6,603 matches
-
Mergeam înainte pe vechiul meu făgaș. Ca un făcut, eram mai lăudat ca niciodată. Și răul chiar de aici mi s-a tras. Vă amintiți: "Nefericit cel ce nu aude despre sine decât cuvinte de laudă!" Ah! Ce vorbă înțeleaptă! Nefericire mie! Mașinăria a început, așadar, să aibă tot soiul de capricii și de poticneli ciudate. Atunci a izbucnit în viața mea de fiecare zi gândul morții. Am început să număr anii pe care-i mai aveam de trăit. Căutam exemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
hotel, păcătuind, după cum se spune, în același timp cu o prostituată bătrână și cu o fetișcană din cea mai bună societate. Cu cea dintâi făceam pe cavalerul îndrăgostit, iar pe a doua mă străduiam să o învăț anumite realități. Din nefericire, prostituata avea o fire foarte burgheză: nu după multă vreme a consimțit să-și scrie memoriile pentru un ziar religios foarte deschis Ia ideile moderne. Fetișcana, la rându-i, s-a măritat, spre a-și satisface instinctele dezlănțuite și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
un lucru ce întrece puterile unui om. Iar El nu avea puteri supraomenești, de asta puteți fi sigur. Și-a strigat suferința, agonizând, și de aceea îl iubesc, pe El, pe prietenul meu, care a murit fără a ști. Din nefericire ne-a lăsat singuri, ca să continuăm, oricum și oriunde, chiar ghemuiți într-o carceră, știind ce știa și El, dar nefiind în stare să facem ce-a făcut și să murim așa cum a murit El. Au încercat, firește, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
stau închise, afară de aceea a biroului unde intrară. In birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini același, din fericire pentru adaptarea ei și din nefericire pentru eventualul lor portretist. După exclamările primului moment ale omului amabil, Mini nu știu unde să se așeze, moment muzical ce se poate însemna cu semnul suspensiunii. Lina tîrî mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment înainte stase Sia. Fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de sfârșit a lui Brâncuși. Înfrățiți ne-am suit pe bac, înfrățiți am coborât la Constanța, mulțumind Providenței, sub protecția Căreia am ajuns teferi în România noastră îndurerată și care, doar peste câteva luni urma ea însăși să cunoască, din nefericire, noaptea comunistă pentru o lungă perioadă de timp, noaptea crimelor, noaptea închisorilor, a lagărelor, a coloniilor de muncă forțată, a foametei și fricii, a pervertirii spiritelor, a întunecării conștiințelor, a atâtor urgii și crime, punând în cauză însăși dăinuirea noastră
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu volumul „Picătura de acid” în colaborare cu C. Manea, cuprinzând fabule. Este prezent în volumul „Antologia umorului” cu fabula „Economie”, cât și în volumul colectiv „Ziduri” editat de Comitetul de Cultură și Artă al județului Vaslui în 1983. Din nefericire, scria Ioan Baban în Dicționarul amintit, în ultimul timp nu mai participă la viața scriitoricească. Aprecierea rămâne invalidată și tardivă. Ioan Mititelu are materie primă pentru patru volume. Acum, când a trecut de la difuzarea operei în virtualitatea internetului, la transcrierea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Vă dorim o revedere plăcută și vă mulțumim pentru invitațiile deosebit de calde, semn că și dumneavoastră, colegii, l-ați iubit la fel ca și noi”. Murise în aceeași zi cu profesorul Todicescu.” Informații prețioase pentru o eventuală monografie colectivă. Din nefericire, scrisorile autorului sosite de pe fronturile din Răsărit și din Apus din zilele celui de al doilea Război Mondial, nu sau păstrat, dar cele ce au sosit pe adresa lui se află în carte, susținute cu foto-facsimile din originale, scrisori ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
Să lași omului posibilitatea de a fi liber, să ia deciziile pe care le dorește. Asta îl deosebește de celelalte viețuitoare. Să facă ce dorește cu trupul său. - Memoria omului e atât de veche și încărcată de sensuri ca și nefericirea. - Le-am spus principiul meu cum că oaia trebuie să fie tunsă și nu jupuită, când adună biruri pentru a apărea cât mai buni, să mai rămână ceva și pentru viitor. - De cel mândru nu mă tem, pe cel smerit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea filosofică însă face parte din natura sa întocmai ca apa dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege de ce atunci când îți este, de pildă, foame, nu poți să te înfrupți din toate după
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pierzi, i-a zis lui Julius și, pentru că tânărul custode nu părea convins, i-a reprodus o inscripție pe care o observase pe un templu din Tibet: Cine știe totul nu știe nimic. Cine nu știe nimic știe totul". Din nefericire, e greu să găsești pe cineva în orașul ăsta care să consimtă că viața nu înseamnă atât ceea ce ni se întîmplă, cât ceea ce ne persecută, conchise doctorul Luca, rămas pe gânduri. 27. În măsura în care copilăria e partea noastră de paradis, "Asybaris
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu bărbați și femei care se îndreptau, grăbite, spre orașul magic, imaginat de mine. Mi se părea că ele porneau într-o mare aventură și îi invidiam pe toți cei care aveau norocul extraordinar să ia parte la expediție. Din nefericire, tata n-avea cai (marea suferință a copilăriei mele), iar un loc, în căruța altora, trebuia plătit. Cu ce bani? Și cum puteam motiva dorința mea? În Lisa, "turismul" era o îndeletnicire necunoscută. Trebuia să aștept să mai cresc. Seara
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pesimismul său ca de un model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a alcool. Deși își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită de o suferință ascunsă, care-i înăsprise trăsăturile. N-am bănuit, totuși, ce va urma. Am avut, doar, un acces de duioșie, fiindcă nefericirea m-a intimidat totdeauna, și ani încercat s-o mângâi. S-a ferit, însă, de. mine. "Lasă-mă", mi-a zis, rece, ca unui străin. Nu mai înțelegeam nimic. Ne despărțisem, ultima oară, ca de obicei, cu căldură și părere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ghemuit pe capră și a rămas tăcută multă vreme. Într-un târziu, m-a strigat: "Nu vii și tu?" Mi-am închipuit că-i trecuse supărarea. O clipă, am bănuit, chiar, că era dispusă să reia jocul cu călătoriile. Uneori, nefericirea cere droguri. De altfel, îmi schimbasem părerea. Refugiul în vis reprezintă aproape un viciu la unele femei. O compensație. Încât m-am hotărât să n-o decepționez. Și m-am grăbit să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a adus În această stare de expectativă, ci mai curînd Înfățișarea lui furioasă și tăcerea la fel de furioasă, care Îi descumpănise. Bomba cu efect Întîrziat era gata să explodeze Într-o dimineață, la cîteva săptămîni de la venirea lui Fernandito. Dar din nefericire incidentul n-a avut semnificația pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să plece. Din fericire nu l-au căutat prea mult și pînă la urmă au plecat fără el, fiindcă dușul rece Îl stimulase să făurească proiecte mari. Datorită unui vis Înțelesese o mulțime de lucruri despre Cano. Nu totul, din nefericire, fiindcă Țanțoșa Îl Întrerupsese, trezindu-l chiar În clipa cînd era gata să ajungă acasă. Bineînțeles că era să se producă o Încurcătură Îngrozitoare, fiindcă el visa și tot el era Cano În vis, dar n-avea importanță. Julius era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
securitate materială, calificare gratuită. Dar cuvintele dure ale lui Oorag sunt o dovadă că slavii tineri ar fi liberi să facă ce poftesc, iar asta ar constitui un motiv de discordie, dacă nu chiar un factor revoluționar pentru comunitate. Din nefericire, e adevărat că oamenii de rase diferite pot învăța treptat să trăiască împreună. Ieși, mulțumit că făcuse tot ce-i stătuse în putință în împrejurările date. Nu avea nici o îndoială că în sfidarea lui Oorag, întreaga problemă a unui imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cerceluși“, mai zise mama. Ele miroseau așa, ele umpleau piața de parfum, încât statuia abia se mai zărea ca prin ceață. Și acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou și-am început să plâng de fericire sau de nefericire până când prietena mea m-a trezit, mirată, și mi-a șters lacrimile. Despre intimitate Am trăit o vreme, în altă viață parcă, la Amster dam, într-o mansardă a uneia dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
greu. Serile erau o tortură. Imediat cum cerul se colora în roz-sângeriu, simțeam cum se apro pie de mine valuri de disperare și suferință. Era ceva fizic, o durere localiza bilă, în centrul pieptului. Nu mai puteam respira, muream de nefericire. Așa-mi trecea pe-atunci viața: dimineața școala, copiii gălă gioși, seara singurătatea și suferința aceea atroce din mijlocul pieptului. Atunci am cunoscut-o pe Rodica. Ieșisem la o grădină după terminarea unui cenaclu, și mă așeza sem din întâmplare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
era de mult în oraș, iar acum plecase la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un roman în care nu se întâmplă nimic, pentru că protagonistul, Paul Alexandrescu, profesor de matematică și poet, precum altădată celebrul Ion Barbu, este un insomniac, stare provocată de inadaptare la universul în care a căzut din pură întâmplare, că, din nefericire nu ne alegem noi lumea în care trăim și e posibilă o neînțelegere și, într-un moment în care starea aceasta a devenit acută și stresantă, reconstituie o lume, construită deja, dar trecută prin filtrul unei lucidități deviate. Întâlnim în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care, la fel ca arborii, ...precis
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de celule pe care nu o posedau ființele umane obișnuite. Din nefericire nu era un simplu mecanism defensiv. Opera prin control direct al energiei, care putea fi îndreptată asupra unei ținte. Intenția declarată a băiatului fusese să-l ardă pe Gosseyn "puțin". Limitarea implica un fel de considerație morală. Care sugera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că trebuia să existe un motiv semnificativ pentru faptul că fusese descoperit de acești Dzan. Dar se părea la fel de bine că Gosseyn Doi se putea descurca cu toate investigațiile necesare în legătură cu sosirea acestor oameni în această zonă din spațiu. Din nefericire, acum, când era conștient, ideea unei Întoarceri deliberate în capsula spațială - care era cu siguranță una dintre opțiunile posibile - nu era ceva care să-l atragă prea tare. Așa că, iată-l aici, un Gosseyn de care nu era nevoie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]