4,685 matches
-
la ideea filosofică a identității oamenilor cu ei înșiși: "Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate/ Deasupra tuturora se ridică cine poate". Poetul se întreabă dacă omul de geniu, savantul, neînțeles de contemporani, poate intra în nemurire cu opera sa. Dar gloria și nemurirea sunt doar iluzii: "Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost/ O să-și bată alții capul s-o pătrundă cum a fost". Apoi, satirizează posteritatea care va fi preocupată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei înșiși: "Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate/ Deasupra tuturora se ridică cine poate". Poetul se întreabă dacă omul de geniu, savantul, neînțeles de contemporani, poate intra în nemurire cu opera sa. Dar gloria și nemurirea sunt doar iluzii: "Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost/ O să-și bată alții capul s-o pătrundă cum a fost". Apoi, satirizează posteritatea care va fi preocupată de biografia, neinteresantă a omului de geniu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții/ Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Cugetătorul își continuă meditația asupra destinelor omenești, el se știe superior și se vrea judecat pe măsură, sperând să aibă parte de nemurire". În câteva versuri apare din nou identitatea oamenilor cu ei înșiși și cu omenirea întreagă: "unul e în toți, tot astfel precum una e în toate", ideea despre condiția trecătoare a omului pe pământ, după care satira trece în sarcasm
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune credință și sacrificiu. Dorința
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune credință și sacrificiu. Dorința lui Hyperion nu poate fi înțeleasă de către Demiurg întrucât Hyperion face parte din Marele Tot și renunțarea la nemurire ar destabiliza ordinea universală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune credință și sacrificiu. Dorința lui Hyperion nu poate fi înțeleasă de către Demiurg întrucât Hyperion face parte din Marele Tot și renunțarea la nemurire ar destabiliza ordinea universală. Spre deosebire de om care este muritor, geniul are aspirații înalte, este neînțeles și nemuritor: "Noi nu avem nici timp, nici loc/ Și nu cunoaștem moarte". Această atitudine are la bază principiul unității totului, preluat din religia indică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându-și refugiul în nemurire, geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-o atmosferă romantică, înfășurat într-o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Noica, Constantin, Introducere în miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992; Papu, E., Existența romantică, Editura Minerva, București, 1980; Papu, E., Poezia lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1971; Perpessicius, Panaitescu D., Eminesciana, Editura Minerva, București, 1989; Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Editura Dacia, Cluj, 1989; Petrescu Aurel, Eminescu: metamorfozele creației, Editura Albatros, București, 1985; Petrescu, I. Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1978; Petrescu, I. Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Păcurariu, D., Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973. Pecie, I., Romancierul în fața oglinzii, Editura Cartea Românească, București, 1989. Perian, Gheorghe, Scriitori români postmoderni, Editura Didadctică și Pedagogică, București, 1996. Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Editura Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Aurel, Eminescu: metamorfozele creației, Editura Albatros, București, 1985. Petrescu, Ioana, Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1970. Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
amor, încă un text, al doilea pe care piesa îl conține. Înainte de orice comentariu se cuvine să cităm acest text scris: „Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendezvous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! ‘De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru eternitate și per toujours.“ (Actul I, Scena VI) Textul este un mesaj, pentru că este adus de către o persoană care are tocmai această funcție, de mesager. De asemenea, textul vine de la o persoană
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
În fine, el conține o poezie care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu mai acționează uzul comun al rațiunii și în care în prim-plan apare pasionalitatea în formele ei vizibile. Mesajul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cuvinte, din această împreunare se reîntregește androginul, figurare antropomorfa a oului din care s-a născut lumea. Apă caldă, cu care trebuie să se mulțumească ocupanții mașinii 3, constituie un substitut lipsit tocmai de finalitatea izbânzii vieții asupra morții, a nemuririi. După unii achimiști, operă se poate realiza folosind doar apă, insă apă distilata (incluzând aici și apa fiarta) riscă să-și piardă componentele importante. Cât privește cafeaua, băutură prezenta în film, aceasta se bucură de aceeași natură duală. Prin efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și-a trimis fiul pe pamant pentru a răscumpără "mizerabilă" condiție umană, într-o descindere dureroasă și, spune Cioran, inutilă. Cine mai crede că se mai poate muri n-a cunoscut anumite dureri și singurătăți. Imposibilitatea de a descrie inevitabilul nemuririi..." 28 Prin durere, viața se trăiește cu mult mai intens, spune Cioran, durerea pregătește transfigurarea, iar marile suferințe mântuie, fac posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Cioran, durerea pregătește transfigurarea, iar marile suferințe mântuie, fac posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei: umilință, foamea, disprețul pentru material. Omul își capătă dreptul la nemurire numai după și prin lungi sacrificii. Oamenii l-au răstignit chiar și pe Isus, doar ca să-l lege cumva de spațiu, numai că "ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în tot cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, o frică absolut organică ce nu poate fi înlăturata rațional, chiar dacă nimeni nu reușește, înaintea ultimei sale clipe, să-și consume pe deplin moartea, care păstrează, chiar pentru muribundul din naștere, o fărâma de noutate. Chiar și credința în nemurire este condusă pe acest drum tot de frica de moarte, în speranța că valorile vieții vor putea fi salvate, dar în existența nu este posibilă salvarea; în non-existență, în neant, nici atât, spune Cioran. Sábato, în schimb, așa cum spune Carlos Cătănia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei groaznici ai iadului, cercetând pe bolnavi și suferinzi, se vor izbăvi de suferințele inimaginabile și nesfârșite, scornite de
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
pe care artistul l-a adus pământului străbun, vieții pașnice, muncii, aspirațiilor poporului nostru, ale lumii iubitoare de bine de pretutindeni. Pe drept cuvânt s-a afirmat că artiștii autentici nu se săvârșesc din viață decât pentru a intra în nemurire și în această ipostază Mihai Cămăruț a rămas mai departe - prin cele mai elevate creații ale sale, aflate în muzee și în colecții personale, o prezență neștearsă în viața sipirtuală a Iașului, a țării, a multor interioare luminate și încălzite
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
a cărții, care ilustrează psihologismul autorului, este cea a celebrelor epistole pauline. Aici, apostolul creștin ar vorbi într-un mod criptat exclusiv (!) "despre conflictele funcționării psihice intime, eliminînd astfel confuzia dintre Psihic și Suflet, care a dus la credința în nemurirea psihicului".22 Referindu-se la păcatul originar, apostolul Pavel ne-ar îndreptăți pe noi astăzi să vedem în discursul său "conflictul de motive, conflictul dintre legea supraconștiinței și legea subconștientului, privirea interioară, necesitatea introspecției clarificatoare, tema tuturor mitologiilor".23 Accentul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie ea logică sau analogică. Simbolul "sufletului" este personificarea mitică a energiei animante. Credința în nemurirea sufletului are aceeași deschidere ca și legenda animistă referitoare la viața de după moarte a trupului. Toate constatările acestea preliminare necesită o explicație mai detaliată, care va constitui tema celei de a doua părți a acestei lucrări. Este dimpotrivă important să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deja dublată de simbolul metafizic inseparabil de sensul moral al vieții: de misterul morții. Ca și bobul, omul este îngropat după moarte și, ca și bobul potrivit celor mai vechi credințe -, el "iese" din mormîntul său. Mitul simbolizează credința în nemurire. Hades, fratele lui Zeus, este judecătorul morților (semnificația simbolului nemuri își va găsi ulterior traducerea). Acest simbolism metafizic duce însă și la semnificația morală, adică la psihic și la psihologic: nu ar avea nici un sens să ne imaginăm o judecată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi însermnat moartea trupului, am fi obligați să credem că, dacă nu ar fi încălcat poruncile lui Dumnezeu, Adam ar fi fost nemuritor. Ar urma că, iertîndu-le fiilor lui Adam păcatul strămoșului lor, Dumnezeu ar fi trebuit să reinstaureze nemurirea pe pămînt. Dar se știe că raționamentul uman este neputincios atunci cînd este vorba despre zdruncinarea unor credințe prea solid înrădăcinate. Ar trebui deci să vedem dacă nu există o dovadă irefutabilă a erorii raționamentului teologic. Replica este dealtfel deja
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
introduce pe Iisus, om real în cadrul lui Dumnezeu, de unde ar fi ieșit ca a doua persoană a treimii încă de la începuturile lumii create, stînd lîngă tatăl său și coborînd în cele din urmă pe pămînt ca să le aducă muritorilor promisiunea nemuririi. Nu vrem să se vadă în acest rezumat succint nici o ironie, ci numai constatarea unei erori ale cărei consecințe implică cele mai mici detalii ale dogmatizării textelor. Prezentăm mai jos rezumatul exegezei simbolice: I. Dumnezeu reprezintă senul misterios al vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]