KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

o uniformă curată, se transforma în cu totul altceva. Am parcat lângă mașina lui Kay și m-am repezit pe scări, mirosind a parfumul lui Madeleine. Camionul începuse să dea cu spatele, ca să iasă de pe alee. Am strigat: — Hei! La naiba, întoarce-te! Șoferul m-a ignorat. O voce dinspre verandă m-a oprit să alerg după el. — Nu m-am atins de lucrurile tale. Și poți să păstrezi mobila. Kay purta jacheta ei sport și o fustă pepit, exact ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de moartă, așa că n-ai decât să rămâi cu ea, nu cu mine! Ochii ei uscați și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pe mine să hotărăsc treaba asta. Sunt un detectiv cu experiență. — La vârsta ta? Îmi dau seama după voce că ești tânăr. Prietenul meu zicea că trebuie să faci parte din poliție vreo zece ani până să devii detectiv. La naiba, nu mă mai duce cu preșul! Am venit aici din proprie inițiativă și nu ca să... Când am văzut că omul s-a speriat și a întins o mână după telefon, m-am oprit. — Uite ce e, îmi cer scuze. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
South Olive, numărul 614. Hotelul Havana era la două străzi mai încolo. — Dick, sună la Wayside și anunță-l pe șeful închisorii că sunt în drum spre ei, pentru a-l interoga pe Roach în legătură cu uciderea lui Elizabeth Short. — Pe naiba! — Ba pe bune. • • • După ce am făcut duș, m-am bărbierit și mi-am schimbat hainele la El Nido, arătam ca un detectiv de la Omucideri. Telefonul lui Dick Cavanaugh la Wayside avea să-mi netezească drumul. Am luat-o spre nord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
lui Victor Hugo. — Bucky? M-am întors: — Încearcă să dai de Russ. Spune-i ce-am găsit. Eu mă apuc să iau probe. — Russ vine abia mâine de la Tucson. Și, puștiule, nu mi se pare că ești prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-am împrietenit cu un tip, un polițist. Tati zicea că-i mămăligă și că-i a naibii pielea pe el. Nu l-am crezut, fiindcă tipul era solid și puternic și avea niște dințișori simpatici, de iepuroi. A încercat să-mi facă rău, dar tati l-a pus la locul lui. Tati știe cum să se descurce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea vedea un pantof plin cu apă. Isobel adoptă atitudinea ei profesională. — A fost constatat decesul? Întrebă ea cu o voce foarte ridicată, Încercând să acopere zgomotul. Logan oftă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
purta o uniformă de polițist; apoi Își făcuseră apariția și frații lor mai mari. BBC și ITV, cu tot cu camerele și prezentatorii lor cu mutre serioase. Poliția locală emisese comunicatul standard pentru acest tip de situații, bineînțeles fără vreun detaliu semnificativ. Naiba știe despre ce Își vor face reportajele. Logan se Întoarse cu spatele la ei și privi din nou către lanternele tremurătoare ale echipei de căutare, care Înainta anevoios În Întuneric. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie cazul lui. Cel puțin nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Vocea lui creștea cu fiecare cuvânt pe care Îl rostea, până când bărbatul Începu să-i urle În față lui Logan: Noi ar fi trebuit să aflăm primii! Se izbi cu pumnul În piept. — Noi suntem familia lui! Logan tresări. Cum naiba aflaseră ziarele că trupul lui David Reid fusese cel descoperit? Ca și cum familia lui nu ar fi fost oricum Îndurerată. — Îmi pare rău, domnule...? — Reid. Charles Reid, răspunse omul, Încrucișându-și din nou brațele și umflându-se parcă și mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să creadă. Cum poți să asculți porcăria asta? Logan ridică din umeri. — E postul local. Îmi place. — O idioțenie țărănească, spuse ea și acceleră pe sub semafor Înainte ca acesta să arate roșu. Radio Unu. Asta vrei de fapt. Northsound pe naiba. Oricum, nu ar trebui să pornești radioul: dacă primim vreun apel? Logan bătu ușor În ceasul său de la mână. — E unșpe: Încep știrile. Știri locale pentru localnici. Nu strică niciodată să afli ce se Întâmplă pe teritoriul tău. Reclama la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
așa că Logan și Watson improvizasaeră un cort din pubele cu rotile și saci de gunoi proaspeți deasupra cadavrului. Ai fi zis că stătea să se dezintegreze În orice clipă, sfărâmat de vântul șuierător, dar reușea să țină ploaia departe. Unde naiba or fi? Logan șterse un mic hublou pe parbrizul aburit. Starea de spirit i se Înrăutățise simțitor În timp ce se luptaseră cu sacii negri din plastic Încurcați și cu pubelele necooperante. Calmantul pe care Îl luase la prânz Își pierdea efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o pastilă În mână și o Înghiți pe uscat. Într-un final, Își făcu apariția o dubă aproape albă, fără vreo inscripție pe ea, Înaintând cu greutate pe drumul plin de gunoaie și având girofarul pornit. — Era și timpul, la naiba! spuse Watson. Coborâră din mașină și rămaseră În bătaia ploii. În spatele dubei care se apropia, Marea Nordului mugea, cenușie și uriașă, vântul Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se apropia, Marea Nordului mugea, cenușie și uriașă, vântul Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam afară la ploaia deasă și la gunoaiele putrezite. N-o să vă topiți, la naiba! țipă Logan. Î dureau toate, era, Înghețat, ud și nu avea nici un chef de amânări. Un grup de patru agenți de la Biroul de Identificări, bărbați și femei, ieșiră fără tragere de inimă din dubă În ploaia torențială și așezară iute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy. Logan se arătă foarte șocat. — Ce s-a Întâmplat cu părul tău? Billy se Încruntă În timp ce Își Îmbrăca salopeta albă din carton. — Nu Începe și tu, la naiba. Oricum credeam că ai murit. Logan zâmbi. Da, dar mi-am revenit. Fotograful Își șterse ochelarii cu o batistă gri, repetând apoi operațiunea cu obiectivul aparatului. — A atins cineva ceva? Întrebă el, punând În aparat o rolă de film nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În timp ce Watson despături peticul soios. Era de la magazinul Tesco din Danestone. Cineva cumpărase o jumătate de duzină de ouă de fermă, o cutie de smântână, două sticle de cabernet sauvignon și niște avocado. Și plătise cu cash. Watson oftă. — La naiba. Îi dădu bonul lui Logan. — Mă gândeam că a plătit cu cardul. — Nici o șansă să fim noi așa norocoși. Întoarse peticul de hârtie În palmă. Ouă, vin, smântână premium și avocado... Linia de sub ultimul produs Îi atrase atenția lui Logan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
acestui caz, spuse ea. Unde se află el acum? Interoghează suspectul. Isobel Își puse masca, Își bombănind nemulțumită. Întâi a sărit peste autopsia lui David Reid și acum nu se poate deranja să asiste la asta. Nici nu știu de ce naiba mă mai chinui... Nemulțumirile ei Încetară pentru a-și pregăti microfonul și pentru a trece prin formalitățile preliminare. Procurorul aruncă o privire dezaprobatoare către Logan. În mod cert era de acord cu caracterizarea făcută de Isobel situației. Soneria stridentă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
faptul că a băut Înălbitor nu a ucis-o... Nu pot să mă pronunț până nu deschid craniul. Era un fierăstrău pentru oase chiar pe căruciorul de lângă masă. Logan nu voia să privească ce urma să se Întâmple În continuare. Naiba să-l ia pe inspectorul Insch cu fiică-sa cu tot. El ar fi trebuit să fie aici și să privească cum o fetiță de patru ani e tăiată În bucățele, nu Logan. Isobel plimbă lama bisturiului din spatele uneia dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
din spatele geamului cu oglindă. — Ce? Avea o cană mare de ceai Într-o mână și o napolitană cu caramel Tunnocks Tasty În celaltă. — Uite! spuse cel cu mustață, arătând cu degetul spre Logan. E chiar el. Logan zâmbi nesigur. Cine naiba erau ăștia? Și apoi Îi căzu fisa... — Eric! Nu te-am recunoscut... Logan se holbă la scalpul de deasupra ochelarilor ofițerului de serviciu. — Ce se Întâmplă cu părul tuturor? L-am văzut pe Billy În după-amiaza asta: e chel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Nici măcar nu Îi știa prenumele. Cum putuse să se culce cu cineva fără să Îi știe prenumele? Se frecă puțin cu prosopul, Îl aruncă Într-un colț și Își Înfipse picioarele Încă umede Într-o pereche de șosete negre. Cum naiba lăsase să se Întâmple așa ceva? El era comisar, iar ea era agent de patrulă. Lucrau Împreună. Era superiorul ei direct! Inspectorul Insch s-ar enerva groaznic dacă ar afla că a Început să se vadă cu un agent din echipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
supravegheat zona. Se opri pentru a privi În jurul său În sală, Încercând să se asigure că toată lumea Îl urmărea. — Richard Erskine lipsește deja de douăzeci și două de ore. Chiar dacă nu a fost răpit de cine știe ce dezaxat, a plouat ca naiba ieri și a fost aproape ger. Perspectivele sale nu sunt prea bune. Asta Înseamnă că va trebui să lucrăm mai repede și mai temeinic. Vom Întoarce orașul ăsta cu susul În jos dacă va fi cazul, dar trebuie să Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
treabă specială pentru tine În această dimineață, spuse el scoțând din buzunarul hainei o pungă mare de stafide trase În ciocolată. Încercă fără prea mult succes să o desfacă cu mâna, apoi renunță și Își folosi dinții. Sunt lipite ca naiba. Insch reuși să smulgă un colț și Își Împinse degetul În gaura pe care o făcuse. Ni s-a cerut să păzim echipa de protecția mediului de la consiliul local. Logan Își Înăbuși un geamăt. — Glumiți? — Nu. Trebuie să dea niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spusese pe drum. Vecinii se plâng de duhoare de la Crăciunul trecut. Am trimis scrisoare după scrisoare, dar nu am primit niciodată vreun răspuns, spuse bărbatul, strângând la piept mapa de piele. Poștașul refuză să livreze scrisorile aici și, În rest, naiba știe. Într-adevăr, spuse și Logan. Asta explica de ce nu primiseră vreodată răspuns. Întorcându-i spatele agentului „vărsător“, Începu să-și croiască drum prin junglă. Hai să vedem dacă e cineva Înăuntru. În mod deloc suprinzător, cel de la consiliu Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Între treizeci și pe viață. Aplauze și cade cortina. Rânji satisfăcut și Își Îndesă restul de paste În gură. Superpoveste. Dar tre’ să te miști repede, Joe Publicu’ nu ține minte prea mult. Am cunoștințe. Pot să te ajut. La naiba, o meriți! Lăsă să cadă furculița pe farfurie și se căută În buzunarul hainei, de unde scoase un portofel mic. — Uite, spuse el, trăgând afară o carte de vizită albastru Închis. Sună-l pe Phil și spune-i că te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe Darren de guler, hai să aruncăm o privire În magazie. Dar Richard Erskine nu se afla acolo. Doar o mașină de tuns iarba Flymo, vreo două fărașe de grădină, un sac cu Îngrășământ și o foafecă de grădină. — La naiba. Stăteau În camera de zi, bând un ceai ca apa chioară. Se Înghesuiau acolo doi polițiști uzi până la piele, agenta, Darren Caldwell și Logan. Bărbatul casei ședea pe canapea, părând din ce În ce mai nefericit cu fiecare minut care trecea. — Unde e? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În poziție de drepți. Deschise gura ca să Întrebe cum ieșise reprezentația din seara aceea, dar inspectorul Insch ajunse primul la subiect. — Ce mama naibii crezi că-nvârți, sergent? Își trase jos cerceii cu clips și-i trânti pe birou. — Să nu... — Richard Erskine. L-am găsit. Sub stratul de machiaj, toată culoarea dispăru de pe fața inspectorului. — Ce? — Nu e mort. L-am găsit. — Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]