7,995 matches
-
devenire Corpul ți-e turtit ca într-o magică sosire Dintr-o turbare, dintr-o mânie mare Dintr-un hățiș al spaimei, disperare, Într-un ținut miraculos, al Îngerilor, Al dragostei, departe de Valea Plângerilor Ai plecat eroic să dezrădăcinezi neputința Ce copleșește mintea, ce învăluie ființa Sângele tău se pregătește să primească Zori blânzi ca de chemare împărătească ! Cu suferință și izbânzi te zidești în ritual Urmezi tăcut cărarea ta spre arcul sideral! RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MĂ DOR MÂINILE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 459 din 03 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 3 Aprilie 2012 Mă dor mâinile, de neputință mă dor, mâinile mele- aripi odată. Numai în vis îndrăznesc să mai zbor prin amăgirea ce mi-a fost dată. Mersul pe sus e mult mai ușor, în fiecare zi învăț mersul pe jos, pașii mei se bucură de urmele
MĂ DOR MÂINILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345294_a_346623]
-
Nu obosește să ne spună: „Și totuși, limba (cea) română...” De tine, soră, știu că ostenești Strigând, în „Rugă”, psalmii cei celești Și așteptând răsplata pe Pământ: După „tăcere”, un frățesc cuvânt... Mă iartă soră, de ți-e milă, De neputința mea umilă! Mă iartă, frate, de mai poți, Că nu te-am apărat de hoți! Referință Bibliografică: CU GÂNDUL LA FRAȚII BASARABENI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CU GÂNDUL LA FRAŢII BASARABENI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345445_a_346774]
-
și comision. Trădătorii străini de neam ca și țiganii sunt reabilitați, recompensați, li se retrocedează palate și aur, primesc certificate de revoluționar, scutiri de impozite, spații comerciale, teren agricol și intravilan, sinecure și decorații. Comportamentul absurd e o formă de neputința și automutilare a celor, care nu mai văd luminița de la capătul tunelului. Numai cu ajutorul literaturii absurde mai pot fi înțeleși „Lunatecii” lui Vinea din București. Urmuz se sinucide la șosea, Ionesco și Tristan Tzara fug în absurd la Paris. Acest
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas
NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345515_a_346844]
-
la mijloc, îl încolțiră acolo între ei, luîndu-l prin surprindere, fără apărare. Și, în situații din astea, nimeni nu-și pune pielea pe băț! Se uită înspre oamenii lui, din sat. Toți cu capul în pământ... priveau parcă vinovați de neputință sau reavoință, pe sub sprâncene. Natura umană, te vinde și te cumpără într-un soi de complicitate cu forțele răului numaidecât ! Tatăl ei simțind pericolul, încercă să-i domolească, să câștige timp „Stați , măi oameni , cu Dumnezeu, nu vă pierdeți cu
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii reflectă norul alb al inimii mele standuri pline de inutile haine suflete roase pe strada inimilor calde vitralii reci adorm pictate de îngerii cu mâini de Manole aripi negre de Icar își fâlfâie neputințele ca un liliac setea de întuneric ochii tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376872_a_378201]
-
din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului reflectă norul alb al inimii mele standuri pline de inutile haine suflete roase pe strada inimilor calde vitralii reci adorm pictate de îngerii cu mâini de Manole aripi negre de Icar își fâlfâie neputințele ca un liliac setea de întuneric ochii tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376871_a_378200]
-
existență Și să mă umpli Doamne cu sfânta Ta prezență. Te rog să-mi fii Tu farul ce luminează-n noapte, Iar eu să fiu smochinul cu roade bune, coapte, Să fii stânca pe care să îmi așez piciorul, Când neputința-mi sapă în inimă fiorul. Un stâlp de foc, Isuse, un nor, o mângâiere, O adiere caldă ce-n duh îmi dă putere, Un alfa și omega pecetluindu-mi starea, Un susur blând, subțire, prin care-aud chemarea. Astfel, în modelare
TU EȘTI A MEA IUBIRE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376945_a_378274]
-
minții Că de ceară ne sunt anii! Te-am văzut în tot și-n toate Și în marea tremurândă Când furtuna din pahare Uneori stătea la pândă. Și mă plec la talpa crucii Ca un fir de lumânare Pentru toată neputința Cer iertare și-ndrumare! Iar când pleoapa o să cadă Peste ceasul înserării Te rog Sfinte îndurare, Și pe toți ne dă iertării! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Te simțeam / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor protopop, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
în fiecare anotimp și-l va părăsi mereu când în șoapta ta îmi voi strecura inima așa cum palma mi-o strecuram în palma ta ascultându-ți inima cum calcă în tropot repezit vârstele bunătății și înțelepciunii tale tată, iartă-mi neputința de a fi fost aripă blândă mereu în durerea ta iartă-mă tată... Anne Marie Bejliu, 21 februarie 2015 (pe 22 februarie tata ar fi împlinit 86 de ani) Referință Bibliografică: cu gândul mereu la tata / Anne Marie Bejliu : Confluențe
CU GÂNDUL MEREU LA TATA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377852_a_379181]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DE NOUĂ ORI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului 20 Februarie 2015 De nouă ori l-a ajutat în momentele limită, a zecea oară, din neputință nu i-a venit în ajutor și de atunci îl urăște de moarte... Nouă din creațiile lui sunt geniale, a zecea, mai puțin inspirată; toată viața și după ea, „criticii” s-au năpustiit asupra lui cu cele mai murdare cuvinte
DE NOUĂ ORI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377851_a_379180]
-
ceva în brațe. Da! În partea stângă, lângă șold, se vedeau bălăngănindu-se niște piciorușe de copil. Emanuela întindea mâinile cu disperare. Picioarele refuzau să o asculte, rămânând lipite parcă de cimentul ce-i ardea tălpile. Simțea un soi de neputință și durere ce îi păreau mai greu de suportat decât moartea. În încercările sale disperate de a opri femeia, Emanuela se împiedică și căzu la picioarele unui bătrân cu părul alb, care-i întinse mâna zâmbind, întrebând-o: - Ce-ai
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
e tulburător cu adevărat este că, în vâltoarea durerii, „Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență”. Ce poate fi mai rău decât o absență care nu poate fi umplută cu nimic? “Absența naște jale și frustrare / Și-un gând de neputință absolută”. Dar, conform legii contrariilor, ori mai degrabă Legilor paradoxale ale lui Murphy: “Absența e-o prezență mult mai cruntă, / Mai greu de îndurat decât prezența”. Volumul are submenționat numele Olimpiei-Octavia. In memoriam, ceea ce spune totul. E un volum omagial
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
rafinate, mă copleșesc, Dacă cealaltă dragoste culori de praf în ochi-ți aruncă Jignirile-ți adesea în inima-mi lovesc Și rană existența devine mai adâncă Lasciva grație, iubire, oricare-ți e dorința Dușmani nu vreau să fim, rănește-mi neputința ! Sonnet 40 William Shakespeare Take all my loves, my love; yea, take them all. What hast thou then more than thou hadst before? No love, my love, that thou mayst true love call. All mine was thine before thou hadst
SONET 40 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377928_a_379257]
-
Îți așezi muscata în fereastra inimii și mă aștepți! Întors din războaiele interioare, obosit, zdrențuit în neliniști, purtând hlamida oceanelor - întrebări închizi ploapele la apropierea-mi! Zâmbești apoi vântului viscolind alba mea trăire, topită sub roșia ta chemare. Răscumperi timpul neputinței înaripând bucuria recunoașterii ... regăsirii imaginii tale frumoase! Referință Bibliografică: Alter ego / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ALTER EGO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377918_a_379247]
-
și rugi ce zguduie, adesea, temeliile nopții? Cine este dincolo de vălul acesta insinuant, ademenitor și imprevizibil, totodată... Așa, ca totul să fie mai palpitant! Nu? ”Dumnezeu, ar spune unii...”, cu frică și de umbra lor, agățându-se cu disperare și neputință, de-o mare și imprevizibilă ”necunoscută”. Un cer pustiu ar fi nimicitor pentru ei. Pe cine ar mai învinui, după care ”dogmă” s-ar mai ascunde? Ei, credincioșii... Și vii și morți, în același rând, ca orice viețuitoare. ”Poate dracul
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
ne mai oprim pe-un vers Sădind o amintire în cuvânt; Iubirile au propriul univers Ce rareori coboară pe pământ. Halucinant ne învârtim prin viață În caruselul cu iluzii prinși, Cu ochii goi și zâmbet de paiață Ne lamentăm de neputință-nvinși. Ne mai aprinde câte o speranță Și mai visăm o poartă spre iubire... Cuvântului mai dăm câte-o creanță Când morții-i cerem iar o păsuire. de Gabriela Mimi Boroianu 28.02.2016 Referință Bibliografică: Caruselul cu iluzii / Gabriela
CARUSELUL CU ILUZII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377960_a_379289]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulțumește, ci simte dorința de a-și comunica gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
acea percepție filozofică idealistă și abstractă, culminând cu necredința, agnosticismul și chiar ateismul de care am amintit, fie el de tip marxist, fie de tip new-age. Drept urmare, Păstorul Duhovnicesc trebuie să folosească îndeosebi arma rugăciunii, care-l ajută să unească neputința și nedesăvârșirea lui cu atotputernicia și binecuvântarea lui Dumnezeu . În altă ordine de idei, citindu-i datele sale biografice mă uit, cu multă admirație, la faptul că Părintele Teofil Părăian s-a născut la 03 martie anul 1929, într-o
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
povești în vaietul de vânt E primăvară-n lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă-o pană-n zori a amorțit... Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt
IARNA DIN CUVÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378018_a_379347]
-
nepotrivire cu sintele dogme ale religiei creștine, cu principiile de umanitate și cu vitalul interes de statu. Aceasta este o plagă a societății pe care trbue, nu să o ascundem, precum s'au fost cercat pănă acum, - căci este cu neputință, - dar să o vindecăm cu cât mai curând." Fragment din viitoarea mea carte "Rom sau Țigan" Contact naayram@gmail.com. Facebook ID> Baro Rom (Ulise) Bibliografie 1-Theodor Codrescu, Uricariul Tomul al 10-lea, pag. 86 Iassi, 1888 Tipo-litografia Buciumului Roman
ELIBERAREA ȚIGANILOR DIN ROBIE SE DATOREAZĂ GENERALULUI AUSTRIAC PAAR- SCHINGIUIREA ȚIGANULUI LUPU de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378070_a_379399]