Încă nu a dat foc Romei, nu și-a omorât încă mama, soția, guvernatorii: lăsând deoparte acestea, mi se pare că se pot vedea la el destule acte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Racine în Prima Prefață din 1669. Alții l-au criticat pe Racine pentru că l-a făcut "pe Nero prea bun", față de personajul istoric. "L-am privit totdeauna ca pe un monstru, scrie Racine în Prima Prefață. Dar aici este un monstru în devenire. Încă nu a dat foc Romei, nu și-a omorât încă mama, soția, guvernatorii: lăsând deoparte acestea, mi se pare că se pot vedea la el destule acte de cruzime pentru a determina pe cineva să-l recunoască
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Alceste, care îi apare ca omul cel mai virtuos din lume, însuflețit, în gesturile și vorbele sale, de o puternică ură împotriva viciului. În schimb, îl consideră pe Philinte, pe care Molière îl prezintă ca pe un om rezonabil, un monstru de egoism și de ipocrizie, o ființă pe care prea multă curtoazie a pervertit-o iremediabil. Cine este prin urmare Mizantropul lui Molière? Un om de bine ce detestă moravurile secolului său și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este mai periculos decât celelalte forme de artă, din cauza puterii de iluzionare de care dispune 19. Reluând tezele moraliștilor antici și creștini, el îl consideră imoral în însăși esența lui, căci încurajează pasiunile umane. Majoritatea pieselor franceze oferă spectacolul cu monștri ai căror crime sunt făcute scuzabile de către autorul care plasează în gura lor maxime ce le justifică acțiunile infame. Rousseau neagă posibilitatea existenței acestui teatru edificator pe care Enciclopediștii visează să-l fondeze. Un personaj virtuos, după părerea lui, nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poet liric și nu de critic serios. Desigur, sunt alături de Victor Hugo, când cere zugrăvirea omului în întregul său; eu aș adăuga, a omului așa cum este, readus în mediul său. Dar să împarți subiectul; să ai de o parte un monstru, și de cealaltă un înger; să bați din aripi în cer, și să mai visezi în timp ce te scufunzi în pământ: nimic nu este mai antiștiințific, nimic nu duce mai mult la toate erorile, sub pretextul că te îndrepți către adevăr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător dezgustă. Eroina nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei Tutulor, nici chinul sărmanului Chinez care este condamnat la intrarea Pungei-publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăierea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul și opiul să vi se dea... și'ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!150 În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eroului (care atinge acest statut doar în măsura în care îndeplinește anumite funcții simbolice). Imaginarul este o realitate independentă, afirmă Lucian Boia, cu propriile structuri, logică și dinamică, un produs al spiritului care nu poate fi evaluat strict prin Rațiune (care "a născut monștri la fel de periculoși ca și prin somnul ei"), deși imaginația trebuie să fie fecundată prin raționament.386 Imaginarul are propriile sale structuri și principii de evoluție, și deși este înrădăcinat în realitate (în fond operează tot cu datele reale, căci "nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
solstițiul de iarnă), necesitatea psihologică fiind cea care determină procesul apariției eroului în noi înșine, și prin care acceptăm călătoria "șamanică" în subconștientul nostru pentru a descoperi în cele din urmă "relația cu semnificația totală a lucrurilor".440 Probele, adversarii, monștrii înfruntați, reflectă credințele sociale și preocupările culturilor care le dau viață, cea mai grea probă fiind confruntarea cu moartea, "cea mai întunecată zonă a subconștientului", "esența a ceea ce suntem".441 Ștefan Borbely preia teza lui Gregory Nagy, conform căreia eroul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
după care eroul concentrează sentimentele pozitive ale unei comunități, captând în general vectorii de solidaritate specifici unui grup uman anume, din necesitatea desprinderii de haosul natural (lupta eroului este cu predilecție împotriva întunericului, a "formelor exagerate ale naturii", încarnate prin monștri).442 Conform lui Lloyd de Mause, grupul nu investește eroul doar cu fantasme luminoase, ci mai ales cu cele negative, iar el purifică grupul absorbind impuritățile: funcția eroului nu este doar inițiator-exploratorie, ci mai ales cathartică ("un grup uman își
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ferocitatea, imbecilitatea adversarului, care să nu uităm este un adversar ideologic, înseamnă a-l scoate din sfera umanului pentru ca eliminarea lui să devină o binemeritată lecție și totodată un act civilizator, similar operei sanitar-ecologice pe care o realizează eroul înfruntând monștrii. [...] Una din ipostazele în care muncitorul apare cu predilecție este cea a eroului instalat într-un mit prometeic. Muncitorul este cel care rupe lanțurile, taie munții, sfărâmă piatra: sondor, artificier, lăcătuș, miner, forjor, turnător etc. Accentul cade bineînțeles pe forța
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
precum stampele și desenele orientale), recunoscute sociologic drept artistice, adică răspunzând canoanelor estetice ale unei taxonomii de valori tradiționale, și ajunge la concluzia că sursa ostilității este tocmai "monstruozitatea" ei tipografică (nu este nici desen pur, nici text limpede), acel "monstru plurivalent" care este ideograma și care se plasează la limita indicibilului, necesitând o decriptare îndelungată și delicată, în calitatea ei de "obiect fantasmatic și racursi semantic insolent". Bernard Toussaint, op. cit., p. 81. 573 Ibid, p. xv. Wright utilizează sintagma "formule
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
liberale, ceea ce poate explica unele scenarii total fanteziste care poartă încărcătură afectivă (deși altele au fost de-a dreptul profetice, ca atacul japonez de la Pearl Harbor). Cel mai pregnant se manifestă însă ura rasială față de japonezi, portretizați ca suboameni, ca monștri care merită exterminarea, iar dacă, în ciuda pericolului german se găsesc și cetățeni germani lucizi, care refuză ideologia și îi ajută pe aliați, niciodată vreun japonez nu se bucură de simpatie (deși comunitatea japoneză din SUA în timpul războiului nu s-a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căutam. Nu credeam că ai ieșit cu fumătorii. John își scoase o țigară din pachet și o aprinse. Îmi suna telefonul, îi explică Darcey. Aveam nevoie să vorbesc în liniște. —Bravo pentru ultima întrebare, spuse Thelma. Văd că ești un monstru sacru al concursurilor ăstora. — Doar câteodată, răspunse Darcey. —Ce mutră a făcut Lomond la întrebarea cu Marmite! râse John. Parcă îl vedeai că se-ntreabă ce naiba era chestia aia. Darcey tăcu. —Oricum, de-abia aștept partida de golf, o anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se dovedesc folositoare! Pentru felul în care plângi. Sau râzi. Sau... — Oprește-te! exclamă ea trecându-și mâinile prin părul ciufulit. Doamne, Neil, nu mai încerca să mă descrii ca pe un om extraordinar când am fost cel mai mare monstru din câți au făcut vreodată umbră pământului. Ai avut dreptate când ai spus că sunt o scorpie egoistă și înfumurată, și nu-mi spune că nu m-ai uitat, pentru că nu există nimic frumos de uitat. Cam trist, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ziarului Der Stürmer de pe zidul unei clădiri. Der Stürmer este cotidianul antisemit condus de Julius Streicher, hăitaș de seamă al Reich-ului În vânătoarea de evrei. Impactul vizual al acestor aviziere, cu desenele lor semipornografice Înfățișând fecioare ariene voluptuos Îmbrățișate de monștri cu nas lung, urmărește să atragă cititorul mai slab de minte, oferindu-i excitații superficiale. Oamenii respectabili nu au nimic de-a face cu asta. Așadar, cei doi bărbați de la SA au pus avizierul În camion, lângă altele de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și ne împiedică să mergem în parc, deși am fost o dată astăzi în parc. Acum și-a luat tableta și dinspre pat se aud chicoteli. Știu că nu mai e mult până mă va chema insistent să îmi arate ce monstru a construit. Ce fantomă cu seceră sau cum se dau niște copii spanioli pe un tobogan uriaș într-un parc de distracție din Barcelona. — Mama, te-ai hotărât unde mergem în vacanță ? — Nu. Tu unde vrei să mergem ? — Eu vreau
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile lui aripi până l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din cortextul său, credeam că pot desluși gândirea lui Dumnezeu după pâlpâirile și schimbările culorii lor. Iar dacă o stea descria brusc o elipsă pe cer, stingîndu-se în aerul întunecat, gândirea Lui eșuase timp de o clipă, destul ca un monstru de neprivit să se nască, șon-ticăind printre temple cu arhitrave de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palme pătrate și tari. "O, Victo-raș!" mi-a zis, înainte să fi ajuns pe aceeași treaptă, rânjind cu buzele până la urechi, 144 "What's a nice kid Hke you doing in a place lîke this?" Ne opriserăm față-n față. Monstrul mă privea amuzat, mișcând șoldurile înguste. M-a luat de braț și s-a întors cu fața spre conac. Am urcat amândoi treptele și am pătruns pe ușa cu ochiuri de cristal. "Vino, vreau să-ți arăt ceva." Nu puteam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și fără scăpare, privindu-se ochi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]