3,914 matches
-
acesta nu-mi spune că tu nu-l știai! Așa a fost dintotdeauna până acum și așa va fi mereu; numai dacă ești orb cu totul, nu-ți poți da seama de asta! - Așadar, pe lângă faptul că scrii o literatură nepotrivită, care am aflat acum că va fi și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și îndrăgită de cei mulți? - Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greșea deloc, căci singura cale, și cea mai sigură dintre toate căile, care te va conduce cu adevărat la fericire, este calea ta proprie, descoperită de tine. Însă tânărul, la momentul respectiv, nici nu-și putea închipui cam cât de nepotrivit a ales dânsul să procedeze și cam cât de greșit și-a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ta contesă de Bethlem, I. 5. Fără să-mi propun să-i răspund la scrisoare, încep a scrie nepremeditat, pe ce-mi venea la mână. Mai ales pe bordurile foilor de ziar. Însă orice scriam, mi se părea cu totul nepotrivit, chiar exagerat. De aceea, cum scriam, cum rupeam foile sau le ardeam. Mi se părea inutil chiar să-i fi amintit de lovitura pe care o primisem de la ea, în acea seară, în fosă. Ce să-i scriu? Că mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea să le descifreze. în sfârșit, a treia zi, pe înserat, l-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urască victima. Forța loviturii sale, furia pe care o simțea în interiorul lui nu fuseseră, de fapt, decât o avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor lumi diferite: germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
patrierșiia noastră mai mult am dăruit decât am dat. Aceasta scriem”. E drept că a dat și nici pomeneală de “dăruit” o “moșie, de care nici mănăstirile nu prea au folos și agiutori de la dânsele”... Eu înțeleg să faci lucruri nepotrivite cu rangul tău de patriarh, da’ să și scrii în detaliu nedreptatea pe care ai făcut-o unor oameni care pe deasupra ți-au și dăruit o sumă de bani!? Asta mi se pare că pentru “patrierșia” sa, afară de propria persoană
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dintre strămoșii noștri și avem obligația să-i respectăm, mai ales că scopurile lor sunt cum nu se poate mai lăudabile. Își mută atenția asupra băieților, care continuau să aștepte, nerăbdători. Cine v-a sfătuit să apelați la asemenea tertipuri, nepotrivite pentru vârsta și pentru situația voastră? întreba. Tapú Tetuanúi se mulțumi să-l arate pe tăcutul Miti Matái, care se ținuse, discret, la o parte. —El. —Eu?... se miră acesta, în culmea uimirii. Nu am vorbit cu nimeni despre acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe cei care se apropiau, si, cum animalele domestice fuseseră deja mâncate, iar bărbații și femeile de pe Marara aveau ordine foarte stricte să nu scoată nici măcar un cuvânt, din acel moment nu se mai auzi nici cel mai mic sunet nepotrivit pentru o insulă pustie și solitara, aflată în mijlocul oceanului. Cât era încă noapte, iar navele dușmane se găseau la o milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm pacea sau că ar trebui să ne agățăm de negativ pentru a nu fi ridicoli în prea mult pozitiv nepotrivit cu această lume amestecată! Binele nu poate fi vreodată prea mult sau inutil sau fără sens. În această lume, nu e niciodată îndeajuns de mult bine... De altfel, nimeni nu-și dorește să aibă obstacole, să se lupte mereu... dar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa îngozitor ca acela cu Anastase... Trecuseră 15 ani și copilul Pasqual n-a uitat o glumă cam "nepotrivită" pentru un copil flămînd. Sensibilitatea copilului Pasqual a fost puternic zdruncinată de o istorioară care i s-a întipărit definitiv în memoria sa. Revin la zilele noastre cînd ne îngrozim de povestea unui copil asasin. Încercăm o explicație, un precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod fundamental, însă totuși deconcertant de fezabile. — Ooo, făcu Jane din nou, puțin cam târziu. — E obositor să nu cunoști pe nimeni, nu? zise Clio mai târziu. — Nu-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza marginii de sus a dulapului. — Frumos, am spus. Mulțumesc. După ce m-am luptat să intru în hainele curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ți afectează prea mult rutina. De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile lui Ian se roti ca să mă asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Învăluitoare a doctorului Forester, În odaia doamnei Bellairs. — Nu mi-e rău, Îi șopti Rowe lui Hilfe. Să știi Însă, că nu eu l-am omorît... — Firește că nu, dar trăim o dramă adevărată, rosti Hilfe, cu un entuziasm cam nepotrivit cu momentul. — Bine, dar cine l-a omorît? Și de ce? Nu știu, dar o să aflu. Și apucîndu-l de braț cu un gest prietenos și liniștitor, Îl trase În closet, apoi Încuie ușa În urma lor. — Să știi Însă, omule, că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pomeni el șoptind și avu senzația că-l Învăluie o undă de cruzime, vechea și Încercata tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe nervi. Cine dracu mai ești și dumneata? Întrebă domnul Prentice, enervat la rîndu-i. Scuză-mă, adăugă el, nu cumva ești pastorul? — Ba da. Numele meu e Sinclair. — N-ai ce căuta aici! — Ba, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
soție fidelă și virtuoasă și să urmeze mereu pilda femeilor sfinte: să-și iubească soțul ca Rașela, să fie Înțeleaptă ca Rebeca, credincioasă ca Sara. Să respecte credința și poruncile; unită cu bărbatul ei, să se ferească de orice legătură nepotrivită; să fie prețuită pentru prudența ei, respectată pentru pudoarea ei, să știe ce-i este plăcut lui Dumnezeu. Pântecul ei să fie roditor, și amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală, ci despre o noapte prelucrată muzical, zâmbește Sophie mirată. Hans boxează tot timpul cu niște umbre, poartă lupte imaginare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală, ci despre o noapte prelucrată muzical, zâmbește Sophie mirată. Hans boxează tot timpul cu niște umbre, poartă lupte imaginare și joacă fotbal, nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în mulțime (a fost și ea cândva profesoară!). În afară de asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă de catifea și cu un trandafir de mătase de aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai poți trece cu vederea, intenționat, dar o cravată ca asta în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea de adolescent cu care invita mereu alți prieteni la repetiție, aducându-i de la București, încântat și curios, ca un copil, întrebând în stânga și în dreapta dacă li se pare „scenic“, dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se ridicase, nu-și mai afla locul, muta mereu ceașca de cafea, stingea aprindea stingea țigări, începuse brusc să se pieptene, să se privească în oglindă, să-și îndrepte sprâncenele. În cele din urmă, deși la o oră atât de nepotrivită, ziua abia începea, propuse o plimbare. Încăperea o apăsa, vizibil. Devenise palidă, nu-și stăpânea mișcările aiurite. Ieșiră, dar, poate fără să-și dea seama, lunganul zdravăn și chel o luă înainte, cu studenta. Accepta chiar și o convorbire despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu într-un bâlbâit dialog cu colegul Manole, soțul disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu cu totul nepotrivit. Nu cu totul, nu cu totul și somnorosul sare în picioare, gol, în mijlocul patului. Gata să se lovească de tavan, s-ar fi trezit de-a binelea ! Clătinându-se, amețit, somnambulic. Încordează mușchii, pleoapele, genunchii, strânge pumnii jilavi. Discret ciocănit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cum se cerea, serioși, tăcuți, utili, utilizabili... Întâmplările trebuiau izbite, rostogolite, până se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele arenei goale. Nimeni nu apărea : prea cald pentru ore suplimentare. „Se aud glume cu totul nepotrivite. Au fost sesizări, am fost rugați să atragem atenția. Și-apoi, văicărelile astea, cozi, carne, doctori, autobuze, sunt probleme personale, le discutați acasă, în familie, aici venim să lucrăm, să ne câștigăm pâinea.“ Vocea subțire a tovarășului Adrian Lupu, dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]