6,770 matches
-
era, într-adevăr, frică. Simțeam că-l copleșise teama. Îl priveam cu milă amestecată cu scârbă. — Și de ce te mai temi, tocmai acuma? Au descoperit ceva îngrozitor. Voi nu știți... Cine să știe! Am împușcat evrei în Bucovina. Mă privea obosit, învins. Tremura ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără vreun licăr. Încearcă doar să zâmbească, urmărind cum fata cu ochelari, încinsă, începuse să mă mângâie pe chelie, șoptindu-mi că mă așteptase toată seara. „Și când ți-am adus sarmalele“, gemea ea dusă, „mai să mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
impregnat de miros de cărbune. Ne-am adăpostit sub arcada de la intrare În timp ce așteptam. Am Întîlnit privirea Beei la doar cîțiva centimetri de a mea. ZÎmbea. La puțin timp, se auziră niște pași ușori apropiindu-se de poartă și glasul obosit al ajunse pînă la noi. — Cine-i acolo? Întrebă Isaac. — SÎnt Daniel Sempere, Isaac. Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era un cometariu asupra Înfățișării noastre sau o Întrebare veritabilă. Lui Fermín i se lumină chipul dinaintea unei ocazii atît de providențiale. — Sicriul e În furgonetă. Mai Întîi am vrea să recunoaștem clientul. Un aspect pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca și cuvintele soțului său ar fi fost profetice, Jacinta Își pierdu pînă și forma de femeie. Slăbise, iar chipul ei aducea cu Înfățișarea rigidă pe care o dau pielea obosită și osul. Pieptul Îi scăzuse pînă se transformase În niște adieri de piele, șoldurile păreau ale unui băiețaș, iar carnea ei, tare și colțuroasă, scăpa pînă și privirii lui don Ricardo Aldaya, căruia Îi era suficient să intuiască o scăpărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lungit În dreapta femeii, simțind pe deasupra frunții o adiere rece. Apoi văzuse cum niște degete, mișcându-se lent, ca-n somn, Încercau să-i Închidă pleoapele. Apoi totul se stinsese și În sufletul lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit, acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să creadă că e atât de obosită, Încât, dacă va face un efort, stomatologul Paul va putea pune mâna pe el. Când Noimann se apropia la un pas de el, piciorul se smulgea din loc, mișcându-se cu o viteză incredibilă. Curând, tot sărind de pe un tampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
seara! Bun găsit! Corul cântă, după aceeași melodie următoarele versuri: Moș CRĂCIUN, Moș CRĂCIUN, Fii la noi binevenit, Să aduci darurile tale, Că demult noi te-am dorit! Moș CRĂCIUN, Moș CRĂCIUN! MOȘ CRĂCIUN ( Se oprește în mijlocul scenei și oftează obosit) NICU: Moș CRĂCIUN-ai obosit?... Stai puțin, te odihnește, Scaunul ți-e pregătit. (Nicu, aduce scaunul mai aproape de Moș CRĂCIUN) MOȘ CRĂCIUN : Sunt cam obosit, firește... Bucuros primesc a sta Însă mai întâi, nepoate (către Nicu) Să las sacul jos
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! ... iată că vin musafirii. (strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri! Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locușor și pentru noi. Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc! Iova (deschide ușa): Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
e mai bine să n-ai familie! Te sărut. Ana. p.s. Și morala din partea ta tot nu sosea. Aproape te uram că nu-mi scrii. Bineînțeles acum nici nu mă gândesc la așa ceva, ci... Ei, ci? Ci sunt tare. Tare obosită și mă culc. Și mă uit (God, ce copilării sfinte!) la poza ta regăsită. Te sărut. Ana. * Se aud apoi cocoșii cântând (așa cum numai În sat Îi auzi) și descoperi că bătrânul sforăie alături de tine. Aprinzi lumina și-ți privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În mersul autobuzelor? Poate fi o simplă coincidență! E drept că pe bărbatul care a coborât odată cu tine ai avut curajul să-l Întrebi depsre bătrânul Grințescu, dar explicația lui ți s-a părut nesigură, Înjghebată la repezeală; un navetist obosit care n-avea chef să stea de vorbă cu tine la ora aia În mijlocul drumului plin de noroi; ți-a zis și el ceva să scape de tine și a dispărut aproape instantaneu. Zisese: — Mergi așa pe ulița asta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
locomotive vrem să murim... Et caetera et caetera. Directorul părea Încântat de poveste, dar parcă și Începea să se teamă puțin de volubilul său subaltern. Poate și de asta Încerca acum s-o facă pe ursuzul, pe distratul sau pe obositul pentru a nu-l mai Încuraja pe celălalt să-și dea drumul la gură. Sau, pur și simplu, acela Încă nu găsise un pretext și o temă convenabile. Popescu se plictisi să mai aștepte reluarea inepuizabilului șir de inepții ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe câmp și Popescu Îi privi imediat Încălțările; Într-adevăr, purta pantofi albi, curați, deci În pungă Își pusese cizmele cu care venise până aici. Părea să aibă puțin peste douăzeci de ani, dar figura ei copilărească, puțin speriată și obosită, nu se armoniza de loc cu fardul pe care și-l adăugase În grabă, la toaletă probabil, pe pleoape și pe sprâncene, pe pomeții obrajilor. Avea o frumusețe aparte, sportivă, sinceră și băiețoasă, cu un procent de feminitate foarte mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care l-ai rostit tu cel dintâi! Dacă vrei să te Îndoiești, totuși, de ceva, pune-ți Întrebările altfel. Ce-ai zice, spre exemplu, dacă Într-un tumul din perioada veche ai găsi un televizor? ......................REPLAY........................ (TELEVIZOR) „Când cu gene obosite“ seara sting televizorul (Caragiale n-ar ezita să precizeze că orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care intrau în curte, pe atât de blând și îngăduitor era cu fetița. Viviana se aruncă voinicește în spinarea lui, strigându-i: Diii, calule! Diii, Ursule! Ursu porni agale prin obișnuita lor plimbare printre acareturile curții; dar după un timp, obosit, se lăsă cu grijă la pământ, ca să-i îngăduie fetiței să coboare în siguranță și se furișă în cușcă. Viviana rămase pentru un moment în lipsă de acțiune, dar un gând năstrușnic se înfiripă în căpușorul ei plin de curiozități
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-au oprit în prag și au început urarea către părinți, așa le învățase tata din primul an când au plecat cu uratul, la
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
speranță în mai bine, cu noroc și sănătate, sub semnul dragostei. Povești Vrăbiuța Într-o zi de început de primăvară, o vrăbiuță se opri din zborul său pe crenguța unui pom să-și odihnească aripile. Crenguța simți că vrăbiuța este obosită și întristată probabil iarna îndelungată și grea îi cam tăiase pofta de viață și se gândi s o învioreze puțin. Începu să se unduie ușor, ca sub adierea vântului, iar vrăbiuța se simți ca un copil în leagăn. Ușor-ușor se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni fără sfială, dar cu grijă în pași, spre murmurul care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile sub greutatea ei, nici nu mai ținem
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
la marginea mării și s-au îmbarcat pe o corabie care mergea spre Franța. Vasul a ajuns cu bine la destinație, iar călătorii noștrii debarcând în Provența, și-au continuat drumul pe uscat. Într-o zi, încinși de căldură și obosiți, ei au căutat a se adăposti de arșiță în pădurea Ardenilor, iar întâmplarea a îndreptat-o pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele și cu prințesa au întâlnit un cavaler. Acesta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grăbeau fugarii și încetul cu încetul tot ce mai rămăsese din armata maură s-a strâns acolo. Împăratul și-ar fi zdrobit poate cu desăvârșire inamicul în noaptea aceea, dar socotind că nu era prudent să-și expună trupele așa obosite cum era printr-un atac asupra unei poziții atât de bine fortificate,el s-a mulțumit să impresioneze inamicul pregătind un asediu în toată legea. În cursul nopții, maurii au avut timp să-și măsoare pierderile. Corturile lor răsunau de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cazul unui anumit gen de proiecție realizată atunci când sunteți parțial treji. Pentru a recrea o proiecție la distanță este nevoie de o anumită pregătire și.de ajutorul a doua persoane, care să vă controleze. Pentru aceasta trebuie să fiți extrem de obosiți, fie prin dezvoltarea unui deficit de somn, fie nedormind o noapte sau două înainte. Mă refer la acel gen de oboseală în care ați putea adormi și stând în picioare. Atunci când sunteți suficient de obosiți, așezați-vă într-o poziție
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
aceasta trebuie să fiți extrem de obosiți, fie prin dezvoltarea unui deficit de somn, fie nedormind o noapte sau două înainte. Mă refer la acel gen de oboseală în care ați putea adormi și stând în picioare. Atunci când sunteți suficient de obosiți, așezați-vă într-o poziție comodă. Nu trebuie să lăsați nimic altceva să vă perturbe, în afară de persoana care vă controlează. Din acest motiv, acest experiment este cel mai bine să fie făcut seara, cu telefonul scos din priză. Persoana care
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
cu care lucrez direct. Știu că ne făcuserăm planuri, dar cum tot timpul mergem numai la Black Door, m-am gândit că ar fi amuzant să ne ducem cu ei la cină. Te bagi? — Normal, a spus ea, părând prea obosită ca să se miște. Avery iese În seara asta cu niște colegi de liceu, ceea ce pe mine nu mă interesează. Cina pare mai amuzantă. Unde e? —Cipriani Downtown. Ai fost? — Nu, dar mama vorbește obsedant de mult despre locul ăsta. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cam târziu și nu sunt convinsă că am chef de... ăă... de club. M-am Înțeles cu Avery să ne Întâlnim acasă În seara asta, așa că mai bine plec. În orice caz, cina a fost grozavă. Cred că sunt doar obosită, dar tu du-te și distrează-te, bine? —Ești sigură? Aș putea la fel de bine să iau cu tine taxiul și să mă duc să mă culc. Nici eu nu sunt convinsă că am chef, m-am oferit eu, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]