3,550 matches
-
fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede în propria sa plenitudine. Ipostază infinit ironică, cea a experierii neantului prin metafizica prezenței de sine : "8 aprilie 1967. Aniversarea mea. Să trecem peste asta." (p.494) Acest vid nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede în propria sa plenitudine. Ipostază infinit ironică, cea a experierii neantului prin metafizica prezenței de sine : "8 aprilie 1967. Aniversarea mea. Să trecem peste asta." (p.494) Acest vid nu va fi niciodată plin. Prizonier al unei absențe și absent din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa, Cioran știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nouă. Vine apoi repartiția produsului, care se realizează urmând contingentul de valoare pe care fiecare l-a adus la lucrarea totală. Dacă aceasta nu este o asociație, mă întreb ce este. Remarcați că niciunul dintre lucrători nu a scos din neant nici cea mai mică particulă de materie, n-au făcut decât să se mărginească la a-și face servicii reciproce, la a se întrajutora într-un scop comun, și că toți pot fi considerați, unul față de altul, ca fiind niște
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lui Maiorescu este Beția de cuvinte. Răspunsul la discursul de recepție al lui Duiliu Zamfirescu la Academia Română e de altfel și el o capodoperă de umor rece, pe baza sentimentului altitudinii. E o teribilă admonestație onctuoasă, o reducere zâmbitoare la neant. "CONVORBIRI LITERARE" Ideologia stabilită de Titu Maiorescu la "Junimea" era cam aceasta: 1. 1. absolută potrivire între fond și formă. Mai bine deloc universități,licee, reviste, cărți, dacă reprezintă o formă goală fără implicarea conținutului; 2. 2. inaugurarea spiritului critic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de acel Schopenhauer care totuși era un ascet cvasi-bizantin, propagator al castrării. În articolele de gazetă, Eminescu a aplicat cu statornicie acest rousseauianism schopenhauerizat ce s-ar putea reduce la următoarele propoziții: între suprema conștiință metafizică și beatitudinea topirii în Neant, există o cale mijlocie de împuținare a răului, înlăturarea conștiinței parazitare, din care iese durerea, întoarcerea la instincte; decât conștiința mai bun instinctul, decât instinctul mai bună moartea, care însă e inutilă, căci viața e veșnică și prototipii se întrupează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. În stil folcloric Eminescu a scris adevărate capodopere. Mai am un singur dor e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în curgător: Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e Miorița lui. Poetul se așează pe marginile neantului, la mare, vrând codrul, idee de speță, statornicul în curgător: Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin... precum și luceferii, simboluri ale imensității neantului matern: Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zâmbească iar. În folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl. Procedeul, și al lui Goethe, nu se deosebește profund de al anticilor, care dădeau zeilor valoarea unor noțiuni cosmice. Dumnezeu-Tatăl care se împreună cu Chaosul-Mumă spre a da naștere lumii sunt eroi de basm. Neantul se ridică pe noțiuni de materie: Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
succesul lor relativ, azi însă cu aer de fabricație de calitate dubioasă, Radu D. Rosetti, urmând tot pe Fr. Coppée, inaugura o poezie diletantistă de tribunale și barou, constând în madrigaluri și romanțe tremolate, nu fără un anume simț al neantului pentru albumuri. Anecdota, foarte în favoare în acest timp, a fost deținută de Th. D. Speranția, autor verbios, de oarecare haz aci, complet nul în alte genuri. P. Dulfu, gândind se vede să înfăptuiască epopeea națională visată de Coșbuc, ne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poem simbolist al vehiculului și al perimării, sau cântecul afișului, simbol al efemerității: Afișe-albastre, galbene, verzi, roșii, Voi cari pe ziduri vă iviți cu zorii Otravă dulce-a muștelor stupide, Spre a opri în cale pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi prin ele curioșii; Puteți să-mi spuneți unde dispăreți? Voi, zdrențe de o zi, efemeride Ce faceți voi cu numele celebre: Cari trâmbițați pe toți nesățioșii Și unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
până acum singura scriere cu adevărat interesantă a lui Mircea Eliade. Restul e o ilustrare a acelui obsedant trăirism. Tineri participă la mișcări comuniste, fac crime, violează servitoarele și femeile măritate, cunosc morburile sociale, se sinucid ca să facă "saltul în neant" (Întoarcerea din rai). Sau, dimpotrivă, se orientează spre mișcările totalitare, cu formațiuni militare, seduc într-o familie deopotrivă mama și fetele, îndeamnă la furt, caută legături cu prostituatele ori cuceririle în locuri absurde, precum cabinetul unui vagon de căi ferate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
flămînzilor". Toți acești tineri, mai mult ori mai puțin intenționat, tratează modalități de trăire și experiențe tragice, și unii se întreabă și asupra salvării seculare ori spirituale. Într-un eseu, Thanatos, Ion Biberi caută chiar a repeta experiența saltului în neant al lui Pavel Anicet din Întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. El ia codeină, intră în comă și studiază direct momentul abisal. "JURNALUL LITERAR" Jurnalul literar (1939) a urmărit în primul rând să formeze critici și eseiști cu cultură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat doar întâmplător de diverse mode lirice, de care s-a dezis cu aceeași nonșalanță cu care le-a adoptat. Ca și în cazul lui Bacovia, scriitura ei provine din revelația neantului, iar declicul îl constituie tocmai momentul unei agresiuni inițiale, care amenință integritatea lumii și a eului: „Cu părul ras mă plimbam prin sat/ în timpul când poezia nu mai avea nici o putere./ [...] era timpul să vină întunericul cu pielea jupuită/ era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
întuneric, o umbră./ pe treptele mele roșii se ascund niște umbre./ pe ușa de piatră din cameră se adâncește o umbră” (De ce să vorbim). Numai că asumarea modelului echivalează cu trădarea lui și, spre deosebire de Bacovia, M. rezistă tentațiilor „plumbului”, obligând neantul ca, înainte de a-i lua în posesie ființa, să ducă un lung război de uzură. O luptă inegală, firește, pentru că în cele din urmă „abisul” cucerește iremediabil existența: „începutul cuvintelor mele este întotdeauna o triadă:/ realitate abis realitate; sfârșitul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
seara? pe pielea mâinii urcă o umbră pe care nu o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare cetate pe care poeta o abandonează în fuga sa necontenită. Refuzând evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne sfârșitul iminent. Prin urmare, eul liric își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne sfârșitul iminent. Prin urmare, eul liric își construiește o mică fortăreață de cuvinte, încercând să izoleze spațiul care îl mai separă de neant printr-o baricadă de obiecte. Mai mult decât altor experiențe poetice, acesteia i se potrivește un adevăr aflat pe punctul de a deveni clișeu: ea reprezintă o tentativă de a institui o lume, de a smulge neantului fiecare petec de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
mai separă de neant printr-o baricadă de obiecte. Mai mult decât altor experiențe poetice, acesteia i se potrivește un adevăr aflat pe punctul de a deveni clișeu: ea reprezintă o tentativă de a institui o lume, de a smulge neantului fiecare petec de realitate; o lume/realitate aflată, e drept, în continuă surpare, deoarece ofensiva „umbrelor” înlătură orice obstacol, configurând un sfârșit previzibil. De altfel, frecvența imaginilor sexual-viscerale se explică tocmai prin tentativa de a delimita un hinterland protector. Încercând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a corpurilor acoperă chipul - mult mai hidos - al morții: „numaivădmoarteaîntunericulesteplindesânge” (Picături de ploaie). Ce nu acceptă însă poeta e regresiunea în turnul de fildeș al propriului eu, de vreme ce sursa răului nu se află doar în lume, ci și în sine: „neant, tu îmi amintești de noaptea ce sângerează/ în ochii mei./ creierul meu este sângele tău” (Cerul este strigătul). Neantului din exterior îi corespunde vidul interior, astfel încât ființa este supusă unui dublu asediu, disputată de două vârtejuri cu putere de aspirație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
regresiunea în turnul de fildeș al propriului eu, de vreme ce sursa răului nu se află doar în lume, ci și în sine: „neant, tu îmi amintești de noaptea ce sângerează/ în ochii mei./ creierul meu este sângele tău” (Cerul este strigătul). Neantului din exterior îi corespunde vidul interior, astfel încât ființa este supusă unui dublu asediu, disputată de două vârtejuri cu putere de aspirație egală. Acceptând că „numai superficialitatea are sens” (Fuga postmodernă IV), M. mută astfel teatrul de luptă pe terenul reprezentărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
de mână pe Sergiu) revelează nu numai granița fragilă dintre cuvinte, ci și inconsistența lor flagrantă. Oricare ar fi nuanțele care le separă, umbra și sângele, întunericul și sexul, ființa și lucrul sunt totuna și trimit la un semnificat unic: neantul. Angela Marinescu se apără în veșnicul necunoscut dând veste în zori din lira atârnată de gât ca o ghitară. În amenințarea „golului” care urcă spre cer, poeta are o sete de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
ideologie, "ideocrație""72, limbajul totalitar manifestă un impact covârșitor asupra spiritului și sensibilității auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare și de a arunca în neant realități care nu corespund noii ideologii. Limbajul totalitar, fie că este nazist, fascist, stalinist, dobândește caracterul unui limbaj întemeietor, având puterea Cuvântului dintâi de a crea lumea, de a împărți lucrurile în cele ce sunt și în cele ce nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Citind-o pe Camelia Grădinaru, chiar dacă, în ceea ce mă privește, această lectură nu a determinat o schimbare spectaculoasă, am avut bucuria să constat, o dată mai mult, că dezbaterea pe un subiect controversat, care balansează, în opinia teoreticienilor, între existență și neant, fiind tratat de comentatori în cheie apoteotică sau, dimpotrivă, nulificatoare, se dovedește cel puțin la fel de productivă ca și una despre valori statornicite. Mărturisesc, așadar, că am fost efectiv încântată de această carte în care am apreciat reculul obiectivant al autoarei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriiturii se prezintă ca una dintre primele încercări elaborate de a teoretiza o serie de teme care, de acum înainte, vor fi recurente: limbă, stil, oralitate, lectură. Sesizând etapele prin care scriitura a trecut de-a lungul timpului ("plecată de la neantul în care gândirea părea că se înalță fericită deasupra cuvintelor, scriitura a parcurs toate etapele unei solidificări treptate: mai întâi obiect al privirii, apoi al acțiunii și, în sfârșit, al crimei, ea trăiește astăzi un ultim avatar, absența"276), Barthes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dezbateri, gradul zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în decriptarea operei, din moment ce aceasta din urmă este doar o pluralitate de funcțiuni lingvistice care alcătuiesc o structură: "într-un cuvânt, gradul zero al scriiturii înseamnă reducerea la neant a subiectivității, și aceasta datorită unui limbaj cât mai lipsit cu putință de emoție și chiar de imaginație"281. Într-o anumită măsură, se poate susține această atitudine critică, însă nu se poate accepta desființarea subiectului, de vreme ce există cel puțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doilea precizează că acest tip de logică este legat în mod organic de funcționarea secretului; al treilea aspect se referă la faptul că ambiguitatea secretului și rolul său esențial jucat în această logică se reduc la "dramaturgia Ființei și a Neantului" în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și ca desubiectivizare, instituind terenul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]