3,736 matches
-
amenințare vine din acțiunea lor de mulțimi proletare și turbulente. După părerea mea, în joc e mai curînd frica decît răul. Tranzitorii și provizorii, aceste mase vin și pleacă, se ridică și recad ca un aluat. În definitiv, ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi în momentele de fuziune, de surescitare colectivă, pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din mai 1968, sau altul, "arțagul, bombăneala și mînia". Avînd el însuși o convingere de nezdruncinat, a știut să o comunice în etape, la momentul de el ales. Orice mijloc de comunicare a folosit, a izbîndit întotdeauna. Publicul, acest "vrăjitor neputincios" cum spune Malraux, are nevoie de un vrăjitor puternic. Așa a și fost de Gaulle, la toate aparițiile lui la radio ori la televiziune. Dar pe lîngă faptul că s-a slujit de toate aceste mijloace cu un talent indiscutabil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
individului. Preocupat numai de trupul său, de bunăstarea sa, individul devine autist, orb și surd la nevoile celorlalți. Și nu cred că este o întîmplare dacă, în epocile de panică intensă datorată catastrofelor sau epidemiilor, oamenii revoltați de demisia autorităților neputincioase să facă față, se lasă cuprinși de marele suflu al orgiilor. Ieșirea din identificare este atît de totală încît Erosul ocupă tot locul vacant. Istoria ciumei în Evul Mediu este exemplară. Dorința de a trăi se exacerbează la cei care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în urma acestui gest, este învestit ca fiind cu adevărat stăpîn. IV Împrejurările în care ia naștere o asemenea autoritate nu sînt nici ele obișnuite. O preced ruptura netă a ordinii sociale existente, destrămarea credințelor, pierderea iluziilor în fața unor instituții devenite neputincioase. Masele trăiesc atunci sentimentul că totul se prăbușește în jurul lor, că forțele stihiei sînt pe cale să le cuprindă, iar furtuna îi va duce spre porturi nesigure. Viața socială iese din făgaș, nu e nici pace, dar nici nu e război
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tot ceea ce, în experiența noastră, ni se pare incompatibil și inexplicabil. Cînd nu mai sîntem în posesia unor principii simple, al unui model unic pentru a explica ceea ce se petrece înlăuntrul nostru și în afară de noi, ne simțim amenințați. Mai rău: neputincioși în fața diversității forțelor economice, a problemelor psihice și a masei evenimentelor al căror control ne scapă. Această lipsă de coerență ne împiedică să participăm la o acțiune socială ce poate fi definită. Nici ordinea și nici securitatea nu sînt cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cei care o proscriu însă, eroarea devine o crimă. Ea înseamnă încălcarea interdicției. Milioane de oameni sînt condamnați la moarte din cauza ei, în numele unui adevăr care nu poate fi decît o iluzie. Și pentru că logica ar fi de acum înainte neputincioasă. Dar logica se pune în slujba a ceva mai puternic decît ea: credința. Ca și cum ciclul care a început printr-un socialism utopic, afectiv și empiric și s-a continuat printr-un socialism științific, intelectual și teretic, se încheia printr-un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
micșorează tot mai mult posibilitatea de a-și împlini dorința. Deși, în cele din urmă, „tătarii” năvălesc pe neașteptate, pentru Giovanni Drogo este prea târziu. Războiul nu-i mai poate oferi satisfacția visului împlinit. Demnitatea îi este însă salvată pentru că, neputincios cum este, din cauza bolii, personajul își găsește un alt dușman cu care să lupte eroic - moartea. De fapt ea este adevăratul, unicul dușman pe care l-a așteptat atâția ani. Ea este unica himeră care i s-a arătat în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost de partea lui, niciunul nu s-ar fi raliat la acea farsă și la scandalul stârnit, drept care rămânea închis în sine, simțindu-se neputincios și în afara jocului. Pe părinții tăi va trebui să-i consideri ca și morți": fraza aceea rămăsese ca un ciob de gheață care-i zgâria inima. Avusese o tresărire de bucurie gândindu-se la taică-său, dar văzuse totodată dispărând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acel prilej, vigoarea lui a dat roade în dauna unui bătrân călugăr atât de descumpănit încât a renunțat să-l mai judece pe tânărul cel nărăvaș. Pe măsură însă ce zilele treceau, acel comportament a avut urmări dezastruoase, duhovnicul agresat, neputincios să se apere în contra dialecticii și logicii lui Tommaso, puse la cale o intrigă subtilă și ageră: lansă în circulație zvonul precum că Tommaso ar fi fost protagonistul unor ședințe spiritiste, vrăjitorești, fruntaș al unor secte ce se ocupau cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din grotă, și dacă n-ar fi călcat în acea casă dărăpănată, ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de purificare. Va fi o operație scurtă, dureroasă, dar necesară. Altfel, Biserica noastră moare, înăbușită sub pretențiile statului și politicii, incapabilă de a reacționa, așa cum este încătușată voința înaltei ierarhii. Nu o spun eu. O spun chiriarhi care se văd neputincioși de a provoca o îndreptare. O spune situația Bisericii. Căci ce Biserică vie poate fi cea a noastră, când astăzi nu avem în ea trei oameni care să poată deveni episcopi? Când cei mai buni sunt zvârliți pradă înjurătorilor publici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pot părea, și par de multe ori, sminteala cea mai mare, și însuși Apostolul Pavel nu se sfiește a vorbi de "nebunia lui Dumnezeu", dar adaugă că nebunia lui Dumnezeu se arată mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Înțelepciunea omului e neputincioasă, precum și omul; este stricăcioasă, precum și omul; dar ceea ce ne pare nouă a fi o nebunie, dacă este dumnezeiască, să ne împărtășim cu această nebunie, și vom vedea că asta era înțelepciunea". 6 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
noțiunile „Moldova”, „Țara Moldovei”, „Statul Moldovenesc”, „moldovenii”, „limba moldovenească” metodic, insistent și implacabil sunt înlăturate din circuitul juridico-politic, educațional și informațional vest-prutean”, afirma Vasile Stati cu doi ani înainte. În continuarea articolului citat al lui Stratan, din 17 februarie, furia neputincioasă a lui se îndreaptă asupra istoricilor români care „au uimit lumea și cu niște hărți anexate la opusul lor de peste o mie de pagini (aproape 4 kg de minciuni)”, când se referă la Istoria românilor din cele mai vechi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
universul concentraționar. Spre exemplu, pușcăriașul nevinovat din A doua zi sparge în fiecare zi o cană, chiar dacă aceasta înseamnă o condamnare perpetuă, dar e singura lui formă de protest. Pe de altă parte, personajul lui P. este un abulic, un neputincios care găsește în sistem acea rațiune superioară de a fi care îi lipsește. Parabola este valorificată în nuvela Fisura, unde esențială e - conotația politică dovedindu-se evidentă - teoria lumilor paralele, a relativității existențelor: nu se știe dacă cealaltă lume, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
comunica eficient, pot mânca cu ajutor dar nu pot părăsi patul. Fiecare sistem funcțional din cele opt descrise este afectat la nivelul patru sau mai mult, deci fiecare SF-4 sau mai mult. 9,5 Pacienții sunt țintuiți la pat total neputincioși, nu pot comunica eficient, nu pot mânca și nu pot înghiți. Toate SF >4 168 10.0 Deces datorat SM. Acest deces poate fi acut, datorat implicării trunchiului cerebral, insuficienței respiratorii; sau deces survenit ca o consecință a stării cronice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pentru lume și cea pentru Dumnezeu, concepție care ajunge la Apostolul Paul (cf. 2Tim 2, 3-4) și se referă la armata lui Cristos, care a căpătat în mentalitatea creștină o largă răspândire și evoluții ulterioare. Tentativele proconsulului s-au dovedit neputincioase, neizbutind să-l convingă să renunțe la atitudinea sa. Nu a avut vreo influență încurajatoare nici măcar aflarea veștii că unii creștini prestau serviciul militar chiar și în garda imperială, dându-i de înțeles că se putea rezolva chestiunea în mod
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceste atrocități să aibe loc, în timp ce scenele oribile erau privite "de sute de cetățeni americani bine îmbrăcați, veniți atât din împrejurimi, cât și de departe, pe jos sau în căruțe"79 care, "fie de groază, fie din indiferență, fascinați și neputincioși", priveau, fără să încerce măcar, necum să își riște viața în acest sens, să pună capăt oribilei scene, invocând, de pildă, "numele lui Cristos, al umanității sau (măcar adăugirea mea) al guvernului"80. Jay Chapman încheie al doilea paragraf și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ilustrând "idealul neopozitivist contemporan al înțelesului legat de o referință materială"358. O dată ce Hitler și-a identificat cu succes "dușmanul", observă Kenneth Burke, întregul său raționament ulterior vine de la sine, în mod "automat"359. Orice contraargument (în "sprijinul" evreului) este neputincios din principiu, în această logică a conducătorului fascist: dacă vei încerca să evidențiezi dovezile pentru care muncitorul evreu nu are nimic în comun cu "evreul internațional, capitalist acționar"360, Hitler va argumenta că acest lucru nu dovedește altceva decât viclenia
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
criticului retoric (și nu numai a sa), responsabilitatea celui care își asumă "bătălia antihitleristă"486 constă exact în identificarea "tuturor mijloacelor disponibile de a scoate în evidență distorsiunile lui Hitler ale gândirii religioase"487, astfel ca politicienii contemporani să devină neputincioși, în orice posibilă tentativă de a reproduce eforturile fasciste. Desigur, confirmă Burke, dorința oamenilor de a se uni este "autentică și admirabilă"488, la fel ca năzuința unității naționale. Însă ea necesită mijloace adecvate de realizare, de aceeași calitate ca
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
proiect mult mai puțin ambițios și poate mai sensibil în ceea ce privește diferențele culturale și politice între statele din sistemul internațional actual. El poate evita pericolul ca sistemul să se bifurce între un cerc interior privilegiat și un cerc exterior dezavantajat și neputincios (Linklater 1993:33). Cea mai mare barieră în calea extinderii zonei de pace a centrului este în fond percepția, la nivelul periferiei, că ea constituie o altă formă a dominației unei culturi asupra alteia. Spiritul comerțului Liberalii din secolele al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
căințele proprii. Μ Cel care consideră că simplele scuze sunt suficiente pentru a repara nedreptatea făcută cuiva dovedește că este superficial, În primul rând, În raport cu sine Însuși. Μ Unii realizează actul mustrării de conștiință cu o ipocrizie disimulată: se declară neputincioși În lupta cu propriile slăbiciuni, pentru a obține astfel mila celorlalți și justificarea pentru viitoarele lor păcate. Μ Câte Îndoieli, atâtea motive de a face mai puțin decât ne este În putere. Μ Unui scop Înălțător, o dată fixat, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Clipă cu clipă, o lună". (Elegie) Ruptura de copilărie echivalează cu ruptura de natură, dovadă a suprapunerii inițiale perfecte între cele două elemente, când timpul și spațiul erau totuna. Deconstrucția propriului canon se realizează chiar în interiorul creației poetice, autoarea devenind neputincioasă de a se mai reconstitui și de a se mai regăsi pe sine, odată cu îndepărtarea de vârsta copilăriei: Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore./ Pot doar spune Iartă-mă pentru durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor/ Smulgându-ne din nevertebrate/ Din pești și din păsări din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În trupul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește/ Viața viitoare./ Noi doi/ Gemeni în uterul Spaimei". (Gemeni) De o tulburătoare transparență, volumul Stea de pradă, 1985, este aproape "epurat de metafore"143, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]