5,491 matches
-
de leur société" [Girardin, 1843, p.212]. 217 Mitul lui Tristan și Isolda este fondator în literatura occidentală prin legitimarea literară a dragostei ilegitime și nefericite. Acest mit deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă tradiție de adulter, o nouă tema romanesca cu o carieră promițătoare. Emma Bovary și Anna
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
jour ou la nuit, surveillées et menacées, intrépides et palpitantes, vers celui qui leș prend en șes bras, folles de bonheur et défaillantes" [Maupassant, Notre coeur, p.203]. Concluzia la care Mariolle ajunge este că doar burghezele sentimentale, sărace și nefericite mai cred în dragoste: "Leș seules encore capables d'attachement șont leș demoiselles de magasin ou leș petites bourgeoises sentimentales, pauvres et mal mariées. J'ai porté quelquefois secours à une de ces âmes en détresse. Elles șont débordantes de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și manieriste bine înrădăcinate în modă literară a epocii, ce purta amprenta lui D'Annunzio. Împrumuturile demonstrează, în egală măsură, permeabilitatea autorului din Modica cu privire la operele poeților din trecut și prezent. Predestinat poeziei, el era, la 16-18 ani, meditativ și nefericit, dominat încă de atunci de dorință leopardiană a morții (ansia precoce di morire). Se vedea pe șine mai bătrân dar mai bun.82 Sub asemenea auspicii a început traseul peregrinarilor prin peninsula: studiile i-au purtat pașii la Romă, unde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de apel, recursul la tiparele și tematicile de factură romantică. Cu toate acestea nu se poate spune că autorul Oaselor de sepie a refuzat în totalitate modelul laic și raționalist leopardian, cu care se aseamănă prin viziunea pesimista asupra vieții nefericite, neconsolate, dominate de dezamăgire, dar plină de demnitate.144 Criticii au remarcat faptul că Montale nu continuă direcția aulica Petrarca Leopardi. Gilberto Lonardi vorbește chiar despre apetrarchism, dacă acesta înseamnă refuzul de a crede orbește în poetica de sorginte clasicista
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
verbele care transmit impresia de verticalitate a mișcării: a urca și a răsari. Conform lui Francesco Floră poezia recanatezului se structurează pornind de la un prim timp introductiv: zorii zilei într-un peisaj campestru, fundal pe care se profilează motivul vieții nefericite. Urmează miezul zilei, căruia îi este asociată meditația despre iubire. Ultimul timp este cel al nopții cu luna, cănd singurătatea și înstrăinarea devin tot mai acute pe firul opoziției dintre tăcutul astru nocturn și zgomotul vieții de-a lungul zilei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a peisajului, de la contemplare la meditație asupra durerii umane. Această din urmă, preluată și de Quasimodo, constituie o temă centrală ce poate fi urmărită cu ajutorul termenilor din respectiva zonă semantica: sciagure, affanni nenorociri, suferințe (v. 19), infelici nefericiți (v. 21), nefericită / scenă a lumii (vv. 46-47). Suferință, dar și singurătatea că fundamente ale acesteia pecetluiesc viața omului ca unică posibilă certitudine: Pe mine să mă vezi adesea singur / mut rătăcind prin codri și pe maluri (vv. 104-105) și în versurile lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ursa, hoțul, grotele sunt elemente ale imagologiei și cronotopiei specifice romanticului pe care scriitorul ermetic le încadrează în scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
faptul că statul național nu este o structură depășită. Mai mult, hegemonia SUA a fost afectată, lumea părînd să devină din nou multipolară. Un singur lucru e cert, deocamdată: nimic nu va mai fi cum a fost pînă la data nefericitului eveniment. Mondializarea economică rămîne, însă, un proiect cu vocație universală. Deși universalul este considerat o valoare pozitivă, orice proiect universal dă naștere la conflicte, pentru că este adesea resimțit, cum e cazul tuturor imperialismelor, ca o tentativă de distrugere a identităților
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
spunea fostul președinte al Camerei Reprezentanților, Newt Gingrich, " Dacă viitorul președinte va reuși să răstoarne percepția că puterea americană este surdă la apelurile lumii, Statele Unite vor fi încurajate și așteptate din nou să conducă" (în Foreign Policy, februarie-martie 2008). După nefericita eră Bush, lumea așteaptă ca America să redevină ceea ce a fost. Lumea are nevoie de leadership-ul american; acesta este deocamdată inevitabil, cîtă vreme e vorba despre singura țară care are mijloacele și voința de "a face ceva" acolo unde problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sunt tot mai numeroase. Din punct de vedere cultural-ideologic asistăm la o revenire în forță a confucianismului, iar sectele religioase, taoiste în special, se extind în pofida interdicțiilor oficiale. Aceasta asigură, în bună măsură, originalitatea sistemului, pe care unii îl anunță nefericit ca fiind nimic mai mult decît o invazie a capitalismului sălbatic. Nu este chiar așa, iar autoritățile par să țină încă lucrurile sub control, deși cu tot mai multe dificultăți și compromisuri. În China se investește enorm (cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Scrisoarea lui Dionis], a unui efect la limita dintre retorică și poezie, obținut printr-o conversiune a clasei morfologice cu totul surprinzătoare, pe care hipertextul o pierde. (H2) Ah! Cât ești de frumoasă și cu cât ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât sunt, cu atâta mai frumoasă ești! (Eminescu: 2011, II, 57). (h2) Ah! Cât ești de frumoasă și cu cât o ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât o sunt, cu atâta mai frumoasă ești
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Cât ești de frumoasă și cu cât ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât sunt, cu atâta mai frumoasă ești! (Eminescu: 2011, II, 57). (h2) Ah! Cât ești de frumoasă și cu cât o ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât o sunt, cu atâta mai frumoasă ești (Eminescu: 2011, II, 266). Scrisorile din operele eminesciene în proză (vezi și intratextualitatea transgenerică) ascund un potențial de modernitate pe care scriitorul l-a înțeles și l-a exploatat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
putea iubi, în mod normal, "un lucru înfricoșător", cu "buze groase", precum Othello. Chemată să-și explice alegerea, Desdemona declară că iubirea ei pentru general e curată. Confesiunea îl determină pe Duce să intervină diplomatic. El subliniază virtuțile maurului, spunîndu-i nefericitului tată că fiica sa a făcut un mariaj exemplar. Brabantio pleacă zdrobit sufletește, iar, în urma lui, Ducele comentează revelator. Îl compătimește pe părintele care are de dus o asemenea cruce și mărturisește că nu știe cum și-ar fi revenit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu alte cuvinte, crima perfectă (nu s-ar fi descoperit vreodată ceva, dacă nu relata el însuși oroarea). Concluzia textului vine de la sine: "In pace requiescat!" Un ultim gînd pios al criminalului însuși? pentru nefericita sa victimă. Crima este, într-adevăr, perfectă, dar care a fost, pînă la urmă, motivația ei? Iată un mister fundamental al acestui text, asupra căruia nici Poe, nici obscurul lui narator nu par dispuși să ne lumineze. De ce îl urăște
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El aparține pisicii (dispărute subit după incident), martor și deconspirator al crimei, supraviețuind malefic, timp de cîteva zile, în zidul proaspăt tencuit, prin îngurgitarea creierului nefericitei victime. Pînă și acest ultim detaliu simbolic al mărturisirii organice, pline de cauzalitate și efecte, capătă un sens articulat, integrîndu-se în mașinăria uriașă a coerenței prestabilite și logicii inefabile. Singura diferență dintre Pluto și motanul revanșard consta în existența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se poate specula, în linia unei tradiții critice bine reprezentate, a fost consumat ca parte a unui experiment canibalic, ce nu exclude, din nou desacralizator, metafora consubstanțializării christice). El e "conducătorul" care, ironic, "trebuie urmat" la pierzanie și de ceilalți nefericiți "stăpîni", precum Don Benito. Ultimul fragment al nuvelei este un raport amănunțit al lui Benito Cereno despre adevărul din spatele șaradei lui Babo. Răscoala negrilor a avut ca scop principal devierea vasului spre Senegal unde ei și-ar fi redobîndit libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
astfel semnificație concretă idelismu-lui lui funciar. Protagonistul a devenit, pe nesimțite, orfanul freudian din Der Dichter und Phantasieren/Creația artistică și reveria diurnă, care își inventează familii, succese sociale și economice sau amoruri senzaționale numai pentru a elimina frustrările copilăriei nefericite. Sentimentele sale ajung, prin urmare, "grila" de comprehensiune a evenimentelor și unicul instrument de evaluare a lor. Totuși, mai mult decît pe orfanul freudian, am senzația că trebuie să-l vedem în Pip pe naratorul modern, a cărui "subiectivitate" înlocuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asemenea prozei postmodernității ulterioare vine cu "hermeneutica", într-un anumit sens, subînțeleasă, atașată cumva (nu întotdeauna discret!) textului. Dacă într-un roman ca Burmese Days/Zile birmaneze (1934), denunțarea corupției marelui imperiu colonial (britanic) se distinge ușor pe fundalul tribulațiilor nefericitului doctor Veraswami (discreditat pe nedrept de un magistrat perfid), indicînd, subtil, preocuparea ideologică a autorului (liberal-stîngist), ori, în altele, ca Animal Farm/ Ferma animalelor (1945), cu subversivii porci Snowball și Napoleon preluînd "puterea" în sistem, și ca Nineteen Eighty Four
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deși a avut, la rîndul ei, o tinerețe extrem de dinamică. A făcut baschet la un nivel de elită, primind chiar bursă de studii pentru a juca în echipa Universității din Minnesota, și a fost o studentă de vîrf. Un accident nefericit a scos-o însă din lumea activă a sportului, îndrumînd-o spre consolarea timpurie cu rolul de mamă și soție. Liberalismul cuplului Berglund pare generat și de un recul psihanalitic. Amîndoi provin din familii conservatoare Walter din imigranți la a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doar la un al doilea nivel, prin cea a sugestiei. Intriga romanului începe cumva în mijlocul eveni mentelor, în 1972, cînd fiica unui diplomat american în Europa (la Amsterdan) descoperă, în biblioteca tatălui, niște misterioase misive deschise cu formula "dragul și nefericitul meu succesor". Întrucît interesul tinerei naratoare (fără nume de-a lungul romanului) pentru ocult și enigmatic este enorm, tatăl (Paul), o figură clasică de ficțiune gotică (individul solitar și apăsat de nevroze, care ascunde un trecut terifiant), îi povestește o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Iași: Polirom, 2005. Tom Sharpe. Alternativa Wilt. Traducere și note de Radu Pavel Gheo. Col. "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom, 2006. Parabole neurologice În istoria neurologiei, există un caz înfricoșător, cunos cut de întreaga lume medicală. Este vorba despre întîmpla rea nefericită a lui Phineas Gage, un american de la jumătatea secolului al XIX-lea. Gage lucra, în septembrie 1848, ca maistru la căile ferate, supraveghind construcția unui tronson din statul Vermont. Tînărul era văzut ca o persoană energică, entuziastă, cu caracter puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urmează. Din motive asupra cărora nu insist, reflexul cultural de a împrospăta, prin reeditări și traduceri, operele figurilor emblematice ale românității pare să se fi înțepenit într-o letargie vecină cu o boală lungă și fără leac. Neglijăm, în chip nefericit, ceea ce ne articulează în chip substanțial identitatea culturală, iar această slăbiciune se însoțește ocazional cu lamentația și cu revolta: "Oare ceilalți, străinii, de ce nu ne înțeleg ?", " Ia mai lasă-i încolo, știu ei ce e la noi ?" ș.a. Ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
multe ori aflate la interferența nu doar a două limbi, ca în actele de traducere obișnuite, ci a mai multora, unele dintre ele cu statutul de limbă "moartă" (latina, greaca, ebraica biblică, slavona), ca să folosim, din rațiuni de comoditate, această nefericită metaforă. În articolul citat mai sus (p. 275-276) mai constatam următoarele: "Complexitatea maximă a textului scriptural a reclamat din partea traducătorilor români în primele două secole de existență a tradiției biblice românești mari eforturi de echivalare a unor conținuturi foarte diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și el la Goupil, sucursala din Bruxelles. În 1874, Vincent Van Gogh16 se întoarce în casa părintească din Olanda cu sufletul rănit: Ursule, fata proprietarei care-l găzduia, și de care era îndrăgostit, îl părăsise. Se întoarce la Londra. Prea nefericit, obține printr-o nouă intervenție a unchiului, să fie detașat la Paris. Pleacă brusc la Londra dar, nereușind s-o vadă pe Ursule, se întoarce la Paris. Nemaiputînd suporta, se duce în Olanda, revine la Paris, pleacă iar, la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
microunde cerută este de 4 bucăți, pe cînd oferta este mai mare, de 6 bucăți. Surplusul creat va distorsiona relația dintre producător și consumator, o parte din producători neputînd să-și vîndă produsul la prețul dat. Iarăși apare un dezechilibru nefericit. 7.2. ÎNTREPRINZĂTORUL Într-o economie de piață, întreprinzătorul joacă un rol fundamental. El este o persoană sau un grup de persoane ce are inițiativa producției, organizează și conduce o întreprindere, combinînd factorii de producție cu scopul obținerii de profit
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]