4,695 matches
-
veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri blestemând bătrâna Dochița. Au trecut o mulțime de ani de-atunci... o mulțime!.. murmură bătrânul Iorgu oftând. ...O, Doamne, dacă s-ar putea întoarce timpul, să mă fac din nou copil, măcar pentru o clipă!.. murmură el. Dar, nu... nu se poate!.. Timpul nu se mai întoarce. Așa a hotărât Dumnezeu, la începutul neînceputurilor, după Geneză, în Sfatul Sfintei Treimi. Clopotele de la Biserică începură să bată, rar cadențat, risipindu-i gândurile, și, vălurind văzduhul, ca și cum ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu era un nefericit al soartei... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii și însingurării, cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă, sufocându-l. -Este un Dumnezeu acolo Sus, care conduce Universul, murmură bătrânul, și în fața acestui Dumnezeu, am învățat să mă plec. Dacă nu-L înțeleg, este vina mea, nu a Lui... încerc să-L înțeleg. Si, așa, mistuit de gânduri, alunecă obosit întrun somn adânc cu vise... Se făcea că Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să se uite pe o fereastră. In clasa goală și întunecată, zări o femeie mititică, cu fața slabă, zbârcită și negricioasă, care stătea cu mâinile în poale și se uita în pământ. ”-Dar, asta nu-i Vasilica... nu-i ea!” murmură el, pomenindu-se strigând... ” Vasilica... Vasilica! ”. Și, se trezi murmurând... Vasilica!.. Vasilica!.. Ceasul arăta orele cinci și jumătate, nu mai adormi... gândurile îl luară în primire. A doua zi după Sf. Dumitru... o zi mohorâtă de toamnă târzie... Ziua se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întunecată, zări o femeie mititică, cu fața slabă, zbârcită și negricioasă, care stătea cu mâinile în poale și se uita în pământ. ”-Dar, asta nu-i Vasilica... nu-i ea!” murmură el, pomenindu-se strigând... ” Vasilica... Vasilica! ”. Și, se trezi murmurând... Vasilica!.. Vasilica!.. Ceasul arăta orele cinci și jumătate, nu mai adormi... gândurile îl luară în primire. A doua zi după Sf. Dumitru... o zi mohorâtă de toamnă târzie... Ziua se stingea încet-încet, ca o lumânare. Lumina era departe, moartă... Soarele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
decât rareori. Nopțile îi erau tot mai des bântuite de coșmare. Se zbătea ca un animal rănit, se foia prin casă, care i se părea tot mai strâmtă si mai rece... Ca un mormânt... -Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură Iorgu uitându pe afară pe fereastră. Frunzele îngălbenite se desprindeau de pe crengi la cea mai ușoară clătinare. Desprinse, intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium, ca o neliniște înainte de a muri. Rătăceau prin aer o vreme, ca un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri...” Incet... tot mai încet, murmura cântecelul de jale al mamei sale până adormea... "Prietenul” le întreținea serile, pe vremea aceea, și la Iași ca și la Bârlad. In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi alfabetul de la coadă spre cap... să ajung la începutul vieții mele!.. zise el năpădit de trisețe. N-am putere să pot face ordine în lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură el, privind pe fereastră departe, nepădit de gânduri. Frunzele îngălbenite de toamnă, din copacii din fața casei, continuau să cadă în legănări ușoare. -Suntem ca și ele... trecători!.. mai adăugă el înfiorat. Frunzele continuau să cadă în legănări calme... parcă, te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mă învăț cum să mor își zise Iorgu. Lecția fundamentală a creștinismului este să te înveți cum să mori!... A muri tot a trăi înseamnă!... În veșnicie!... Moartea face parte din viață. Nu poți să chemi înpoi anotimpul... Nu poți!... murmură el și se pomeni ”cu lumănarea aprinsă în mână” închinânduse... Suflete fii gata să urcăm Taborul... Tatăl nostru, carele ești în ceruri... precum în cer, așa și pe pământ... precum în cer așa ” Picuri de ceară fierbinți se prelingeau pe mână
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doi bărbați și‑au scos șepcile și au coborât repede scările. Am Înțeles atunci că rămĂseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus mâna pe vreo jucărie. — Îmi pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu În stradă, ca să dărâm comunismul. Mi‑au șuierat gloan‑ țele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând În propriul lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privindu-mă drept În ochi. Privirea lui exprima hotărâre amestecată cu ceva aproape violent, care m-a determinat să fac un pas Înapoi. Era o expre- sie pe care n-o văzusem până atunci la el. — Te așteaptă ingrid, am murmurat eu. — Da, mă așteaptă. mă așteaptă e puțin spus. Parcă a Înne- bunit. Simte că se Întâmplă ceva În ultima vreme și vrea să vină aici. Singurul mod de a calma situația este să mă duc eu acolo și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când Într-o parte, când În cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână, murmur eu În timp ce Jean-Claude a dispărut În laptopul lui, pe care Își consultă agenda Încărcată a zilei. Am simțit un fel de bucurie sinucigașă când am văzut scă- unelele de mașină ale copiilor În ziua când m-a luat de la aeroport
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deschis ochii. Vocea lui Începea să sune familiar. i-am cercetat fața plină de găuri și cicatrici. — Te uiți la urmele de pe fața mea ? mama mi le-a făcut, cu fusul cu care torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo Înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doi bărbați și-au scos șepcile și au coborât repede scările. Am înțeles atunci că rămăseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus mâna pe vreo jucărie. — Îmi pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu în stradă, ca să dărâm comunismul. Mi-au șuierat gloanțele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând în propriul lor sânge
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și privindu-mă drept în ochi. Privirea lui exprima hotărâre amestecată cu ceva aproape violent, care m-a determinat să fac un pas înapoi. Era o expresie pe care n-o văzusem până atunci la el. — Te așteaptă ingrid, am murmurat eu. — Da, mă așteaptă. Mă așteaptă e puțin spus. Parcă a înne bunit. Simte că se întâmplă ceva în ultima vreme și vrea să vină aici. Singurul mod de a calma situația este să mă duc eu acolo și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când într-o parte, când în cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână, murmur eu în timp ce Jean-Claude a dispărut în laptopul lui, pe care își consultă agenda încărcată a zilei. Am simțit un fel de bucurie sinucigașă când am văzut scăunelele de mașină ale copiilor în ziua când m-a luat de la aeroport. — Păcat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deschis ochii. Vocea lui începea să sune familiar. I-am cercetat fața plină de găuri și cicatrici. — Te uiți la urmele de pe fața mea ? mama mi le-a făcut, cu fusul cu care torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fie mîniat În vreun fel, Ingrid știa. Vizita ei În Christiania nu i ar fi fost acestuia pe plac; și așa, În așternut, Împreună cu Thomas, Încerca unele plăceri nepotrivite unei femei care seara, Înainte de a se urca În pat, spunea, murmurînd, o rugăciune din care bărbatul distingea, vag, doar unele silabe; doar celui preaiubit și de Antonia Îi era dat să o priceapă, dar Încă nu venea dintr-acolo vreun semn. Ingrid aștepta ca timpul să-l așeze după gîndul ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Te-am speriat... Regret sincer! Doream să știu, adică... doream să... - Dacă mai ești la spital, putem vorbi acolo. Pot să intru la Tinu? - Sigur că da! Te aștept aici... trebuie să vorbim. - Da, bine! Mulțumesc mult, doctore! - Pentru puțin..., murmură Eugen, nedumerit de tonul folosit de Iuliana și de graba ei: „Ce este cu ea? Am greșit eu cu ceva?” se întrebă el, îngândurat. ... Trecea dintr-un salon în altul, fără să audă cuvintele personalului medical ori să observe datele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care, la un interval de treizeci de secunde, a întredeschis buzele și a rostit încet, dar suficient să fie auzit: Mamă! - A scăpat! zise Ofelia imediat, neputându-și stăpâni mulțumirea și bucuria. - Nu, n-a scăpat, ci a fost scăpat, murmură asistenta Lidia Combei, cu gândul la rugăciunile făcute aproape fără contenire, acasă și la serviciu, de mama și de sora bolnavului, dar și la cele făcute de ea și de „orice om cu frică de Dumnezeu de pe aici, de la noi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de izbeliște în momente de cumpănă? îi întâmpină Emilian cu brațele deschise pentru a-i îmbrățișa. Uite că mai sunt și minuni pe lumea asta! Conducerea spitalului a aprobat mașina să vă conducem la București... - Aceasta este chiar o minune, murmură Eugen, fericit, lăsându-se îmbrățișat. „Mie nu mi-a aprobat decât sacrificându-mă și prin promisiunile acelea deșarte, pe care se pare că le-a crezut... Oricum, cred că a dorit, totuși, să facă și ea un bine. Am fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să o visez goală visul însuși se face mic, din ce în ce mai mic îmbujorat, jenat eu și visul suntem ca doi elevi care au copiat la teză n-o să se mai întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de bună purtare : „pentru că ai fost cuminte în ora care urmează ai unsprezece...” Uneori însă tensiunea erotică dintre noi devenea atît de intensă încît depășeam cu mult doza prescrisă. Vocea Domnișoarei ri devenea atunci ușor revoltată și chiar amenințătoare. — Doisprezece, murmura Domnișoara ri cu o notă de imensă dezaprobare... treisprezece, nu e frumos ce faceți, domnule m. Paisprezece, vă rog să vă astîmpărați, domnule m, sunteți brutal și libidinos. Insultele pe care mi le administra Domnișoara ri nu făceau însă decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
invitat pe cei opt clienți să se grupeze împreună la doar trei sau patru mese. Fără să opună nici cea mai mică rezistență, cele opt siluete s-au ridicat și mi-au urmat sfatul imediat, iar unii dintre ei au murmurat și diverse forme de salut, de genul „mă bucur să vă cunosc”, „ce toamnă minunată”, „locuiți în cartier ?”, „pot să vă ofer o o bomboană de mentă ?”... toți avurăm o vagă bănuiala că întîlnirea noastră fusese declanșată de un vis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spune Ken. Din cauza asta e speriat și nervos. — a, făcu Betty. V-am deranjat de la vreo agapă, domnule arici ? V-ați dat întîlnire cu vreo iubită chiar aici, pe mijlocul șoselei ? — nu cred că-i place să ne audă vorbind, murmură Ken. Păi îi vorbesc cît se poate de tandru. — nu-i plac vocile noastre, în orice caz... Betty începu să se rotească pe șosea ca o balerină în curs de încălzire înainte de începerea unui spectacol. se înălță pe vîrfurile picioarelor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]