6,179 matches
-
dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridică brațul acesta? Sînt eu sau altul? Dar dacă soarele, cît e el de mare, nu se mișcă singur, ci e doar un trepăduș al cerului și dacă nici o stea nu se mișcă fără a fi împinsă de o forță nevăzută - cum ar putea oare această mică inimă să bată și acest mic creier să gîndească, dacă nu le-ar împinge Dumnezeu? El le dă viață, nu eu. Omule, sîntem răsuciți în lumea asta, aidoma cabestanului de colo, iar Soarta e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din apă și, o clipă, întreagă această făptură marmoreană se arcui în văzduh, întocmai ca podul natural din Virginia; apoi, fluturîndu-și amenințător coada în aer, magnificul zeu se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uneori, pe baza observațiilor făcute asupra unei balene văzute odată pe mare, să prevadă cu oarecare exactitate atît direcția în care ea va continua să înoate cîtva timp, cît și viteza ei probabilă în acest timp, în care ea rămîne nevăzută. întocmai cum un pilot, cînd pierde din vedere coasta, al cărei contur îl cunoaște bine și la care vrea să se întoarcă din nou cît mai grabnic cu putință, însă la un punct ceva mai depărtat, își consultă compasul și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrea să se întoarcă din nou cît mai grabnic cu putință, însă la un punct ceva mai depărtat, își consultă compasul și determină poziția promontoriului încă vizibil, pentru a ajunge cu și mai multă certitudine la punctul acela depărtat și nevăzut, ales ca loc de popas - întocmai așa procedează și vînătorul de balene, balena însăși slujindu-i drept compas. Căci, după ce a fost urmărită și reperată cu atenție vreme de multe ceasuri, pe lumină, traseul ei nocturn este stabilit aproape cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea simbolul forței nevăzute ce-i mîna ca pe niște robi înainte. Erau un singur om, nu treizeci. Se întîmpla cu ei ceea ce se întîmpla și cu corabia care-i cuprindea pe toți și care, deși făcută din materialele cele mai felurite - stejar, arțar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
slobodă acum, i-ar fi permis acestuia să intre în vîltoarea înspumată, pentru a salva ce se mai putea - în toiul acestor primejdii înfricoșătoare, ambarcațiunea încă neatinsă a lui Ahab păru deodată că-i trasă spre cer de niște fire nevăzute; Balena Albă, țâșnind ca o săgeată din mare, o izbise în fund cu fruntea ei lată, făcînd-o să se înalțe în văzduh, de-a rostogolul. Ambarcațiunea căzu apoi în mare, cu fundul în sus, iar Ahab și oamenii lui se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că Reiki mărește frecvența vibrațiilor, mă bazez pe dovezi științifice care atestă acest lucru. Dar interesant este că știința a confirmat, În sfîrșit, ceva care se regăsește de mii de ani În Înțelepciunea spirituală a multor culturi - că o energie nevăzută curge prin tot ceea ce are viață și leagă toate lucrurile Între ele. Această energie poartă diferite nume, În funcție de tradiția spirituală sau de cultură, cele mai cunoscute fiind Ki (japoneză) și Chi sau Qi (chineză), dar și Prana (indiană), Lumină și
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pot ajunge cu ușurință la epuizare, dacă dăruiesc prea mult din ea, deoarece corpul are nevoie de un anumit timp pentru a-și reface rezerva de energie. Alții se constituie Într-un fel de centru de energii furnizate de „prietenii nevăzuți” sau de ghizii spirituali (ființe din tărîmul spiritual care au fost de acord să ajute omenirea În acest fel), așezîndu-și mîinile pentru a direcționa energia oriunde ghizii lor le spun că este nevoie de aceasta. Totuși, unii vindecători spirituali au
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și tragic, în egală măsură. Deși aflat în slujba descoperirii adevărului, el constată, adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
medicale neortodoxe, protejat de un polițist, nu e tocmai o raritate în California. Dar nu e nici modul obișnuit de a-și desfășura activitatea. Deocamdată însă, nici unii, nici ceilalți nu sunt dornici să accepte că sunt legați prin intermediul unor fire nevăzute. În acest episod am identificat prima „cusătură” vizibilă - și ușor supărătoare - a textului: dacă Almore n-ar fi început să tremure de frică și nu l-ar fi chemat în ajutor pe polițistul Degarmo, probabil că antenele hipersensibile ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
experiență în cunoașterea oamenilor ce vin pe aici. ș...ț Mă privi în tăcere. Ținea în mână cărțile de joc, făcute grămadă. Le netezi și le dădu pe față, împărțindu-le repede în două pachete. Cărțile păreau să curgă aproape nevăzut în mâna lui. - Dacă ești la fel de iute cu un revolver... am început. Desfășurarea cărților încetă. Fără să fi făcut aparent vreo mișcare, în mâna lui apăru o armă. O ținu ușor în mâna dreaptă, îndreptată spre un colț îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ale gândirii, ironia fiind nu numai o figură de retorică, ci „și o figură a spiritului”, dialectic opusă dogmatismului. În bibliografia românească a ironiei, După Socrate este prima lucrare care „atacă frontal” acest „concept literar fundamental” (Adrian Marino). În Războiul nevăzut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii), B. propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale omenirii, Apocalipsa lui Ioan. Raportată la După Socrate, eseu despre libertatea gândirii, cartea despre Apocalipsa lui Ioan reprezintă momentul complementar, dogmatic, în
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
verva stilistică și fantezia nu lipsită de stranietate a compozițiilor sale, în care comunică, adeseori, o stare contradictorie între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate și tentația ironiei. SCRIERI: După Socrate (Eseuri despre spiritul ironic în literatură), București, 1988; Războiul nevăzut. Cartea Apocalipsei, pentru copii, București, 1994; Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic, Iași, 1997; Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta în rai?, Timișoara, 1997; Noua Atlantidă, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Spiritul ironic
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
cu criticul Ioan Buduca, O, 1988, 50; Dan C. Mihăilescu, „Arca” lui Buduca, T, 1989, 2; Țeposu, Istoria, 176-178; Al. Cistelecan, Ioan Buduca, ECH, 1994, 1-3; Mircea Mihăieș, Cât profan, atâta eseu. Știința neștiutorului, „Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul vioi, ALA, 2000, 58; Petraș, Panorama, 157-158
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea (Doamna Seara, Către Fantazio). Dar resuscitarea trecutului pregătește, totodată, accesul la sublimul lumii prezente. Fervori, nebănuite odinioară, aproape extaze sunt declanșate de „căprioara cu aripi nevăzute” (Căprioara), de „cerbul din vremea lui Gelu” (Cerb), de privighetoare (Trif nebun, Filomela), de „măiastra cu trupușoru-n fum” (Măiastra) ori de Elisafta. Ivită din nou, certitudinea dispariției brutale ( Nu cules ci smuls) se împletește și cu o încuviințare fatalistă, mioritică
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta cu păgânii. În bătălia dintre munteni și turci intervin și forțe nevăzute, dracii luând partea turcilor, iar sfinții sprijinindu-i pe creștini, care, în final, obțin victoria. Ajunși la Spăteni, țiganii participă la nunta lui Parpangel cu Romica și află toate amănuntele aventuroasei călătorii a mirelui. Un plebiscit sui-generis, având ca temă
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
cu marea literatură rusă (din care a tradus masiv și cu rezultate remarcabile) a făcut să crească ambițiile, ca și densitatea prozei lui C. La patruzeci de ani de la debutul editorial, el revine cu un roman modern ca scriitură, Corabia nevăzută (1990). Planurile se amestecă, se întretaie sau se distanțează, locul desfășurării acțiunii se schimbă derutant, dar, treptat, din fragmentele disparate se încheagă un minibildungsroman, o secvență parcursă lent dintr-un roman al formării. Protagonistul, Ion Borcea, om „de la Dunăre”, trece
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
la cea, traumatică, a morții tatălui), păstrându-și însă o notă de idealism care îl face vulnerabil - mai ales la începutul anilor ’50, când e plasată acțiunea cărții. Romanul câștigă însă mai puțin din acest idealism infuzat unor pagini („corabia nevăzută” este chiar idealul, reperul eroului) și devine semnificativ mai mult prin descripția atentă a zonei de contact între diversele etnii și obiceiurile lor, pe care o reprezintă un oraș-port. În general, scenele în care oamenii se întâlnesc și își confruntă
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
oraș-port. În general, scenele în care oamenii se întâlnesc și își confruntă adevărurile proprii (fără a se înfrunta în mod obligatoriu) sunt vii, pline de culoare și se păstrează bine în memoria cititorului. SCRIERI: Uriașul științelor naturii, București, 1949; Corabia nevăzută, București, 1990. Traduceri: Nina Ghernet, Musca albă, București, 1949, Cărarea vitejilor, București, 1951 (în colaborare cu Horia Oprescu), La malul apei, București, 1958 (în colaborare); Anatoli Kuznețov, Legenda continuă, București, 1968; Mihail Bulgakov, Garda albă, București, 1969, Însemnări pe manșete
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
sau aduceri aminte, cu melancolii ori cu sarcasme, B. face parte dintre acei autori, niciodată mulți, „instaurați” în propriul eu ca într-o enigmă. Nu atât textul, cât „umbra” lui, nu atât locvacitatea metaforică, cât mai ales legătura, fuziunea aproape nevăzută, dar întotdeauna prezentă, dintre ordinea terestră, ordinea cosmică și ordinea morală definesc și captează identitatea acestui tip de lirism. „Peisajul”, chiar și atunci când este copleșit de vegetație, fascinat de levitația proprie fiecărui anotimp, chiar și atunci când se definește în funcție de un
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
criteriul valorii, ci după acela al accesibilității. Apar, în traduceri mediocre, nesemnate, puțini autori celebri (Cehov, Jókai Mór, Gorki, Maupassant), cele mai multe texte fiind adaptări după scriitori obscuri sau pur și simplu proze anonime cu titluri precum Căutați femeia!, Dragoste pe nevăzute, Coconița schiloadă etc. Pe lângă acestea, revista mai publică articole despre viața unor personalități, maxime, anecdote, sfaturi medicale și gospodărești. I.M.
ASTRA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285480_a_286809]
-
Tismăneanu: Dar există conspirația din umbră! Vadim este convins că există un grup uman, În cazul de față evreii, care controlează lumea. Dacă pornești cu ideea că lumea este de fapt construită relativ simplu și că anumiți trăgători de sfori nevăzuți pot face lucrurile să meargă Într-o direcție sau alta, iar acești invizibili demiurgi, În cazul de față, ar fi evreii sau francmasonii (el nu a prea avut obsesia francmasoneriei, dar a avut-o pe cea a evreilor), ajungi la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fixa o lumânare în crăpătura lungă de pe muchia stâncii. Viața familiei lui îi pare deodată extrem de fragilă în fața acestei lumi amenințătoare, în care casele n-au nevoie de discuri de granit și unde locuitorii, purtând cu toții cizme negre, se fac nevăzuți pe o stradă ce nu duce nicăieri. Copilul ghicește în chip confuz că, din pricina acelor „oameni“, familia lor era silită să trăiască în pădure, și nu în satul celorlalți. Continuă să descifreze cuvintele pe care le-a ținut minte din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cel ghinionist întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-au apropiat de cadavru, au pus mâna pe prada risipită în praf și s-au făcut nevăzute, în bezna de unde ieșiseră. Ai venit alături de mine și, zărind detaliul care-mi scăpase, ai șoptit zâmbind: „Privește, albumul nostru...“ Era un album mare de fotografii, pe care jefuitorii mortului îl neglijaseră, luând cu ei lampa și îmbrăcămintea. Un album
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]