4,032 matches
-
deformate din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la gât ca pentru a se apăra de imaginea morții de care scăpase la mustață. Polițiștii și infirmierii de ambulanță, mulțimea de spectatori care se înghesuiau printre mașinile poliției și ambulanțele staționate, aveau grijă să-i lase un spațiu liber în jur. Pe acoperișurile mașinilor de poliție, luminile de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale munților, la cioporașul de oițe și de căprișoare, cu care l-a înzestrat, prin timp, sfânta viață! NICIODATĂ - SINGUR! Era un om în etate. Umbla prin lume, totdeauna, în haine ori albe, ori gri, sable, vernile, albastru-deschis. Potrivit deînalt. Mustața, scurtă, bogată, galbenă îl scotea de îndată în relief, din mulțime. Și-l mai scotea ceva. Anume, cele două coșuri mari, aproape rotunde, unul în partea dreaptă a trupului și altul în cea stângă, ca niște cercei, prinși cu ceva
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aproape de Nu Știu, exclamau, uluiți, unii înțelegând cam despre ce ar fi vorba, cei mai mulți, nu: ca să vezi, mă, al dracului zevzec, și mare pișicher,în a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-i mărturisească tatălui ei că s-a sărutat prima oară în viață și mai ales că, din clipa aceea s-a îndrăgostit de George. Gheorghe a fost singur la părinți. Un bărbat înalt, cu ochi albaștri, strălucitori, cu o mustață acum încărunțită la fel ca și părul de pe cap. Mustața o avea încă din tinerețe, de când făcuse armata. Calm și foarte hotărât în a lua decizii. S-a căsătorit cu Maria foarte repede, îndrăgostindu-se de ea, la prima vedere
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
oară în viață și mai ales că, din clipa aceea s-a îndrăgostit de George. Gheorghe a fost singur la părinți. Un bărbat înalt, cu ochi albaștri, strălucitori, cu o mustață acum încărunțită la fel ca și părul de pe cap. Mustața o avea încă din tinerețe, de când făcuse armata. Calm și foarte hotărât în a lua decizii. S-a căsătorit cu Maria foarte repede, îndrăgostindu-se de ea, la prima vedere, la un bal. Ca să nu i-o fure altul înainte
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-au amuzat când l-au terminat pentru că i-au făcut și o mustață din tăciunii din sobă, arătând tare simpatic. Obiceiurile și tradițiile s-au ținut ca în toți anii; copiii mai mici au venit cu Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari cu capra și plugușorul. Cum se însera, în tot satul se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se arătă surprins de întrebare și zâmbi pe sub mustață, înveselit că tocmai el, domnul Stelică, cel atât de bine informat, nu știa de ce băteau clopotele la biserică în acea zi. Cu mâna dreaptă schiță un gest larg prin aer, apoi duse mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
marxist... Hai, Ghiță, că te-așteaptă Drăghici, ca să-ți raporteze ceva în problema cu social-democrații din pușcării, și profesorul Mironică... A venit și Ceaușescu, în uniforma aia a lui de general făcută de comandă... parcă e frățiorul lui Stalin!... Doar mustață-i mai trebuie... Ne-a ținut un discurs despre colectivizare, de ne-a zăpăcit!... Mamă, mamă!... S-a rățoit vreo jumătate de ceas, a trântit cu pumnul în masă și și-a luat în fața noastră angajamentul c-o să-i împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are mai bun și mai înaintat partidul nostru, atunci... Faci cult, Niculae, faci cult!... îi reteză Gheorghiu-Dej vorbele măgulitoare, zâmbind pe sub mustață și uitându-se spre Maurer, care tăcea. Acesta-i adevărul! întări apăsat Ceaușescu. Eu n-am avut condiții de a învăța carte pe vremea regimului banditesc burghezo-moșieresc, știți și dumneavoastră foarte bine... Eu am fost trup și suflet alături de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de transpirație, dar de cum păși pe poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos și cu însuflețire, așa cum făcea el de obicei: Uite-l pe tata-mare! Are pălărie și mustață!... Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male!... strigă peltic copilul, uitându-se lung la Stelian, dar când Virgil vru să i-l dea ca să-l țină puțin în brațe, se sperie și se porni să plângă în gura mare. Stelian își drese glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tată, te-ai descurcat, dar mie la ce o să-mi mai folosească meseria de frizer?... Că doar nu-ți închipui că după cursuri o să mă duc acasă, cu sculele în geantă, la domnul profesor Barbilian, ca să-i potrivesc freza și mustața!... replică Victor, cu zâmbetul pe buze. Ei, nu vorbi așa, băiete, nu vorbi așa, că nu se știe niciodată! îl preveni grav Ticu. Bine, tată, așa să fie cum spui dumneata, conveni fiul. Când o să ajung matematician, o să am grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grup agitat și gălăgios de studenți și se opri, curios să vadă despre ce era vorba. Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era nimic de făcut. În fond, nu el refuzase mâna întinsă, ci ea. Arăți cam plouat de la o vreme, tinere domn, îi spuse într-o zi profesorul Barbilian, oprindu-l pe coridor, pe când ieșea de la un curs. Și zâmbind pe sub mustață, profesorul îi puse o întrebare dovedind că el, în ciuda aparentei sale indiferențe față de viața sentimentală a studenților săi, știuse să remarce cu ochi ager tot ce era de remarcat: Te-a părăsit cumva logodnica?... A,nu, deloc, domnule profesor... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator Urucu Felicia-Daniela Viața
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept, mândru, cu dragoste pentru natură și oameni, credincios și mai ales cu o voință de fier. Nu s-a lăsat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost odată ca niciodată, continuă bunicul, un rege care stăpânea un regat mare, Roșu-împărat. Carol, bunicule ! Regele Carol! Da, regele Carol cel Mare, căci așa se numea; avea trei fii: Dimitri, Vasili și Ivan. Nu-i cunosc bunicule! Mângâindu-și mustățile, să nu se observe desele întreruperi, bunicul merse mai departe cu povestea. Dumitru, Vasile și Andrei, li se spunea țarevici. Prinți, nu țarevici, bunicule! Li se spunea prinți, iar Andrei era mezinul. Regele avea un palat mare în care toată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui dă roade și ceea ce și-a propus e ca și a lui, îi sticleau ochii de fericire și un surâs murdar se prelingea sub mustața tușinată. Inima îi era plină de veselie și stomacul chiorăia dornic să se înfrupte din carnea proaspătă. În timp ce mârșavul pregătea măcelul, capra, nebănuind nimic din toate acestea, s-a întors de la piață chiuind și râzând, bucuroasă fiind că a găsit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau, un tip de vreo patruzeci de ani cu fața străbătută de vinișoare și arborînd o mustață falnică. - Vreau rezultatele analizei, urgent. - Vorbiți cu furtuna, domnule comandant. - Parcă există laboratoare și pe insulă, după știința mea. - Lucrează mai cu seamă cu alge și plancton. - Ei bine, asta va fi o schimbare de profil! bombăni Lucas. De Îndată ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dughene. Se opriră chiar în mijlocul pieței, în fața unei mici construcții în formă de ghiulea, spoită cu albastru. Înăuntru, în singura încăpere a casei, luminată doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă și pleoștită. Ei tăceau, umiliți că intră ca după o înfrângere și furioși pe propria lor tăcere, pe care le venea din ce în ce mai greu s-o rupă, pe măsură ce se prelungea. Treceau pragul fără să-l privească pe Ballester, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îl privea cum urcă. Arabul nu-și ridicase capul nici măcar o singură dată. - Bun venit, spuse Daru, când cei doi ajunseră în fața școlii. Intrați să vă încălziți. Balducci coborî greoi de pe cal, ținând întruna capătul frânghiei. Îi zâmbi învățătorului pe sub mustățile zbârlite. Ochii lui mici și negri, înfundați sub fruntea arsă de soare, și zbârciturile din jurul gurii îi dădeau o înfățișare atentă și sârguincioasă. Daru duse calul de căpăstru în magazie și se întoarse la cei doi oameni care-l așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își ridică mustața din paharul cu ceai: - Aici, fiule. - Ciudați elevi, n-am ce spune! Dormiți la mine? - Nu. Eu mă întorc la El Ameur. Iar tu o să-l predai pe omul ăsta la Tinguit. E așteptat acolo. Balducci îl privea pe Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
teme. - Tu nu ești în toate mințile, fiule. Dacă se răzvrătesc, nimeni nu mai e la adăpost, aceeași primejdie ne pândește pe toți. - Mă voi apăra. Am vreme să-i văd când vin. Balducci începu să râdă, apoi, pe neașteptate, mustața îi acoperi dinții încă albi. - Ai vreme să-i vezi? Strașnic! Asta și spuneam întotdeauna ai fost cam țicnit. De asta te și iubesc atâta, și fiu-meu e la fel. În timp ce vorbea, își scosese revolverul și îl așezase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi îndepărtat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în cauză mi-era puțin cam neclar, dar totul suna mult prea cald și rea tandru pentru oricare dintre părțile implicate. Uau, asta era într-adevăr o știre de senzație. Primarul general - și Prizbecki, ajutorul lui - câștigaseră ultimele alegeri la mustață cu ajutorul neobișnuitului slogan „newyorkezii au nevoie de o dragoste dură“. Primarul își onorase promisiunile din timpul campaniei electorale, atacând crima organizată și corupția la nivel înalt - și se părea că Prizbecki fusese omul din spatele multora dintre acele atacuri - dar citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]